IMM-uri agricole şi ferma de familie: alocări financiare şi tendinţe

Anul acesta, IndAgra a organizat, în parteneriat cu TMT PR, o primă conferinţă având ca temă IMM-urile din agricultură şi ferma de familie creatoare de valoare adăugată, posibilităţile de finanţare prin măsuri/programe dedicate, viitorul acestora în România, dezvoltarea lor, inclusiv în spaţiul online.

Ferma de familie, în viziunea decidenţilor politici

Unul dintre cele mai dezbătute subiecte a fost cel legat de bani, mai precis ce surse au existat până acum pentru finanţarea micilor afaceri din mediul rural şi mai ales cum vor fi finanţate în viitorul exerciţiu financiar, în condiţiile reducerii bugetului agriculturii pe anumite măsuri. Printre cei care au luat cuvântul s-au aflat Alexandru Potor (preşedinte al Federaţiei Naţionale a GAL), Daniel Buda (vicepreşedinte Comisia pentru Agricultură din Palamentul European), Carmen Avram (membru în Comisie, PE), Roxana Mânzatu (ex-ministrul Fondurilor Europene), Sorin Naş (secretar de stat Ministerul pentru Mediu de Afaceri), Felix Arion (manager AgroTransilvania Cluster), Florinel Chiş (diretor executiv Asociaţia Română a Magazinelor Online). Din partea de cercetare au vorbit Florin Stănică (prorector USAMV Bucureşti), Dinu Toma (decan Facultatea de Management Bucureşti), Pieter Helfferich (consultant Universitatea Wangeningen, Olanda). „Se discută, nu atât despre dimensiunea fermei (de familie), cât despre rezistenţa fermelor pe termen lung. Ferma de familie are o caracteristică foarte importantă: membrii, deţinătorii fermei sunt şi cei care se implică aproape total în munca şi gestionarea afacerii. Rezistenţa constă în potenţialul ei de a răspunde provocărilor în următoarea perioadă. Ce fonduri putem utiliza, în conjuncţie cu fondurile MADR şi fondurile europene, plus resurse naţionale, deloc neglijabile, este răspunderea noastră“, a spus Alexandru Potor. Daniel Buda a subliniat şi el aceeaşi idee: „Este un subiect fierbinte şi pentru spaţiul european. Ferma de familie nu poate fi încadrată într-o anumită dimensiune. România de azi, Europa au nevoie de toate tipurile de ferme, atât mari, cât şi mici. Provocarea stă în a găsi cel mai bun echilibru între ele astfel încât să coexiste.

Mulţi pun problema câţi bani ne dă Bruxelles-ul? Eu aş muta discuţia aceasta, sau nu m-aş opri doar la acestă întrebare, ci şi la ce facem noi cu aceşti bani? Cât de eficient reuşim să investim aceşti bani şi să-i ducem către performanţă? Provocarea este cum vom reuşi să susţinem aceste ferme mai mici, cum le vom putea organiza pentru a fi şi a rămâne competitive. Ce viitor are satul românesc în aceste condiţii, pentru că primele lucruri pe care le cer tinerii care vor să se instaleze la sat este conexiunea la internet, infrastructura rutieră, medicală, accesul la educaţie de calitate“. Pe de altă parte, Carmen Avram a subliniat faptul că, vrem, nu vrem, trebuie să ne aliniem la noua tendinţă „verde“ din UE, care nu va mai lăsa loc de negocieri şi care va schimba modul în care se va face agricultură în Europa. Ea a dat şi exemple din Israel, unde se investeşte foarte mult, prin programele de Start-up Nation, în digitalizare şi posibilitatea de captare şi stocare a carbonului. De aceea a făcut apel la agricultori să lucreze împreună, pentru a depăşi diverse probleme care apar pe piaţă, mai ales dincolo de graniţele ţării.

Surse de finanţare

Reprezentanţii ministerelor care, într-un fel sau altul, gestionează diverse surse de bani europeni (prin PNDR, fondurile de coeziune, Fondul social european etc.) au vorbit despre sinergia fondurilor, adică posibilitatea autorităţilor române de a folosi, prin compensare, o parte din aceşti bani pentru investiţii în spaţiului rural şi zona montană. Cei care ne-au reprezentat la Bruxelles au ţinut să sublinieze şi anumite prevederi nou introduse în regulamentele europene: creşterea alocării financiare pentru tinerii fermieri, de la 70 la 100 mii euro, şi a perioadei de implementare, de la 5 la 7 ani; posibilitatea, inclusiv pentru persoanele care au peste 40 de ani şi doresc să se instaleze în agricultură, de a obţine până la 100.000 de euro.

De asemenea, se promite o creştere a plăţii directe la 210 euro/ha, chiar dacă vom pierde circa un miliard de euro la Dezvoltare rurală (aici s-a pus problema compensării din alte surse a investiţiilor). Sunt mai multe programe în derulare, printre care Startup Nation (în care 10-12% din proiecte au provenit din domeniul agroalimentar), o iniţiativă a Bursei de Valori, numită Made în Romania, care promovează companiile şi produsele româneşti, o iniţiativă legislativă privind regimul francizei şi a păstrării calităţii produselor distribuite naţional. Pentru zona montană cu contrângeri s-a amintit de posibilitatea de a primi 450 euro/ha, pe lângă plăţile directe, sau 900 euro/ha pentru culturile perene, iar pentru bunăstarea animalelor 500 euro/cap animal. Un alt potenţial pe care România îl poate exploata ar fi ecologizarea, dat fiind că agricultura noastră nu este atât de puternic chimizată, şi putem direcţiona aceşti banii pentru acestă direcţie către cercetare, inovare, bioeconomie, digitalizare.

Avantajul Cluster-elor şi GAL-urilor pentru ferma de familie

Eficienţa acestor organizaţii la nivel local a fost dovedită până acum. Ca preşedinte al FNGAL, Alexandru Potor a venit şi cu argumente: „La momentul acesta sunt 239 GAL în România, iar banii se distribuie destul de echitabil la nivel naţional. Partea bună este că decizia se ia la nivel local, adaptată specificului local, iar GAL se implică în dezvoltarea acestor proiecte. Avantajul este că procedurile sunt mult scurtate. Prin acest instrument s-a reuşit o finanţate mai bună a fermei de familie. În actualul PNDR avem proiecte mari finanţate. Am reuşit însă, prin GAL, să finanţăm proiecte mici şi durabile. De exemplu, dacă pe linie clasică s-au finaţat la nivel naţional proiecte de 300.000 de euro ca valoare medie a sprijinului/proiect, la nivelul GAL suma medie a fost de 59.000 de euro, deci mai multe proiecte. Anvelopa financiară pentru GAL este în jur 7-8% din total programare actuală şi am reuşit să finanţăm aproximativ 8.000 de proiecte, distribuite echilibrat la nivel naţional. Sunt situaţii când fondurile se concentrează pe anumite zone şi altele nu beneficiază de aceleaşi sume, dar am generat cele 8.000 de proiecte mai bine ţintite pe nevoile locale la nivel de microregiune, proiecte care nu pot fi finanţate doar din sursele agricole. Prin aceste strategii putem accesa bani din fondul social european sau fonduri din cele pentru dezvoltare regională. Este clar că va creşte consistenţa finanţării fermelor de familie, deoarece este o structură specifică agriculturii din România“. La fel, şi conceptul clusterelor şi felul cum au dezvoltat unele proiecte merită o finanţare mai bună. O fermă de familie, din cauza puterii financiare reduse, nu va putea implementa unele tehnologii noi sau strategii, dar acest lucru este posibil prin asociere, prin intermediul clusterului în se alătură ferme mari şi mici. Felix Arion, manager AgroTransilvania, a revenit asupra dimensiunii fermei: pe noi ar trebui să ne intereseze, nu atât mărimea fermelor, ci faptul că iniţiativa aparţine familiei. Comparăm fermele de familie cu cele comerciale: ideea este că şi la nivel UE fermele comerciale, chiar dacă sunt conduse pe criterii mai mult de profitabilitate decât sociale, sunt mai puternice, iar numărul fermelor care dispar cel mai mult sunt cele mici de familie, atât la noi, cât şi în restul Europei. De aceea ar trebuie sprijinite suplimentar. Avem şi afaceri de familie mai mari care fac parte din cluster.  Pe viitor, ceea ce am dori să modificăm, atât la nivel de MADR, cât şi la alte ministere care gestionează bani europeni, este ca pentru produsele destinate consumului elevilor, în licitaţiile publice, nu preţul cel mai mic să fie criteriul principal de selecţie, ci certificarea produselor, într-un fel sau altul (nu neapărat bio), iar acestea să aibă câteva avantaje la licitaţie (legislaţia UE şi naţională permite, dar cei care organizează licitaţiile se tem de controale). De aceea sprijinim fermele de familie, care prin certificarea produselor îşi caută o nişă de piaţă, iar aceasta ar fi una dintre ele. Un alt avantaj al apartenenţei la cluster este deschiderea de noi pieţe. „Pe cei mici i-am ajutat ca împreună să vindem într-un mare spaţiu comercial din Cluj dedicat lorpentru care plătesc costuri minime. De asemenea, în colaborare cu primăria din Köln, ni s-a pus la dispoziţie un spaţiu în faţa catedralei şi vom vinde acolo, în cadrul unui târg. Dar, dincolo de toate aceste discuţii sau exemple, producătorii agricoli îşi doresc o măsură specială, dedicată fermei de familie, care să nu depindă în mod obligatoriu de vârsta proprietarului, de data instalării etc., ci să fie o măsură clară care să vizeze doar această fermă. În numărul următor vom reveni cu exemple atât din domeniul vegetal, cât şi al creşterii animalelor şi ce ne propune cercetarea pentru a dezvolta o femă de familie.

Roxana DRĂGHICI