Frunza vitei-de-vie bate in fereastra...

Liviu VACARCIUC, conf. univ. dr. Universitatea Agrară de Stat din Moldova
Pavel VLAD, academician Academia de Ştiinţe a Moldovei

Rar de tot conştientizăm că natura ce ne înconjoară, podgoriile, livezile, pădurile au magia culorilor făurite de razele solare. Puterea coloristică (cromatică) în viaţa noastră de toate zilele a expus-o în cartea sa dr. hab. Zina Şofransky, colaborator al ASRM, intitulată: „Coloranţii vegetali în arta tradiţională” - Chişinău: Business-Elita, 2006, 469 p.; „Cromatica tradiţională românească” - Bucureşti: Etnologica, 2012, 454 p.

---

În fiecare secundă omenirea respiră tone de bioxid de carbon şi în acest ocean inert ne scapă plantele capabile să absoarbă CO2 şi să îmbogăţească atmosfera cu oxigen. Culoarea principală - verdele clorofilei asigură armonia naturii. Fructul acestui proces fiziologic este asimilat de altă culoare a vieţii - roşul „hem”, datorită cărui sângele, ce constă în hemoglobină, transportă acel oxigen regenerat de frunza verde spre cele mai îndepărtate celule ale corpului omenesc. Simbioza lumii vegetale cu cea animală se bazează pe veşnica putere a respiraţiei şi a schimbului de substanţe între cele două componente colorate. Dacă lor le revine rolul extraordinar de întreţinere a vieţii pe pământ, se poate afirma că prin culori putem influenţa tonusul, sănătatea, starea fizică a omului etc. În recomandările prof. neurolog Vladimir Behterev găsim mereu în prim-plan tincturi umane de rang coloristic.

Ca argument, atenţia coloristicii naturale pentru spaţiului carpatic, unde munţii vulcanici devin primii stinşi şi adăpostesc homo-sapiens, apoi triburile tracice, dacii liberi, iar acum pe noi - etnoculturile româneşti, autoarea adresează studiul civilizaţiei pontice, pentru că pecetea cultului liturgic ortodox începe în spaţiul carpatic o dată cu escalele apostolului Andrei, închinarea Sf. Ioan, Sf. Vasile. În carte, mai cu seamă, sunt focusate zonele etnografice Rădăuţi, Putna, Bucovina şi Munţii Apuseni, desigur şi cele basarabene, foarte bogate în mitologia forestieră, arta împletitului, legenda fluierului, costumul popular, vopsitul covoarelor, tehnologia ceramicii vechi de prin părţile noastre. Treptat, se descriu sursele şi arealul coloristic ale unor plante tincturiale, modalităţile de extracţie a coloranţilor vegetali, procedeele de vopsire a fibrelor naturale, fascinaţia culorii la utilizarea cu multă fantezie în practică: vopsirea lânii şi a mătăsii, tăbăcitul pielii şi al blănii, colorarea paielor şi încrustarea ouălor de Paşte.

Un capitol aparte este închinat coloranţilor alimentari, inclusiv cei obţinuţi din struguri. Paleta coloristică a esenţelor lemnoase a multor arbori se vor regăsi în cele 20 de anexe unicale: surse din regnul vegetal, culoarea esenţelor lemnoase, piese şi ustensile pentru procesul de vinificaţie, piese de lemn pentru păstrarea şi prelucrarea laptelui, mobilier în cultul ortodox, piesele de lemn folosite la confecţionarea instrumentelor muzicale şi altele. Se atrage atenţia la mordanţi şi fixatori în procesul de vopsire, prelucrarea ornamentală a lemnului în arhitectură, care aduce lumină în sufletul băştinaşilor prin reperele cromatice, formându-ne caracterul cotidian românesc. Cu alte cuvinte, culorile din jurul nostru ne-au dezvoltat intelectual, au creat confort psihic favorabil, au înviorat memoria, ne-au făcut buni şi ospitalieri. După cum afirmă autorii, pe bună dreptate culoarea asigură fireasca interferenţă între natură, artă, ştiinţă şi industrie.

Sunt aduse pilde de utilizare largă a culorilor în diverse sfere de activitate cotidiană. Utilizarea pigmenţilor în arta decorativă carpatică este cea mai răspândită, cunoscută de la geto-daci, sub influenţa Europei celtice, apoi a coloniştilor eleni, romani, turci. Toponimia culorilor este expusă în legătură cu numele de plante, provenite de la minerale, animale şi unele metale, comentate în latină şi alte limbi sau posibilele sinonime, caracterizate în spectrul denumirilor geografice (sate, oraşe, oceane, fluvii, munţi). Din aceste exemple se poate concluziona că limbajul popular este bogat, chiar laic, datorită observaţiilor şi tradiţiei de secole.

Piesele de uz gospodăresc din lemn, mai ales în vinificaţie, sunt tradiţionale la moldoveni, dar şi cele din apicultură, de la stână, piese pentru tors, ţesut, tăbăcit pielea etc. Un material interesant găsim în capitolul următor privind cromatica plantelor tinctoriale şi exotice, modalităţile de extragere din flora vegetală, tehnica şi procedeele de vopsire a ţesăturilor, cu majorarea rezistenţei acestora. Arealul coloristic al unor plante tinctoriale (corn, rodie, nuci, cireş pădureţ, nuc, troscot, soc, cătină etc.) este destul de mare, dar cu regret industria alimentară le utilizează tot mai rar, iar limonada cu coloranţi sintetici este băută în cantităţi mari de copii.

De fapt, frunza viţei-de-vie de mult bate în fereastră, dar noi îi dăm prea puţină atenţie, neglijăm deşeurile ei, avem pierderi enorme de bani. Prin revalorificarea culorilor, autorul evocă realitatea în simbioză cu ştiinţele naturii şi cu tradiţia neamului, sugerează oarecum triumful naturii, pe care trebuie să o protejăm, dar şi mai emoţional-nostalgic ne aminteşte de sute şi mii de privelişti ale copilăriei noastre. Sinteza a peste 800 de surse bibliografice privind utilizarea culorilor naturii a permis editarea mai multor lucrări, începând cu utilizarea pigmenţilor minerali din Datina - Constanţa (2001-2004); cromatica vinurilor româneşti, 2003; paleta culorilor populare, 2006; coloranţi şi aditivi de provenienţă animală, 2010; în sfârşit, cromatica tradiţională românească, 2012.

Valoroasele ediţii se datorează activităţii fructuoase în domeniul etnografic, în tangenţă cu coloristica din lumea vegetală şi arta tradiţională; în baza cercetărilor ample, a rezultat un şir de concluzii şi propuneri. Rezultatele lor şi un şir de materiale din carte vor servi ca suport teoretic pentru viitoarele investigaţii, pot fi ghidul practic pentru meşterii populari sau maeştrii artelor decorative, pot pune la îndemâna specialiştilor din industrie informaţii de anvergură pentru utilizarea largă a coloranţilor naturali în alimentaţie, pentru a menţine un mod de viaţă sănătos. Asemenea ediţii situate la intersecţia ştiinţelor fundamentale cu cele etnoculturale nasc gânduri filosofice privind frumuseţea naturii şi pericolul care ne paşte în legătură cu expansiunea industrială şi neglijenţa umană în protecţia a tot ceea ce ne înconjoară.

În încheiere, atragem atenţia despre faptul că în fiecare minut omenirea extrage 6 mii de tone de ţiţei, 9 tone de cărbune, 5 milioane mc de gaz, pe liniile de producţie sunt finisate peste 30 de autovehicule de tonaj care vor arde tone de combustibil şi în lume, în fiecare minut, se aruncă în atmosferă 11,5 mii de tone de CO2. Un aport deloc de neglijat în acest val de otrăvire a aerului îl mai au şi cele 10 milioane ţigări/minut fabricate de industria tutunului. Haideţi să ne închipuim ce „compoziţie” respirăm cu toţii şi de ce frunza verde bate în fereastră… Ascult-o! Solidar putem interveni pozitiv. Mulţumim autoarei că ne-a făcut plăcere de lectură, dar ne-a şi pus pe gânduri, indirect!