Fungii specifici grâului. Previziuni pentru primăvara anului 2020

CS III DR. ING. OTILIA COTUNA, şef laborator protecţia plantelor SCDA Lovrin, şef lucrări dr. ing. USAMVB Timişoara

Primăvara ploioasă a anului 2019 a favorizat făinarea, rugina brună, rizoctonioza, helmintosporioza lenticulară a grâului şi nu în ultimul rând fuzarioza. Fusarium graminearum a creat cele mai mari probleme, pierderile fiind semnificative în unele zone, din cauza prezenţei micotoxinelor în cariopse.

Controalele fitosanitare efectuate în culturile de grâu în această toamnă au scos în evidenţă infecţii produse de Drechslera tritici - repentis, mai ales la grâul semănat devreme. La sfârşitul toamnei, multe culturi de grâu din zona Banatului au prezentat simptome de stres termic datorate variaţiilor de temperatură dintre zi şi noapte, dar şi vânturilor. Simptomele de îngălbenire, albire, brunificare şi chiar pete violacee apărute pe frunzele de grâu au alertat fermierii.

De multe ori aceste simptome pot fi confundate cu cele produse de virusuri sau cu deficienţele de nutriţie, de aceea culturile trebuie urmărite. De regulă, vârful de creştere nu este afectat, iar plantele îşi revin ulterior. Astfel de simptome apar toamna târziu sau primăvara devreme când solurile sunt reci şi umede, iar absorbţia fosforului încetineşte. Fermierii trebuie să urmărească cu atenţie astfel de culturi pentru a exclude o eventuală carenţă de fosfor. Dacă debutul primăverii 2020 va fi cu temperaturi mai ridicate însoţite de umiditate, ne putem aştepta la infecţii masive produse de fungul Drechslera tritici - repentis către sfârşitul lunii martie. Astfel de situaţii au mai existat şi în anii anteriori. Deoarece acest patogen se confundă cu septorioza frunzelor, aducem în
atenţie câteva informaţii care să ajute la recunoaşterea simptomelor în câmp.
Cum se manifestă Drechslera tritici repentis? Simptomele externe apar prima dată pe frunzele bazale, sub forma unor puncte sau pete mici, circulare, de culoare maro deschis. Aceste pete sunt rezultatul infecţiilor primare, care au loc de regulă în lunile aprilie-mai. Cel mai mare pericol de infecţie este la grâul care a fost cultivat după grâu, din cauza resturilor vegetale rămase la suprafaţa solului. Frunzele bătrâne sunt primele infectate sau predispuse la infecţie. Pe măsură ce patogenul evoluează, petele capătă o formă ovală sau lenticulară, au culoare maro deschis şi sunt înconjurate de un halou gălbui (infecţii secundare). În condiţii favorabile de climă (nopţi
umede şi calde), petele cresc în dimensiuni, se unesc, iar pe frunze apar pete mari, cu aspect neregulat, la care se mai observă punctul iniţial de infecţie (aspect de necroză). Frunzele puternic atacate se usucă începând de la vârf. În faze avansate de infecţie, haloul sau zona clorotică din jurul petelor nu se mai observă. Pentru evitarea punerii unui diagnostic greşit (risc de confuzie cu Septoria sp.), petele trebuie atent analizate pentru a vedea dacă pe ele apar suporţii negri ai sporilor. La mostrele colectate din câmp, conidiile nu se observă imediat, de aceea este necesară incubarea pe hârtie umedă.
Simptomele bolii apar de obicei în patru etape: 1. Stadiul de pată, când pe locul de infecţie iniţial, după două zile, apare o coloraţie închisă; 2. Pată înconjurată de cloroză - apare la 4-6 zile după infecţie; 3. Necroza - apare la 6-8 zile de la infecţie, iar clorozele se transformă în necroze şi în paralel începe sporularea; 4. Colapsarea frunzelor - frunzele sunt afectate în întregime, iar sporularea este maximă.
Sporii ciupercii pot fi dispersaţi pe kilometri întregi şi chiar zeci de kilometri (cu ajutorul vântului), în zilele calde şi secetoase la temperaturi de 21-23°C (optim). Ei germinează şi infectează grâul în condiţii variate de temperatură (5-35°C), când frunzele sunt umede o perioadă de timp specifică, de aici şi agresivitatea fungului. O sursă de inocul importantă este miceliul din seminţele infectate. Acesta se dezvoltă la temperaturi între 5 şi 35°C (la fel ca şi conidiile). Boabele sunt infectate sau predispuse la infecţie mai ales atunci când frunza stindard este afectată de boală şi când umiditatea este mare în perioada înspicatului. De altfel, ele pot fi infectate oricând de-a lungul perioadei de vegetaţie, însă predispoziţia
maximă de îmbolnăvire este în timpul înspicatului. La suprafaţa cariopselor infectate apare simptomul de „red smudge“ sau pată roşie. Cercetările efectuate în ultimii ani în ceea ce priveşte epidemiologia acestei boli arată că efectele cumulate ale temperaturilor ridicate, a umidităţii relative mari şi a duratei de umectare a frunzelor mai mare de 12 ore (precipitaţii, rouă) conduc la apariţia şi dezvoltarea patogenului Drechslera tritici - repentis. Dezvoltarea patogenului este optimă la temperaturi cuprinse între 20 şi 28°C. Boala este asociată de regulă cu câmpurile pe care o cantitate mare de paie rămân la suprafaţa solului.

Cum putem preveni şi cum combate acest patogen periculos?

Măsuri profilactice: de obicei, helmintosporioza grâului este gravă în sistemele de cultivare în care lucrările solului sunt foarte reduse (no tillage) şi resturile vegetale rămân la suprafaţa solului, pe când în sistemele convenţionale boala este mai redusă datorită îngropării resturilor vegetale. Se poate spune că factorii care influenţează intensitatea atacului sunt: lucrările minime ale solului, irigarea, semănatul în afara epocii optime, fertilitatea scăzută a solului, monocultura. Prevenţia constă în respectarea următoarelor măsuri agrofitotehnice: îngroparea resturilor vegetale pentru reducerea sursei de inocul; utilizarea la semănat a soiurilor rezistente la boală este esenţială; seminţele să fie libere de patogeni; tratarea seminţelor înainte de semănat; respectarea asolamentului (asolament cu alte culturi care nu sunt gazde pentru patogen; rotaţia culturilor de cel puţin 3-4 ani); evitarea monoculturii; evitarea irigatului în perioada împăierii-înspicării; respectarea epocii optime de semănat. Măsuri chimice (curative): terapia chimică este dificilă atunci când infecţia s-a realizat deja, deoarece evoluţia acestei boli cu greu mai poate fi oprită de fungicide. Înainte de semănat se recomandă tratarea seminţelor cu substanţe pe bază de flutriafol, ipconazol, tebuconazole, difenoconazol, triticonazol şi combinaţii (ex. procloraz+triticonazol) etc. Drechslera tritici - repentis este greu de combătut cu fungicide după ce frunzele sunt infectate. Este indicată aplicarea fungicidelor la apariţia primelor sporulări (stadiul EC 32 - 37). Se recomandă ca tratamentele chimice să se efectueze în urma controlului fitosanitar. Dacă se constată că sunt simptome, trebuie intervenit rapid pentru stoparea infecţiei, deoarece patogenul este destul de greu de ţinut sub control din momentul în care infecţia s-a realizat. În anii deosebit de favorabili, ciuperca şi-a făcut apariţia în culturi chiar din a treia decadă a lunii martie (în Banat, de exemplu). Fungicidele ce pot fi utilizate în combatere sunt: tebuconazol, propiconazole, clorotalonil (mai poate fi utilizat în această primăvară), propiconazole + fenpropidin, picoxystrobin, azoxystrobin, metconazole, pyraclostrobin, epoxyconazole + pyraclostrobin, bixafen + tebuconazol etc., care s-au dovedit eficiente în combatere. În condiţiile actuale, specialiştii recomandă utilizarea cu prudenţă a pesticidelor, respectarea dozelor recomandate de producători şi reducerea numărului de tratamente.

La grâu discutăm de un complex de boli: boli ale frunzelor, ale bazei tulpinii şi rădăcinii şi ale spicului. Patogenii ce pot infecta grâul într-un ciclu de vegetaţie sunt: Blumeria graminis (făinarea grâului), Zymoseptoria tritici (septorioza frunzelor), Septoria nodorum (septorioza nodurilor), Pseudocercosporella herpotrichoides (pătarea în ochi a bazei tulpinii), Gaeumannomyces graminis (înnegrirea bazei tulpinii sau îngenuncherea cerealelor), Rhizoctonia cerealis (rizoctonioza cerealelor), Fusarium graminearum, Fusarium culmorum (înroşirea spicelor de grâu sau fuzarioza), Fusarium nivale (mucegaiul de zăpadă), Drechslera tritici - repentis (helmintosporioza lenticulară a grâului), Ustilago tritici (tăciunele zburător al grâului), Tilletia foetida, Tilletia caries (mălura comună), Tilletia controversa (mălura pitică), Puccinia recondita (rugina brună), Puccinia striiformis (rugina galbenă), Puccinia graminis (rugina neagră), Claviceps purpurea (cornul sau pintenul secarei). Fungii enumeraţi pot produce infecţii doar atunci când condiţiile climatice sunt favorabile patogeniei.