Guvernul alba-neagra

Păcatul unui guvern venit pe cai mari este tocmai faptul că trebuie să se comporte de la excelent în sus. Nimeni, dar absolut nimeni, nici strada, nici politicenii, nici presa, nu mai este dispus să digere tot felul de stângăcii de la aristrocraţia specialiştilor.

Dacă un ministru politic mai avea de unde pierde, un tehnocrat - nu. Tocmai lipsa de orizont a făcut posibilă apariţia acestui guvern. Iar fiecare cetăţean trăieşte acum speranţa că România va deveni în sfârşit „a lucrului bine făcut“ ori măcar că nu o vor da prea tare în bară. Dar mai este şi un număr destul de mare de „cetăţeni politici“ care abia aşteaptă înmulţirea acestor bâlbe ajunse deja lanţuri ale slăbiciunilor. Iar începutul Guvernului Dacian Cioloş a ţinut parcă de orice altceva, în afara sintagmei prezidenţiale. De la necitirea CV-ului celor pe care i-a desemnat în funcţiile de miniştri, cazul tânărului medic propus pentru sănătatea românilor, până la prestaţia lamentabilă a desemnatei de la Justiţie, Cristina Guseth, votate totuşi parcă în batjocură, cu ambele mâini, de parlamentarii Comisiei de justiţie. Bâlbele continuă însă cu o frecvenţă demnă de orice altceva. Faptul că aparatul administrativ este dispus să pună piedici, chiar cu o anume tentă de partizanat, este din ce în ce mai vizibil. Miniştrii ies cu tot felul de comunicări aiuristice, care nu fac decât să le ştirbească din prestigiu. A păţit-o şi Achim Irimescu. Ba numiri pripite, ba demiteri imposibile. Chiar şi măsurile de a şterge pe jos cu vinovaţii se vor întoarce tot împotriva lor. Fiecare subaltern va simţi ameninţarea şi va activa scutul de protecţie. Iar asta va aduce o largă fugă de asumare a sarcinilor care pot aduce penalizări. Un fel de ascundere în spatele degetului. Suspiciunea, creşterea neîncrederii, aruncarea vinilor şi tocatul pe la spate vor creşte exponenţial, iar sursele jurnaliştilor „de bine“, plătiţi cu sacoşa de cei care au interes, se vor înmulţi odată cu aceste neajunsuri. Ceea ce deja se şi întâmplă... Orice tentativă de numiri şi înlocuiri de personal sunt puse sub o lupă imensă. Nu pentru că lumea vrea în sfârşit ceva curat şi corect, ci tocmai pentru că şi-au pierdut deja speranţa în aşa ceva. Dezinformarea şi teoriile conspiraţionale au câştigat foarte uşor prozeliţi. Nemulţumirea creşte vizibil. Nici fermierii nu mai au răbdare. Bâlbele de la APIA au pus capac peste oala, şi aşa sub presiune, a agriculturii româneşti. Şi acestea vor continua cu şi mai mare frecvenţă, pentru că angajaţii capabili din sistem sunt precum boii aceia care trag. Biciul cade tocmai pe spinarea lor, în vreme ce colegii incompetenţi câştigă aceeaşi pâine, dar blocând treaba prin ineficienţă. Nici măsurile de a aduce la serviciu în zile de sărbătoare personalul nu va aduce spor. Numai cine nu cunoaşte fenomenul nu pricepe. Dar, pentru unii, această măsură poate fi salutară. În schimb, profesioniştii angajaţi ai APIA deja se gândesc la o carieră în privat, la o societate de consultanţă eventual, unde ar putea şi câştiga, muncind în acest ritm. Chiar şi cei mai mari duşmani ai fostei guvernări se întreabă de ce au dat jos Guvernul Ponta. Acum lumea află că măcar era un mecanism uns, care, de bine, de rău, se pare că asigura o funcţionare a sistemului. Dovadă fiind preluarea bugetului şi a tuturor măsurilor pregătite pentru implementare de fostul guvern. Dar cu sincope inerente care apar la schimbarea oricărei echipe. Chiar şi speranţa unora că se va ridica o nouă formaţiune politică cu orientare pro-Bruxelles, în condiţiile reculului real din Europa de Sud-Est, în urma ultimelor evenimente şi a expansiunii influenţei ruseşti, cum se vede în Ungaria şi Polonia, s-ar putea să fie un eşec. Şi toate sunt parcă programate. Iar noi ne-am pricopsit tocmai acum cu un guvern de tip alba-neagra, care nu mai ştie nici el care carte are, care n-are, care este marcatoare. Poate nu întotdeauna o echipă formată din vedete şi cu un antrenor vestit este şi o variantă viabilă pentru obţinerea primul loc!

Tudor CALOTESCU