Fondul mutual - un instrument necesar

În fiecare an agricol dificil în care fermierii înregistrează pierderi care nu pot fi acoperite prin asigurări şi alte măsuri ale statului se vorbeşte despre constituirea unui fond mutual. Discuţiile despre crearea acestui instrument de gestionare a riscului în agricultură nu par să ajungă la o finalitate din diverse motive, printre acestea numărându-se slaba capacitate de organizare a fermierilor autohtoni şi dificultatea de a găsi soluţii privitoare la administrarea acestuia.

În unele state membre ale UE astfel de fonduri sunt funcţionale şi atunci când fermierii au nevoie de sprijin pentru a-şi acoperi pierderile suportul financiar pe care îl primesc vine nu doar de la fondul la care ei au cotizat, ci şi de la Uniunea Europeană.

Emil Dumitru, secretar de stat în cadrul MADR, a precizat în cadrul conferinţei organizate de Alianţa pentru Agricultură şi Cooperare, la începutul lunii septembrie, că acordarea despăgubirilor pentru acoperirea pierderilor cauzate de secetă reprezintă un ajutor de stat excepţional, deoarece în celelalte state din UE există alte mecanisme de sprijin, precum fondul mutual. „Fermierii cotizează la un fond şi din suma de 1 euro primită ca despăgubire 60 de cenţi sunt rambursaţi de Comisia Europeană. Pentru fondul mutual, în actualul exerciţiu financiar, am avut o alocare de 440 de milioane de euro, dar, din păcate, acesta nu a fost creat. Ca să se constituie fondul mutual trebuie, în primul rând, ca fermierii să se asocieze. Banii s-au îndreptat către măsura de suportare a cheltuielilor cu prima de asigurare, respectiv M 17.1. Vom genera o discuţie cu asigurătorii şi ASF astfel încât seceta să fie introdusă în mod obligatoriu în lista evenimentelor asigurate. Este clar că nu mai putem continua aşa în condiţiile schimbărilor climatice.

Ar trebui să existe un fond mutual, dar nu unul în care prima oară contează cine este şeful. Mai degrabă ar fi bine să avem fonduri mutuale pe fiecare filieră de produs, iar acestea să fie gestionate de fermieri. Eu cred că o parte din probleme sunt generate şi de faptul că nu avem un cadru legislativ care să-i oblige pe cei care primesc diverse forme de sprijin să plătească o cotizaţie profesională agricolă.“ La „Ziua Porumbului“ 2020 de la Orezu, judeţul Ialomiţa, a fost abordat şi subiectul necesităţii constituirii fondului mutual.

Prezent la eveniment, ministrul Agriculturii, Adrian Oros, a afirmat următoarele: „Am mai avut astfel de discuţii şi când m-am întâlnit cu reprezentanţii asociaţiilor şi ar fi fost bine dacă până acum exista fondul mutual - unul sau mai multe, astfel încât să putem gestiona mai uşor situaţiile de criză, riscurile din agricultură. Poate că anul acesta o să ne facă pe toţi să ne gândim mai mult la aceste fonduri mutuale, dar, cum am mai spus şi atunci, cred că primul pas trebuie să-l faceţi dumneavoastră, fermierii, pentru că aşa este normal, iar noi, autorităţile, să venim cu soluţii şi sprijin pentru ca aceste fonduri mutuale să existe.“

În completare, Alexandru Stănescu, preşedintele Comisiei pentru Agricultură din Camera Deputaţilor, a precizat: „Cred că era foarte important să avem un fond mutual. Finanţarea fondului este acoperită în proporţie de 65% din bani europeni - nu ştiu dacă mai avem acum timp să alocăm bani din PNDR, dar probabil ar fi bine să luăm acest lucru în considerare în PNS din 2021. Fondul mutual este o entitate privată, a fermierilor, şi trebuie gestionat de către ei. Cheltuielile de administrare şi chiar cele de înfiinţare, în prima parte, sunt finanţate din fonduri ale UE.

Un proiect la început de drum

Alina Creţu, director executiv al APPR, a făcut cunoscut faptul că organizaţiile partenere în cadrul Alianţei pentru Agricultură şi Cooperare au demarat un proiect pentru a analiza nevoia şi modul în care ar trebui să se implementeze un fond mutual în agricultura românească. „Noi l-am numit fondul de risc în agricultură pentru că suntem conştienţi că trebuie să existe aşa ceva şi că înainte de toate trebuie să ne ajutăm. Trebuie să înţeleagă şi Ministerul Agriculturii că este un proiect amplu şi că nu ne dorim deloc să fie politizat. Vrem ca acesta să plece de jos în sus astfel încât gestionarea fondului sau a mai multor fonduri sau a unor soluţii pentru managementul riscului să fie cu adevărat în interesul fermierilor şi sperăm să se ţină seama de observaţiile noastre la întocmirea PNS, iar împreună să construim ceva în zona managementului riscului în agricultură. Important este să avansăm în această direcţie. Consider că trebuie să adaptăm modelele care există în alte state membre ale UE la agricultura din România, la modul în care sunt implicaţi fermierii în mediul asociativ şi la felul în care sunt comunicate beneficiile aderării la un astfel de fond“. Reprezentantul APPR a mai afirmat că fermierii îşi doresc un fond mutual însă în dezbaterile pe marginea acestui subiect există un punct sensibil: cine ar trebui să-l gestioneze?

La manifestarea „Ziua Porumbului“, Nicolae Sitaru, preşedintele APPR, a făcut o propunere privind modul în care ar putea fi administrat acest fond: „Înainte de toate ar trebui să învăţăm să ne ajutăm singuri şi o propunere simplă care nu ar presupune cheltuieli de administrare este ca sumele previzionate să fie vărsate de fiecare firmă în parte în cadrul unui cont al Ministerului Finanţelor, iar în anii în care ne sunt necesare şi o comisie constată că avem pierderi cauzate de secetă să fie aduse în veniturile fermei. La aceste sume ar putea veni şi cele de la UE, iar astfel să putem trece peste perioadele dificile“.

La această propunere, Alexandru Stănescu, preşedintele Comisiei pentru Agricultură din Camera Deputaţilor, a spus că această soluţie trebuie să fie acceptată şi de UE.

Ana IONIŢĂ