George Turtoi: modul legal prin care fermierul trebuie «să aibă la dispoziţie» un teren arabil

Ordinul 619 din 6 aprilie 2015 pentru aprobarea criteriilor de eligibilitate, a condiţiilor specifice şi a modului de implementare a schemelor de plăţi a fost publicat în Monitorul Oficial şi, cel mai important, conform spuselor secretarului de stat în cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, George Turtoi, feedback-ul fermierilor în ceea ce priveşte acest act normativ a fost până la urmă pozitiv.

Şi asta după ce pe 25 martie a.c. fermierii erau la cuţite cu reprezentanţii Ministerului pe un aspect foarte important, şi anume art. 11 al Ordinului 619, care prevede că „(1) În sensul art. 8 alin. (1) lit. s) din ordonanţă (n.r. - 3/2015), la depunerea cererii unice de plată, fermierul localizează fără echivoc parcela agricolă prin identificarea corectă a amplasamentului şi a conturului parcelei agricole pentru care se solicită plăţi“. Dacă până acum actele normative europene în vigoare nu prevedeau această sintagmă „fără echivoc“ în textele sale, din acest an, interesele financiare ale UE primează, noua Politică Agricolă Comună (PAC), gândită de fostul comisar european pentru agricultură Dacian Cioloş (chemat mai nou la Parchetul General pentru noi audieri în cazul ICA), aduce cu sine schimbări majore, unele în aparenţă încă neînţelese sau neacceptate de fermierii români după ani de discuţii comune. Concret, dacă până anul trecut fiecare arendaş putea face schimb de parcele cu omologul său, astfel încât să comaseze suprafeţele arabile şi să nu umble de colo până colo cu utilaje de mare putere pentru a lucra chiar şi parcele de 0,2-0,5 ha, la distanţă de zeci de kilometri Ordinul 619 din 6 aprilie 2015 pentru aprobarea criteriilor de eligibilitate, a condiţiilor specifice şi a modului de implementare a schemelor de plăţi a fost publicat în Monitorul Oficial şi, cel mai important, conform spuselor secretarului de stat în cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, George Turtoi, feedback-ul fermierilor în ceea ce priveşte acest act normativ a fost până la urmă pozitiv. uneori, fără a susţine însă mişcările cu acte care să ateste schimburi legale între proprietari (decât poate prin digitizare şi tabele înregistrate la primărie), de anul acesta situaţia va fi alta. În speţă, fie fermierii vor discuta cu proprietarii de teren, astfel încât aceştia să schimbe în mod legal terenurile, arendaşilor să le pice bine şi să facă dovada la APIA că lucrează legal acele suprafeţe comasate, fie producătorii agricoli s-ar putea să piardă bani. Mulţi. Sau chiar afacerea în sine. Ordinul 619 şi Registrul Agricol 2014 vor constitui până la urmă o metodă de conciliere importată între cele două părţi, astfel încât fermierii să-şi încaseze banii. Există însă nemulţumirea că dacă noua lege a Registrului Agricol va trece de plen, pe lângă problemele de semantică generate de noul ordin de ministru (în baza legislaţiei europene), să apară şi altele asemănătoare, cauzate de legea/ordonanţa de punere în aplicare sau de HG care are în vedere formularistica specifică pe cinci ani aferentă Registrului Agricol. Prezenţa în comisie când s-a discutat intens acest proiect de act normativ ne permite să afirmăm că, pe alocuri, miştourile şi discuţiile neconstructive ar putea genera o lege fără aplicabilitate, aşa cum au şi recunoscut unii membri ai adunării. Chiar şi aşa, ministerul va emite un ordin comun pentru completarea Registrului Agricol prin care se doreşte instituirea unei autorităţi de control şi care ar urma să aibă ca punct principal Direcţia de Inspecţii care acum se află direct la Corpul de Control al ministrului şi care are structură judeţeană, împreună cu Direcţia Agricolă şi cu Poliţia, astfel încât să întreprindă controale periodice pe înregistrările din Registrul Agricol. Pentru a nu bloca de la anul sistemul de plăţi pe suprafaţă, concertat cu Ordinul 619, Guvernul a aprobat la 25 martie a.c. hotărârea privind Registrul Agricol pentru perioada 2015-2019, act normativ care stabileşte formularele, conţinutul acestora şi perioada de valabilitate. „Registrul Agricol constituie o sursă de informaţii şi o bază de date importantă (...) sursă de date pentru aplicarea pe plan local a unor politici în domeniile agrar, al protecţiei sociale, fiscal, edilitar-urbanistic, sanitar, şcolar etc.“, explica la acel moment Guvernul României.

Registrul Agricol este, practic, o bază de date pentru a răspunde solicitărilor cetăţenilor, cum ar fi eliberarea documentelor doveditoare privind proprietatea asupra animalelor şi păsărilor în vederea vânzării, documente care să ateste calitatea de producător agricol în vederea vânzării produselor pe piaţă sau cele necesare pentru obţinerea unor drepturi materiale, precum şi o sursă administrativă de date pentru sistemul informaţional statistic, de exemplu, pentru pregătirea şi organizarea recensămintelor. La momentul publicării interviului, APIA începuse deja campania de primire a cererilor unice de plată pentru anul 2015, termenul propus de comisarul european Phil Hogan ca posibilitate de prelungire a termenului final de depunere a lor fiind de 15 iunie 2015, fără penalizări. „Beneficiarii plăţilor sunt fermierii activi persoane fizice şi/sau persoane juridice care desfăşoară o activitate agricolă în calitate de utilizatori legali ai suprafeţelor de teren agricol şi/sau deţinători legali de animale, potrivit legislaţiei în vigoare. În cazul concesionării/închirierii unei suprafeţe de pajişti de către o asociaţie de crescători de animale, beneficiarii plăţilor sunt membrii asociaţiei care asigură încărcătura cu animale pentru suprafaţa concesionată/închiriată, iar dovada utilizării legale a acestor suprafeţe de pajişti de către fiecare membru al asociaţiei o constituie copia de pe contractul de concesionare/închiriere şi centralizatorul care cuprinde acordul, datele de identificare şi numărul de animale pe fiecare membru al asociaţiei“, se preciza în comunicatul de presă al APIA. Arendatorul, concedentul, locatorul şi/sau comodantul nu beneficiază de plăţi pentru terenul/animalele arendat(e), concesionat(e) închiriat(e) şi/sau împrumutate spre folosinţă, au mai precizat oficialităţile agenţiei, adăugând că sunt eligibile la plată exploataţiile cu suprafaţa de cel puţin un hectar, formate din parcele agricole cu suprafaţa de cel puţin 0,3 hectare. În cazul viilor, livezilor, culturilor de hamei, pepinierelor pomicole, pepinierelor viticole sau al arbuştilor fructiferi, suprafaţa minimă a parcelei trebuie să fie de cel puţin 0,1 hectare şi/sau, după caz, să deţină un număr minim de animale. În cazul serelor şi solariilor, suprafaţa minimă a exploataţiei trebuie să fie de 0,3 ha, iar suprafaţa minimă a parcelelor de 0,1 ha. La depunerea cererii unice de plată fermierul trebuie să prezinte toate documentele necesare care dovedesc utilizarea legală a terenului agricol, inclusiv a terenurilor care conţin zone de interes ecologic, precum şi a animalelor. Aceste documente trebuie să fie încheiate înaintea depunerii cererii unice de plată şi trebuie să fie valabile cel puţin până la data de 1 decembrie a anului de cerere. Despre toate acestea, am discutat în cele ce urmează cu George Turtoi.

Care sunt diferenţele dintre ceea ce însemna legislaţia europeană pe partea de eligibilitate a suprafeţelor solicitate la plată şi ceea ce este în prezent, conform modificărilor aduse de noua Politică Agricolă Comună?

Rolul APIA şi, în acelaşi timp, cerinţele din regulamentul european pe partea de eligibilitate a suprafeţelor solicitate la plată, în opinia mea, au fost mult prea extinse în perioada anterioară. Şi asta pentru că APIA substituia toate organele statului care trebuiau să facă ordine în zona de proprietate etc.; substituia atât Poliţia, cât şi toate organele posibile ale statului. În prezent, cerinţele de regulament sunt trei. Înainte se spunea foarte clar că terenul trebuie să fie la dispoziţia fermierului şi că acesta trebuie să aibă activitate agricolă pe suprafaţa respectivă. Acum, mai nou, a apărut în noul regulament încă o condiţie, şi anume faptul că acea suprafaţă trebuie identificată „fără echivoc“. Practic, APIA trebuie să vadă că fermierul a avut terenul la dispoziţie tot anul calendaristic, că a avut activitate agricolă pe acel teren şi că suprafaţa respectivă poate fi identificată „fără echivoc“ în sistemul LPIS implementat de APIA. Acestea sunt cele trei obligaţii ale APIA conform regulamentului. Adeverinţa pe care producătorii agricoli o depun la APIA şi pe care o obţin de la primărie (anexă la Ordinul 619) trebuie să fie conformă cu Registrul Agricol. Acolo avem toate modalităţile în care fermierul a utilizat acel teren: că l-a avut în arendă, că l-a avut în proprietate, că l-a avut închiriat, că l-a avut în proprietate sau că l-a avut sub alte forme de utilizare.

În întâlnirile pe care le-aţi avut cu fermierii, aţi discutat constant despre ceea ce înseamnă un contract de arendă şi cum se înregistrează lucrul acesta în anexa Ordinului 619. Şi totuşi, mulţi încă nu înţeleg ce este acela contract de arendă sau închiriere.

La APIA s-a făcut o instruire foarte clară în teritoriu. Mai mult, chiar eu i-am rugat pe cei din federaţiile şi asociaţiile de producători să transmită tuturor fermierilor situaţia contractelor de arendă care nu sunt certe (unele sunt nişte înţelegeri între părţi, dar nu respectă toate specificităţile unui contract de arendă), să nu le mai înregistreze ca atare (certe) pentru că acolo au apărut problemele, ci să le înregistreze ca altă formă de utilizare dacă este o înţelegere între părţi dacă se utilizează acel teren. Şi aici sper să se clarifice puţin lucrurile, pentru că dacă ei vor înregistra orice înţelegere între părţi ca arendă - de cele mai multe ori în necunoştinţă de cauză -, atunci tot timpul vor avea probleme. Orice înţelegere între părţi prin care reiese că fermierul respectiv a avut la dispoziţie terenul pe anul calendaristic respectiv şi care nu poate fi încadrată la toate celelalte rubrici din adeverinţă - proprietate, concesiune, arendă, închiriere - se înregistrează la alte forme, asta trebuie să ştie toţi fermierii, chiar dacă ei au numit-o poate iniţial, generic, din necunoştinţă, contract de arendă sau contract de închiriere.

Problema utilizării, înţelegerii între arendaşi poate fi rezolvată dacă dispare problema absenţei cadastrului?

Nu neapărat cu cadastrul. Degeaba îl faci dacă proprietarul nu are bani să intabuleze. Problema este că în ţară există producţie pe care o vezi; asta o dată. În al doilea rând, tu, ca scop, pe aceste fonduri ai partea de producţie agricolă şi nu primeşte subvenţie cine este proprietar. Aici iar este o nebunie - toată lumea asta înţelegea: am pământ la ţară, iau subvenţie, nu! Iei subvenţie dacă ai activitate agricolă, iei subvenţie dacă eşti producător. Dacă ai activitate agricolă şi foloseşti acel teren pentru a produce în agricultură, iei subvenţie; dacă îl ţii pârloagă, primeşti nimic.

Nu ştim dacă mai există teren arabil lăsat pârloagă, poate în afară de un procent mic...

Nu mai este, dar îl lucrează fiecare cum poate. Noi va trebui să facem o tranşare clară, în toată ţara, să reglăm problema de fond funciar, nu numai cadastrul. Noi avem o problemă de când au început retrocedările, că s-au făcut cum s-au făcut, cum s-a priceput fiecare pe la primării. Ei, acum am văzut şi noi ce probleme sunt şi am văzut cum s-a ajuns la acest rezultat - faptul că suprafeţele sunt atât de fărâmiţate şi împrăştiate, de aceea vorbeau şi fermierii de schimburi. Şi asta pentru că, dacă ar fi să le lucreze efectiv aşa cum le au luate, ar însemna să mute tractorul în zece colţuri ale satului într-o singură zi şi ar cheltui mai mult pe transport de la o parcelă la alta decât pe aratul sau semănatul efectiv.

Dar nici nu-l putem obliga pe proprietar să facă mutări de proprietate de dragul fermierului.

Nu poţi obliga pe nimeni, dar atât timp cât sunt deja nişte înţelegeri între părţi, foarte clare, prin care fiecare îşi dă acordul, celălalt încasează aşa-zisa arendă, încasează o chirie pe acea suprafaţă... Ce s-a încercat să se facă a fost să se tranşeze o dată problema şi să nu mai forţăm fermierii să aducă hârtii şi să facă maculatură doar de dragul de a ne acoperi cu ea.

Primăriile vor face faţă problemei completării corecte a adeverinţelor, ţinând cont de faptul că Registrul Agricol este deficitar în multe zone din ţară?

Pentru campania actuală se acceptă adeverinţa completată cu date din Registrul 2014 şi cu o justificare a diferenţelor, dacă pe parcurs au apărut diferenţe faţă de datele din 2014. Asta se acceptă pentru campania anului în curs. Nu este obligatoriu să se folosească Registrul 2015.

Ştim că umblă pe flux un proiect de ordin comun pentru instituirea unei autorităţi de control, act normativ care se va emite în completarea HG pentru instituirea Registrului Agricol. Despre ce este vorba?

Vrem să clarificăm modalităţile prin care un fermier poate avea la dispoziţie terenul/terenurile şi să eliminăm tot ceea ce înseamnă fraude, înregistrări false şi falsificări de acte. Şi aici instituim un control care se va face anual, pe bază de eşantion, atât random, cât şi pe factori de risc, pe înregistrările din Registrul Agricol. În acest context, aşa cum şi dumneavoastră bine aţi spus, în prezent se lucrează la un ordin comun pentru completarea Registrului Agricol prin care vrem să instituim o autoritate de control şi care mai mult ca sigur va avea ca punct principal Direcţia de Inspecţii, entitate care în prezent se află sub tutela Corpului de Control al ministrului şi care are structură judeţeană, laolaltă cu Direcţia Agricolă şi cu Poliţia, astfel încât să poată întreprinde controale periodice pe Registrul Agricol, pe înregistrări. Trebuie să intrăm la esenţă, adică la completarea acestor documente. Problema nu era la verificarea de la APIA, acolo era doar efectul. Noi dacă vrem să reglăm situaţia, trebuie să umblăm la cauze. Şi cauza asta era: nu se făcea un control să se vadă că acele date sunt efectiv verificate de către agentul (reprezentantul) agricol al primăriei şi de secretarul instituţiei. Avem deja concepute două tipuri de controale pentru a umbla la cauză, pentru că altfel, dacă încerci să umbli la efect, prin acele 1.000 de hârtii, tot în situaţia nedorită vei ajunge, indiferent câte hârtii vei cere, dacă tu nu umbli la cauză. Vom avea două mari controale - unul pe Registrul Agricol, pe completarea acestuia şi pe toate documentele care stau la baza completării, şi verificări pe teren, cu toate suprafeţele, culturile care sunt acolo şi cu productivităţile, randamentele pe suprafaţa respectivă. Cel de-al doilea mare control va fi pe partea de Registru Naţional al Exploataţiilor, pe zona de animale - înregistrările în Registru - care se vor face de către Direcţia de Inspecţii în parteneriat cu ANSVSA, pentru că ei sunt direct responsabili pentru înregistrările astea, bineînţeles în colaborare cu Poliţia şi poate chiar şi cu alte entităţi. Sperăm ca acestea din urmă să ne asigure şi nouă suportul, similar cum îl asigură şi DNA.

Ionel VĂDUVA