Hraniti omenirea! - provocarea secolului XXI

_Dr. ing. Dan Botănoiu

După anul 2009, indivizii care suferă de foame au depăşit un miliard. Oare planeta are posibilitatea să
hrănească 9 sau chiar 12 miliarde de indivizi în anul 2050? Există posibilitatea să poată fi hrănite cele 9 miliarde de persoane, dar ne dorim cu adevărat acest lucru?

_

---

În prezent, răspunsul este clar negativ. Rare sunt statele care doresc cu adevărat  să-şi hrănească propria populaţie, cum este cazul Braziliei, în care a fost adoptat Programul „Zero foamete”, care a dat rezultate spectaculoase, ducând la diminuarea malnutriţiei infantile cu 75% în perioada 2003-2009. Din păcate, marea majoritate a statelor lumii nu consideră importantă acţiunea de acoperire a necesarului de hrană a propriilor populaţii, fără a lua în calcul aici statele în care există războaie ca urmare a lipsei de hrană. Obiectivele mileniului, adoptate de şefii de stat din cadrul Naţiunilor Unite în anul 2000, de a reduce numărul celor care suferă de foame cu 400 de milioane până în 2015, este departe de a fi realizat. Între 1970 şi 2000, numărul persoanelor care suferă de foame s-a dublat în Bangladesh şi Pakistan, s-a triplat în Kenia, a crescut de patru ori în Madagascar şi de cinci ori în Republica Democrată Congo, iar enumerările pot continua. În majoritatea ţărilor africane se produce astăzi mai puţină hrană decât în perioada în care acestea erau colonii. Trebuie să crească producţia agricolă cu 70%, la nivel mondial, în următorii 30 de ani, pe o planetă în care resursele sunt în scădere, pe o planetă care se încălzeşte cu o viteză mare şi pe care diversitatea scade vertiginos. Trebuie să învăţăm să producem mai mult cu o calitate bună, dar cu resurse mai puţine, ceea ce este foarte complicat, având în vedere faptul că în secolul XX trebuia să producem mai mult, fără să fie solicitată expres calitatea, însă dispunând de resurse mai multe. Provocările sunt diferite astăzi pe continente: situaţia este complicată în Africa, unde populaţia se va dubla şi unde astăzi nu se asigură necesarul de hrană, acolo producţia trebuie triplată dacă vrem ca toată lumea să mănânce produse vegetale! Este vorba de un continent în care productivitatea este scăzută, deci nu este deloc imposibil ca aceasta să crească, în condiţiile în care se doreşte cu adevarăt să urmeze această cale. Evident că de câţiva ani se vede o multiplicare a investiţiilor în agricultura din aceste ţări, însă moral este să discutăm dacă produsele rămân în aceste ţări sau se îndreaptă către statele asiatice suprapopulate sau către cele secetoase din ţările Orientului Mijlociu. Se observă noutăţi încurajante: după decenii de indiferenţă faţă de agricultură, numeroşi bogaţi ai planetei sunt gata să facă investiţii noi în acest sector.  În Asia, este suficient să crescă producţia de 2-3 ori, ceea ce pare uşor de realizat. Însă acest lucru este dificil de realizat pe un continent suprapopulat, unde terenurile agricole şi apa sunt foarte rare şi unde productivitatea este deja ridicată. Ar trebui probabil ca America sau Europa
să producă mai mult pentru a aproviziona deficitul de produse agricole din această zonă. În ceea ce ne priveşte, dacă dorim să trăim în pace, ar fi prudent să continuăm a produce mai multe cereale, pentru ca surplusul să aprovizioneze ţările din sudul Mediteranei, în care nu se poate asigura necesarul de pe piaţa internă. Trebuie să avem în vedere că Egiptul trebuie să aprovizioneze o populaţie de 80,5 milioane de locuitori, ţinând cont de faptul că acest stat este amplasat în deşert, care este traversat de un singur râu. Trebuie să ne schimbăm obişnuinţele şi comportamentele alimentare, trebuie să aruncăm mai puţine alimente. După rapoartele FAO, aruncăm o treime din hrana produsă la nivel mondial. În ţările din sud trebuie să se construiască silozuri pentru ca recoltele să nu se piardă. În ţările din nord, trebuie să facem eforturi suplimentare pentru a stopa promoţiile comercianţilor care conduc la vânzări cantitative mari ce nu pot fi consumate de cumpărători. Teama iraţională că trebuie să aruncăm alimentele când acestea sunt la data limită de consum, capacitatea noastră de a ne adapta sau interdicţia de a da aceste resturi la animale. Poate trebuie să ne gândim că ar trebui să mâncăm mai puţină carne şi să bem mai puţin lapte. Nu putem continua să consumăm 85 kg de carne pe an, adică pe parcursul vieţii: carnea a 7 tauri, 33 de porci, 9 capre, 1.300 de păsări, 32.000 de litri de lapte şi 20.000 de ouă. Acest lucru nu este rezonabil, nu face bine sănătăţii noastre, cum nu face bine nici resurselor planetei, mai ales că avem în administrare pământul de la copiii noştri! Producţia mondială de carne are un mare viitor, având în vedere faptul că sunt persoane care nu au mâncat niciodată carne şi care speră că vor mânca odată şi odată. _