Impactul estimat în piața cerealelor al Ordonanței Militare nr. 8/2020

Clubul Fermierilor Români pentru Agricultură Performantă își exprimă sprijinul pentru acțiunile inițiate de Guvern în vederea limitării impactului economic al crizei COVID-19 asupra agriculturii.

Propunerile transmise de asociație în data de 14 aprilie a.c. către Guvern, ca rezultat al consultării membrilor, urmăresc asigurarea unui cadru favorabil fermierilor și procesatorilor agroalimentari pentru continuarea activității, asigurarea securității alimentare a cetățenilor României, sustenabilitatea economică a operatorilor din agricultură și menținerea competitivității țării noastre pe piața globală a cerealelor. Este necesară o analiză economică amplă, care să identifice impactul imediat și pe termen mediu generat de restricționarea exportului de cereale, inclusiv în ceea ce privește menținerea competitivității producătorilor și procesatorilor care ar fi afectați de o astfel de măsură.

În acest sens, reprezentanții Clubului Fermierilor Români pentru Agricultură Performantă au sintetizat câteva elemente de analiză privind evoluțiile anticipate pe piața cerealelor din România ca urmare a aplicării Ordonanței Militare 8/2020 în privința interzicerii exporturilor de cereale și a unor produse agroalimentare, cu evidențierea riscurilor semnificative care pot afecta puternic afacerile fermierilor și procesatorilor, cumulate cu impactul negativ deja generat de epidemia de coronavirus.

Aceștia evidențiază, în cadrul analizei preliminare, impactul asupra fermelor (costuri financiare adiționale și penalizări, probleme logistice, presiune pe prețuri, risc de insolvență), asupra exportatorilor, asupra industriilor conexe (terminale, transport, silozuri, certificare calitate), asupra pieței interne (reducere competitivitate, termene de plată extinse), asupra poziției României pe piețe externe.

Au inclus, totodată, la diverse secțiuni, propuneri de măsuri de avut în vedere cu privire la porțiunile unde s-ar păstra măsurile de suspendare/interzicere a exporturilor. Pe baza acestei analize de impact preliminare, prezentată în cele ce urmează, propunem, printre altele, ca:

1. Măsurile de interzicere a exporturilor să fie limitate în timp și aplicabile stocurilor din recolta anului 2019 (în baza analizei ministerului, astfel încât să nu fie afectată securitatea alimentară a populației).

2. Aplicabilitatea Ordonanței Militare nr. 8 să nu privească recolta nouă 2020, lăsând procesul de contractare traderi-fermieri să se desfășoare nealterat, pentru a evita influențarea negativă artificială a pieței cerealelor în România și pierderea de către țara noastră a unor contracte importante.

3. Autoritățile să aibă în vedere impactul acestor măsuri și costurile suplimentare/adiacente acestora și menținerea unora dintre aceste măsuri doar pe baza unei consultări reale și sistematice cu sectorul economic. Având în vedere consecințele asupra mai multor actori ai sectorului agricol, cu impact previzibil asupra stabilității și sustenabilității acestora, propunem crearea cu maximă celeritate de către MADR a unui grup de analiză operativă a evoluțiilor legate de valorificarea pe piață a cerealelor românești, la care să participe, alături de reprezentanții ministerului, specialiști desemnați de asociații de producători, furnizori de servicii din agricultură, traderi de cereale. Analizele rezultate din activitatea grupului să fie puse la dispoziția factorilor decidenți pentru securitatea și stabilitatea economică a țării, în vederea elaborării planurilor de acțiune anticipative privind gestionarea riscurilor legate de valorificarea eficientă a producției cerealiere a României.

Rugăm autoritățile să aibă în vedere că timpul este esențial și fiecare zi aduce pierderi iremediabile (și fără justificare obiectivă) unui întreg sector al economiei naționale. Clubul Fermierilor Români rămâne dedicat continuării dialogului cu autoritățile responsabile pentru agricultură din România și de la Bruxelles privind subiectele de interes major în această perioadă.

Analiză preliminară privind impactul măsurilor de interzicere a exporturilor de cereale asupra
pieței și activității agricole în România:

1. România produce anual circa 9-9,4 milioane tone de grâu:

• Consumul intern (agregat: grâu panificabil și grâu furajer): 3,1 milioane tone de grâu au destinație consumul intern (aproximativ 260.000 tone/lună);
• Rezerva de stat a României: aproximativ 300.000 tone de grâu, cu obligativitatea reîmprospătării între 3 și 7 ani maxim (acest lucru se efectuează numai prin concomitență / se scoate din rezerva de stat doar după recoltă).

2. România este exportator net de grâu în destinații extracomunitare (Orientul Mijlociu, Nordul Africii), cu următoarea balanță comercială actuală:

• Total estimat export grâu anual: 5,5 milioane tone de grâu (pe baza analizei datelor istorice, estimare sezon iulie 2019-15 iunie 2020);
• Export grâu (estimat) până în prezent: aproximativ 4,2-4,4 milioane tone de grâu (aprilie 2020) (conform datelor statistice de la traderi de cereale, pe baza analizei datelor istorice); • Stocuri de grâu ce rămân de la un sezon la altul (pe baza analizei datelor istorice): 300.000- 700.000 tone de grâu, în funcție de volumul exporturilor;
• Stocuri estimate rămase în prezent la fermieri: 600.000 tone de grâu nevândute, planificate să se vândă parțial până la noua recoltă.

3. Piața internă este caracterizată de următoarele:

• Este o piață spot – dictată de cererea și oferta pe termen scurt – nu pot fi achiziționate cantități ce asigură necesarul pentru un an întreg sau măcar pentru 6 luni;
• Acest proces este definit ca flotabilitate; este generat de lipsa spațiilor de depozitare, reluctanță la volatilitatea prețurilor cerealelor, lipsa cash-flow-ului în industrie (ex. creștere pui, panificație, ferme porci, fabrici furaje etc.), aceasta având un cash-flow blocat în ceea ce produce, până la încasare;
• Procesatorii de materie primă (grâu, în această analiză) au capacitate logistică de transport a mărfurilor foarte redusă, ei rezumându-se în general la a cumpăra în paritatea CPT, adică livrat la unitatea de procesare/producție;
• Este o piață de credit, procesatorul plătește fermierul cu termene de plată între 30 și 120 zile; Ex.: fermele de pui plătesc la 90 de zile, justificând că ciclul lor reproductiv este situat la 42 de zile, la care se adaugă fazele operaționale și încasarea târzie. Același model de lucru se aplică și relației dintre fermierul vânzător de grâu și toată industria procesatoare, industria furajeră și a premixurilor, fermele de porci și vite de carne și lapte.
• Este o piață cu cerințe speciale în privința calității materiei prime. Foarte multe loturi de marfă sunt penalizate în preț și/sau refuzate, aceste lucruri sunt unilateral introduse în contracte, fără a avea un mecanism real de negociere și verificare din partea fermierilor.

4. Piața exportului:

• Generează competiție pe piață, prin alinierea la burse de marfuri (EURONEXT, CBOT – Chicago Board of Trade), prețurile României fiind astfel aliniate la prețurile mondiale;
• Generează cash-flow imediat în ferme, datorită facilităților de plată: Cash-AgainstDocuments (CAD) în 48 ore sau Certificat de depozit în fermă cu plata a 90% din contravaloarea mărfurilor;
• Au condiții calitative mai relaxate: loturile de marfă sunt achiziționate ca medie calitativă, în foarte multe cazuri trimit companii independente pentru certificarea calității în ferme, cu instrumentarul fermei respective;
• Operatorii au capacități logistice superioare, nu numai pentru transport, ci și facilități de depozitare (angajează flote mari de camioane, vagoane – cale ferată și barje/navigație, permanent la dispoziția traderilor);
• Generează anual un flux de vânzări de circa 3,2-3,4 miliarde euro, fiind un contributor foarte important la PIB-ul României.

5. Impactul în ferme:

• Lipsa de opțiuni în ceea ce privește vânzarea mărfurilor, prin stoparea exporturilor extracomunitare, va genera pierderi financiare importante pentru fermieri;
• Condițiile calitative superioare (vezi punctul 3) vor impacta negativ veniturile din contractele generate cu piața internă;
• Termenele de plată de 30-120 de zile (mai mari pe piața internă decât pe cea de export) vor dezechilibra balanța de venituri și cheltuieli la nivel de fermă, producând astfel, pe lângă o decapitalizare evidentă (conform celor de mai sus) și depășirea scadențelor la inputuri, pierderea discount-urilor, rate depășite la credite/utilaje, greutăți foarte mari în retenția de personal, limitarea până la stopare a cheltuielilor curente în ferme;
• Costuri financiare și penalizări din partea creditorilor;
• Riscul insolvenței fermelor se poate materializa rapid în condițiile menționate;
• Fermierii care mai au în stoc cereale la această dată trebuie să elibereze urgent magaziile pentru a efectua dezinsecția pentru primirea noii recolte. Această dezinsecție a spațiilor de depozitare trebuie efectuată cu minim o lună înainte, pentru a avea eficacitate tratamentul și a evita contaminarea noii recolte cu dăunătorii de depozit (pierderea calității însemnând pierderea mărfii);
• Chiar în condițiile interzicerii limitate în timp a exporturilor, potrivit Ordonanței Militare nr. 8, logistica transportului din zona de vest a României către Constanța (principalul hub de export) nu va permite livrarea produselor rămase pe stoc într-un timp scurt, conducând la blocaje pe spațiu de depozitare în zonă, în vederea primirii recoltei noi 2020;
• Pentru fermierii mici, fără posibilitate de stocare, va fi o presiune foarte mare pe preț (vor câștiga din această pierdere intermediarii cu posibilități de depozitare);
• Fermierii nu pot face contractele pentru noua recoltă la un preț adecvat, deoarece nu își asumă nimeni contracte fără posibilitate de export;
• Fermierii care încă au marfa nelivrată (deja contractată) nu pot încasa banii din cauza blocajului exportului, cu impact extrem negativ asupra capitalului de lucru în fermă;
• Fermierilor care încă au marfă în stoc necontractată li se va oferi un preț mult prea mic, neacoperind costurile producției.

Imediat după emiterea Ordonanței nr. 8, prețul grâului la intern deja a manifestat tendință de scădere importantă (ex., de la 920-950 lei/tonă la 700-730 lei/tonă).

6. Impactul asupra exportatorilor (traderi de cereale):

• Mărfurile achiziționate și stocate care sunt supuse suspendării în acest moment vor suferi devalorizări importante din cauza apropierii de momentul recoltării, când se șterge efectiv diferența de preț între recolta veche și recolta nouă, pierdere estimată de circa 20 euro/tonă;
• Pierderi financiare identificate pentru exportatori, cauzate de:
  – nelivrarea de mărfuri, clauza de wash-out: anularea contractului de export atrage după sine o penalizare platită de trader cumpărătorului extern, de 15-20 euro/tonă grâu;
  – plata despăgubirilor către armatori prin angajarea navelor de capacitate mare;
  – costuri neplanficate de depozitare a mărfurilor blocate la export;
  – costuri logistice din cauza angajării și a neonorării contractelor cu flote de autocamioane, transport pe calea ferată, barje (navigabil): „Take-or-Pay“;

– operarea și costurile cu angajații în terminalele portuare, precum și în silozurile interioare;

• Costuri financiare pentru exportatori, pentru mărfurile achiziționate (plătite la fermieri) și nelivrate (către cumpărătorul extern): neîncasând, nu vor putea să returneze creditele la scadențe.

7. Impact asupra poziției României pe piețele externe de grâu (extracomunitare):

• România riscă foarte mult să piardă o poziție importantă, câștigată în foarte mulți ani, pe piețele internaționale, în particular pe piața extracomunitară;
• Cota României de piață doar în destinația Egipt este de 18% (aprox. un milion tone de grâu) din totalul furnizat către acest stat de țările din Bazinul Mării Negre: România: 1-1,2 mil. tone; Rusia: 4-4.3 mil. tone; Ucraina: 500.000 tone);
• Cele trei țări exportă în Egipt aprox. 6 milioane de tone de grâu, jumătate din ceea ce importă Egiptul de pe piețele externe anual.

8. Impact în industrii conexe:

• Terminalele portuare cu circa 200-250 de angajați nu vor mai avea venituri și nu vor mai putea susține costurile minim 8 terminale;
• Terminalele dunărene vor fi în aceeași situație de risc;
• Flotele de transport cu 30-200 unități de transport nu vor mai avea venituri și nu vor mai putea susține costurile cu angajații, precum și cele de întreținere;
• Silozurile interne fără activitate nu vor mai avea venituri și nu vor mai putea susține angajații, circa 15-30 angajați pe unitate;
• Companiile de certificare a calității nu vor mai avea venituri să își susțină cheltuielile cu angajații.

9. Impact pe piața națională:

• Lipsa competivității va genera o subapreciere a prețurilor mărfurilor, acestea urmând a fi achiziționate la un nivel de preț redus, prin absența mecanismelor de reglare generate de bursele de mărfuri (prin trader și exportatori), fără certitudinea că se va reflecta într-un preț mai redus pentru beneficiarul final (populația României);
• Condițiile de calitate ridicate impuse de piața internă vor cauza penalizări contractuale aplicate fermierilor (vânzătorilor de cereale);
• Există tendința ca termenele de plată către fermieri (în prezent termenele sunt de 30-120 de zile) să fie extinse până la dublarea acestor termene, generând astfel venituri suplimentare pentru procesatori, dar producând un impact negativ asupra cash-flow-ului fermierilor (asupra capitalului de lucru din fermă);
• Eventualele costuri în depozite terțe (ale fermierilor) vor fi diminuate, sau chiar șterse, în contextul actual (absența pieței externe) și vor fi convertite în venituri pentru procesatori.

10. Impactul financiar:

• Termenele de plată de 30-120 de zile vor conduce la un blocaj al capitalului de lucru al fermelor;
• Se vor înregistra credite scadente neplătite, ce vor genera dobânzi și penalizări în contul fermelor și ale industriilor conexe;
• Contribuția la PIB-ul României a exportului se va diminua: exportul generează circa 3,2-3,5 miliarde euro anual, pentru circa 17-18 milioane de tone de cereale exportate.

11. Măsuri luate de principalii competitori ai României (din bazinul Mării Negre) pe piețe extracomunitare:
RUSIA

• Exporturile de grâu anuale ale Rusiei se cifrează în jurul a 38-40 milioane de tone;
• Până la această oră Rusia a exportat circa 34,5 milioane de tone;
• Rusia a acordat o cotă maximă de export până la noua recoltă de 7 milioane de tone;
• Agregat cu ceea ce a exportat deja, Rusia va ajunge la 41,5 milioane de tone, deci peste media anuală de export;
• Rusia a aplicat acest plafon din cauza devalorizării rublei cu 18% în raport cu dolarul american, consecință a războiului țițeiului cu Arabia Saudită. În această situație, procesatorii ruși pentru piața internă nu mai sunt competitivi d.p.d.v. a conversiei valutare Rublă – USD și nicidecum din cauza protecției stocurilor.

ROMÂNIA

• Este o țară net exportatoare de cereale, oleaginoase și produse rezultante (șroturi);
• Nu a atins potențialul de export cifrat pe anul 2019-2020 (estimat la 5,5 milioane tone grâu);
• Procesatorii interni au stocuri care le acoperă necesarul până la recolta nouă 2020.