Hibrizii de grâu - potențial mai mare, dar numai cu răsărire din toamnă

​Una dintre soluțiile pe care cultivatorii de cereale le aleg pentru a face față condițiilor tot mai aspre de cultură o reprezintă hibrizii de păioase. Suprafața semănată cu hibrizi, mai ales la orz, a început să se extindă. Potențialul lor genetic și gardul sporit de adaptabilitate sunt avantaje clare în fața soiurilor. Dar cum trebuie valorificat acest potențial? 

​„Hibrizii de păioase pătrund în cultură din ce în ce mai mult și pot fi o soluție pentru condițiile schimbătoare de mediu, tocmai datorită unei capacități mai mari de adaptare. Condiția esențială este ca răsărirea să aibă loc în toamnă. Nu putem miza pe răsărire de primăvară, pentru că vor fi net depășiți de unele soiuri de grâu aflate în cultură.”, spune Emilian Negrilă, directorul SCDA Teleorman. 
Hibrizii vin cu un potențial genetic mai mare decât soiurile, iar valoarea lor genetică se traduce și printr-o normă mai mică la hectar, pentru că produc un număr mai mare de frați, 5-7. O masă hectolitrică mai mare ajută viitoarea producție, este indicator pentru randamentul culturii și gradul ei de adaptabilitate. Pentru hibrizi se asigură un număr de 150-180 b.g./mp, deci sistemul radicular are spațiu suficient să se dezvolte, iar primăvara să poată să hrănească toți frații formați.
”De reținut că la hibrizi nu există fenomen de dominanță apicală. Atât tija principală cât și frații au aceeași talie; dimensiunea spicului este aproximativ aceeași, numărul de boabe la fel. Dar trebuie să răsară, să dezvolte nodul de înfrățire și să înmagazineze suficiente substanțe nutritive la nivelul nodului de înfrățire, iar în primăvară să pornească cu aceste rezerve, subliniază cercetătorul.  
Dacă nu răsare în toamnă, producția poate fi serios afectată, nu se obține nici măcar cât produc soiurile. Potențial genetic există, dar în condiții fenologice mult diferite de ale soiurilor, care pot răsări și în primăvară, și dacă au condiții, recuperează și dau producții satisfăcătoare. Plantele hibride trebuie să acumuleze și un anumit număr de grade de temperatură în toamnă, ceea ce acum este realizabil, dar cu condiția să răsară și să dezvolte un sistem radicular corespunzător”, subliniază directorul stațiunii de cercetare.
El dă exemplu seceta de vara acesta (și chiar din ultimii ani) care a făcut ca avantajul unei greutăți hectolitrice mari la unele varietăți cultivate la Stațiune, să fie pierdut în condiții de lipsă prelungită a apei.
 
De aceea și momentul semănatului, mai ales la plantele hibride, trebuie cât mai bine ales - funcție de rezerva de apă din sol. ”Teoretic, trebuie să semănăm până când condițiile meteorologice determină întreruperea vegetației, și când vremea se răcește planta să acumuleze un minim de 500 grade C. Problema o reprezintă însă umiditatea, pentru o răsărire uniformă, pentru ca planta să-și dezvolte niște rădăcini puternice și nod de înfrățire care să asigure vigoarea viitorilor frați”, explică Emilian Negrilă.
La Stațiunea Teleorman se testează linii de orz și de triticale, se căută cele mai bune variante pentru hibridare. Apa reprezintă însă cea mai mare restricție, mai ales în zona de neirigat, iar la noi de regulă lunile de toamnă au devenit călduroase și fără precipitații.
„Așadar, asupra perioadei de semănat nu se pot face abateri prea mari, nu se poate întârzia mai mult de 10-15, poate 18 zile, dar nu mai mult, profitând și de terenul încălzit”, mai spune directorul.
 
Din punct de vedere al tehnologiei de cultură, nu sunt cerințe speciale pentru hibrizi, comparativ cu soiurile. Dar la fertilizare se va avea mai multă grijă, aplicarea fracționată și foarte bine echilibrată fiind un factor cheie.
„Va trebui avut în vedere un echilibru mai bine precizat la fertilizare, pentru că, pentru o producție să zicem de 10 tone/ha, trebuie să fie mai bine aprovizionat cu fosfor, distribuția fertilizanților mai eficientă, cu doze puțin mai mari. Fracționarea este un element cheie aici, pentru a acoperi mai bine necesarul de elemente nutritive, pe o perioadă lungă, pe fenofaze, corelate cu regimul pluviometric”.
Directorul SCDP Teleorman spune că, de pildă în zona aceasta, pe o rază de câteva zeci de mii de hectare cel puțin, sunt 4-5 ani la rând de precipitații sub 320 mm, într-un an agricol!
Cu toate aceste se mândrește cu faptul că prin structura de soiuri au reușit să obțină producții rezonabile la culturile de toamnă.
Problema este că de când au încheiat recoltatul la cereale, nu a plouat deloc și ”situația este dramatică pe unele zone din sudul țării”. El crede că ar fi nevoie chiar de o nouă zonare pentru culturile de cereale păioase și porumb, pentru că nu poți semăna culturi de primăvară în condiții de neirigat și fără precipitații de minim 500 mm /an pentru obținerea unor producții economice.
Nu este eficient. De aceea, pentru a conserva apa, se impun lucrări de minim till și strip till, sistem pe care Stațiunea l-a integrat de 8-10 ani în tehnologiile de lucrare a solului.
„Așadar, pentru păioase, este un pas înainte ameliorarea acestor specii, ”dar reușita hibrizilor este condiționată de asigurarea condițiilor de răsărire din toamnă. Dacă nu li se asigură aceste condiții, nu pot valorifica avantajul pe care îl au față de soiuri.
Cred că se vor extinde în cultură și vor apărea hibrizi care să reziste la secetă, la arșiță, nu doar toleranți. Deși sunt costuri mai mari la semințe, performanța își va spune cuvântul. Dacă sporul de producție este 20%, este un argument foarte bun pentru introducere în cultură. Competitivitatea va spori, în condiții de cultură din ce în ce mai contrastante, iar hibrizii tocmai asta fac prin capacitatea mărită de adaptare.
Cel mai probabil se va mări ponderea lor în cultură pentru că nevoia o va impune și nu putem ignora noile realizări din domeniul ameliorării grâului”, a conchis Emilian Negrilă, directorul SCDP Teleorman.
 
Roxana Drăghici