Folosirea aditivilor - o necesitate in furajarea animalelor

În prezent, alimentaţia oamenilor, dar şi a animalelor conţine în mod normal o mare varietate de aditivi, cum ar fi: potenţatori de aromă, îndulcitori artificiali, coloranţi, conservanţi, antioxidanţi etc.

---

Aceşti nutrienţi există în stare naturală în materiile prime, dar în cantităţi variabile şi uneori insuficiente pentru a garanta acoperirea necesarului pentru animale. Este necesară deci suplimentarea reţetelor de furaje cu aceşti aditivi. Cerinţele nutriţionale ale unui animal variază în funcţie de talie, vârstă şi productivitate. Alimentaţia sa trebuie să satisfacă nevoia de aminoacizi, minerale, oligoelemente şi vitamine pentru toate categoriile de vârstă. Ideea echilibrării regimului de furajare a animalelor din fermă nu este nouă. De-a lungul anilor, descoperirile făcute în domeniul fiziologiei, biochimiei etc. au dus la eliminarea furajării empirice, iar rezultatele cercetărilor referitoare la aminoacizi, vitamine şi oligoelemente şi-au găsit mai repede aplicabilitatea în furajarea animalelor decât în alimentaţia oamenilor. Aditivul furajer este o substanţă care dă sau nu valoare nutriţională, care se adaugă în mod intenţionat în furajele animalelor pentru un scop precis, de ordin nutriţional, senzorial, tehnologic sau zootehnic. Aditivii pot fi de origine minerală (anumite oligoelemente), vegetală (anumiţi coloranţi), produse de sinteză sau de fermentaţie. Aditivii furajeri permit o productivitate mai bună, în funcţie de diversele condiţii de creştere şi exploatare, şi oferă garanţia necesară în ceea ce priveşte bunăstarea animalelor, igiena şi alimentaţia. În alimentaţia animalelor, aditivii au un efect pozitiv asupra caracteristicilor furajelor concentrate, dar şi asupra produselor de origine animală.

Aditivii pot fi: nutriţionali, senzoriali, tehnologici, zootehnici.

Aditivii nutriţionali sunt vitaminele, provitaminele, aminoacizii, urea şi derivaţii săi, oligoelemente, surse de cupru, zinc, magneziu, fier, selenium, iod, cobalt etc. Aceştia se găsesc în materiile prime în mod natural, dar aportul lor în furajul finit nu este întotdeauna suficient pentru a satisface necesarul animalelor pentru creştere sau productivitate, de aceea este necesară suplimentarea cu aditivi.

Aditivii senzoriali sunt coloraţii, substanţele aromatizante, corectorii de gust, culoare, miros etc.

Aditivii tehnologici sunt conservanţii, antioxidanţii, corectorii de aciditate, lianţii, agenţii de îngroşare, emulgatorii, gelifianţii etc.

Aditivii zootehnici includ substanţe de interes zootehnic pentru bunăstarea animalelor, îmbunătăţirea sistemului digestiv sau pentru mediu. Printre aceştia amintim amelioratorii de digestibilitate, aditivi cu efect benefic asupra florei intestinale (stabilizatori ai florei intestinale - anumiţi fermenţi sau probiotici). Din această categorie fac parte, în egală măsură, substanţele cu efect pozitiv asupra mediului, cum ar fi anumite extracte din plante care intervin asupra fermentaţiei dejecţiilor. Utilizarea aditivilor în furajarea animalelor este strict controlată de reglementările europene şi se aplică în toate statele membre UE. Astfel, în 1970, la nivelul Comunităţii Europene s-a adoptat legislaţia privind folosirea aditivilor în hrana animalelor la statele membre. Astăzi nu pot fi folosiţi în statele Uniunii Europene decât aditivii autorizaţi la nivelul comunităţii pentru speciile de animale, cu datele specifice fiecărui aditiv, dozele şi modul de utilizare.

Reglementările Comunităţii Europene încadreză foarte strict utilizarea aditivilor şi există, de asemenea, o listă oficială. Autorizarea folosirii acestor aditivi este stabilită de analiza de nontoxicitate şi pe baza rezultatelor testărilor efectuate, care demonstrează eficacitatea folosirii lor. Aceste reglementări indică aditivii autorizaţi, precum şi calitatea acestora, condiţiile de folosire, dar mai ales dozele eficiente şi optime fără risc de toxicitate pentru animale, mediu, dar şi pentru persoanele care manipulează sau le folosesc în scopul fabricării nutreţurilor combinate.

După cum se ştie, în numeroase ţări din lume s-a interzis folosirea promotorilor de creştere de natură antimicrobiană în furajarea animalelor. Acest lucru a reprezentat o problemă majoră în ceea ce priveşte menţinerea nivelurilor de performanţă şi a stării de sănătate a animalelor, în condiţiile actuale de creştere în sistem intensiv. Aşadar, nutriţioniştii au căutat şi au găsit surse alternative de aditivi furajeri naturali care s-au adaptat bine la optimizarea reţetelor de nutreţuri combinate şi oferă un aport echilibrat, adaptat nevoilor schimbătoare ale păsărilor şi porcilor. Plantele au fost folosite de secole pentru proprietăţile lor medicinale şi de promovare a sănătăţii şi constituie încă baza pentru numeroase forme de medicină alternativă. Extractele din plante care stimulează apetitul, promovează creşterea şi au proprietăţi de stimulare a digestiei constituie principala alternativă pentru includerea în hrana animalelor. Ca urmare a interzicerii promotorilor de creştere de natură antimicrobiană, numeroase produse derivate din plante au invadat piaţa nutriţiei animale, dar sunt adesea deficitare în ceea ce priveşte standardizarea, cercetarea controlată şi evaluarea adecvată.

Astfel, s-au obţinut produse noi, care s-au dovedit a fi eficiente în stimularea apetitului, a ratei de conversie şi a calităţii carcasei la păsări şi porci (de exemplu, Sangrovit). Sangrovit este un aditiv bogat în alcaloizi, care se poate include în furaje la toate speciile de animale, în toate stadiile de producţie şi în toate fazele de creştere. Este foarte eficient în sporirea valorii furajelor, datorită efectelor sale unice asupra digestiei şi conversiei furajului.

Acţiunea principală a acestui aditiv constă în îmbunătăţirea disponibilităţii aminoacizilor esenţiali, care pot fi folosiţi în dezvoltarea ţesutului muscular. Ca substanţă cu efect amărui, influenţează pozitiv secreţia salivară, îmbunătăţeşte apetitul şi predigestia şi stimulează secreţia de enzime digestive în tractul digestiv. Efectele de stimulare a apetitului rezultă din aportul adus în secreţia de serotonină la nivel de intestin. Astfel, se îmbunătăţeşte biodisponibilitatea triptofanului în intestin şi sinteza serotoninei în celulele mucoasei. Serotonina, ca neurotransmiţător, are un efect de stimulare a secreţiei de enzime digestive şi de stimulare a motilităţii intestinului, ceea ce favorizează digestia şi consumul de hrană la animale.

Testările cu Sangrovit la broileri, curci şi găinile ouătoare, pe tot parcursul perioadei de producţie, au demonstrat efecte pozitive asupra ratei de conversie, ratei de creştere şi a procentului de ouat. Un sumar al testărilor efectuate la broileri arată o medie de îmbunătăţire a ratei de conversie cu 2,4%. Un alt efect benefic este îmbunătăţirea raportului apă-hrană, ce conduce la un aşternut mai uscat şi o concentraţie în amoniac mai scăzută în adăpost, reducând riscul de infecţii ale tractului respirator şi al mortalităţii. Similar, studii recente la găinile ouătoare au arătat îmbunătăţiri ale producţiei de ouă, a calităţii oului, mai precis ale calităţii cojii oului, culorii gălbenuşului şi mărimii ouălor. De asemenea, s-a observat scăderea cantităţii de furaj consumate zilnic.

Testările cu Sangrovit la porci au demonstrat efecte pozitive asupra consumului de furaj, ratei de conversie şi balanţei nitrogenului. Rezultatele unui studiu indică o creştere a consumului de furaj cu 1,2% pe întreaga perioadă, deci se stimulează apetitul şi susţine eficienţa conversiei în timpul proceselor digestive, perioada de îngrăşare fiind redusă. De asemenea, are efecte pozitive asupra calităţii carcasei. Un studiu la scroafe lactante a arătat că folosirea acestui aditiv natural în timpul lactaţiei duce la o îmbunătăţire a viabilităţii purceilor, indice economic important pentru producţia de purcei - purcei înţărcaţi/scroafă/an. Mai mult, sporul în greutate al purceilor a fost îmbunătăţit cu 5% faţă de lotul-martor, evidenţiindu-se în special la scroafele primipare şi secundipare.

Chiar dacă este un aditiv natural, se evidenţiază prin:

• Stabilitate în cadrul proceselor de fabricaţie, granulare
• Substanţe active bine definite - alcaloizi cu eficienţă ridicată
• Activitate dovedită printr-un număr mare de testări efectuate în întreaga lume
• Îmbunătăţeşte absorbţia nutrienţilor
• Îmbunătăţeşte calitatea carcasei
• Stimulează absorbţia de triptofan
• Rol important în imunitate
• Influenţează pozitiv starea de linişte în efectiv
• Îmbunătăţeşte funcţiile şi sănătatea ficatului
• Efect pozitiv asupra metabolismului proteic din ficat
• Proprietăţi antiinflamatorii
• Proprietăţi antimicrobiene (numai în doze mari)
• Rol în metabolismul azotului - îmbunătăţirea stării de igienă şi a microclimatului din adăpost.

Folosirea aditivilor în nutreţurile combinate reprezintă deci o necesitate, în vederea obţinerii unor producţii ridicate. Mulţi aditivi au devenit parte din dieta animalelor şi a oamenilor. Doar de curând am ajuns să recunoaştem şi să înţelegem importanţa lor în atingerea unei productivităţi şi eficienţe ridicate, menţinând sănătatea şi bunăstarea animalelor, îmbunătăţind calitatea şi siguranţa, reducând impactul industriei asupra mediului înconjurător. Mai multe cercetări sunt necesare pentru a indentifica efectele pozitive şi a reduce la minimum efectele negative pe care le pot avea dacă nu sunt folosiţi corespunzător. În mod particular, aditivii vor juca un rol esenţial în menţinerea sănătăţii efectivelor de animale într-un viitor fără produse farmaceutice.

Claudia IŞTOC