Importanţa culturii de dovleac - Cucurbitaa pepo L.

Specia Cucurbita pepo L. convarietatea citrullinia Greb. varietatea styriaca Greb., din familia Cucurbitaceae, denumită popular dovleac, este o plantă anuală, cu tulpini fistuloase, repente sau agăţătoare, prevăzute cu cârcei.

Frunzele alterne sunt palmat-lobate, iar florile galben-portocalii sunt pe tipul 5. Fructul este o peponidă de dimensiuni mari, prevăzută cu numeroase seminţe. Seminţele de dovleac sunt ovale, turtite, cu lungimi diferite în funcţie de varietate (7-15 până la 24 mm) şi lăţimea de 3-7 mm. În interior se află, după cum prezintă Monica Hancianu, două cotiledonate mari şi un embrion drept. În prezent, se preferă varietăţi de cultură ale căror seminţe nu au testa (coajă). Culoarea seminţelor este verzuie sau verde-brună, gustul este dulceag-uleios. În literatura farmacognostică mai veche, seminţele de dovleac sunt întâlnite şi sub denumirea de Semen peponis. În scopuri medicinale se cultivă, se recoltează şi se prelucrează seminţele speciilor: Cucurbita pepo L, convarietatea citrullinia Greb. varietatea styriaca Greb., Cucurbita maximă Duchesne (dovleacul turcesc), Cucurbita Duchesne et Poir şi Cucurbita mixtă Pangalo etc., toate fiind cunoscute sub denumirea generică de Cucurbitae semen. Specia oficinală este originală din America, dar astăzi este larg răspândită şi cultivată. Principalii furnizori ai produsului vegetal sunt ţările fostei URSS, Austria, Ungaria, China şi Mexic.

Utilizări tradiţionale

Dovleacul şi seminţele de dovleac sunt o achiziţie recentă în medicina europeană, deoarece este o plantă de import. Abia în anul 1577 seminţele de dovleac sunt descrise în cartea de plante medicinale ale lui Hieronymus Bock şi recomandate ca fiind tonice pentru vezica urinară. În România, dovleacul copt se lega la gât pentru gâlci (angină difterică, scofuloză), în timp ce vrejul se punea celor slabi şi bolnăvicioşi în scăldători. În unele părţi, în zilele de 4-6 decembrie copiii nu aveau voie să mănânce seminţe, dar se ghiftuiau cu dovleac copt în lipsa mierii sau a dulceţii, ungându-se cu el chiar şi pe faţă dacă aveau vărsat, în idea că astfel boală avea să fie dulce. În acest scop, coacerea dovleacului se făcea evitând spuza, deoarece se credea că, în caz contrar, vărsatul putea deveni des ca spuză. Seminţele de dovleac se utilizau în terapia oxiuriazelor. În acest scop, se zdrobeau şi apoi se pisau foarte fin trei linguri de seminţe de dovleac, care se amestecau cu două linguri de gaz. Se bătea albuşul unui ou până devenea spumă şi se încorpora în aceasta, cu grijă, amestecul de gaz şi seminţe. Preparatul se aplica sub forma unor microclisme. Astăzi, utilizarea în acest scop a seminţelor de dovleac este depăşită, sfera de indicaţie fiind tratamentul şi prevenţia hipertrofiei benigne de prostată. Ca atare, pacientul trebuie să consume zilnic minimum 50 de grame de seminţe de dovleac crude, neprăjite.

Acţiuni farmacologice şi întrebuinţări

Seminţele de dovleac sunt utilizate, în medicina cultă, în tratamentul problemelor de micţiune ce se asociază cu existenţa hipertrofiei benigne de prostată. De asemenea, uleiul din seminţe de dovleac sau extractele obţinute din acestea se prescriu în urologie femeilor care suferă de tulburări de micţiune (micţiuni repetate, dureroase, cu urină restantă). Deocamdată, studiile clinice realizate se referă doar la extractele obţinute din seminţele speciei Cucurbita pepo convarietatea citrullinina varietatea styriaca, fără a fi încă stabilit cu precizie mecanismul de acţiune. Totuşi se ştie că alfa-tocoferolul şi seleniul prezente în seminţe manifestă o acţiune antiradiculară faţă de speciile reactive de oxigen, împiedicând în acest fel degradarea oxidativă a lipidelor, vitaminelor, hormonilor şi a enzimelor, având însă şi o acţiune antiinflamatoare puternică. Produsul este indicat pentru afecţiuni ale vezicii iritabile, precum şi în problemele de micţiune asociate adenomului benign de prostată aflat în stadiile I şi II. Trebuie menţionat că tratamentul cu seminţe de dovleac reduce frecvenţa micţiunilor la astfel de pacienţi, dar nu influenţează evoluţia în sine a hipertrofiei. Tocmai de aceea pacientul trebuie să consulte în continuare medicul urolog. Pentru explicarea eficienţei clinice a extractelor din seminţe de dovleac, au fost formulate o serie de ipoteze, dar cea mai importantă se bazează pe prezenţa fitosterorilor de tip delta 7 în produsul vegetal. Într-o serie de experimente realizate pe animale de experienţă, administrarea de delta 7-steroli, izolaţi din seminţele de dovleac, a condus la o reducere semnificativă a concentraţiei de dihidrotestosteron în ţesutul prostatic al animalelor, fapt explicat prin inhibarea activităţii 5-alfa-reductazei, urmărea oprirea conversiei testosteronului în DHT. Sterolii de acest tip separaţi şi insaponifiabilul uleiului gras de dovleac au demonstrat o acţiune antiinflamatoare şi antimicrobiană de bună calitate, la care se asociază calităţile de acelaşi tip ale beta-sistosteronului, a tocoferolilor, carotenoidelor şi seleniului. Pentru derivaţii sterolici de tip stigmasterol din seminţele de dovleac, s-a pus în evidenţă de curând şi o altă calitate. Fitosterolii de acest tip treversează, la fel ca şi colesterolul, bariera hemato-encefalică, dar în timp ce colesterolul crescut favorizează formarea beta-amiloidului, care conduce la bolnavii de Alzheimer la apoptoza neuronilor, stigmasterolul şi compuşii înrudiţi o contracarează. Furajând şoareci cu o dietă bogată în stigmasterol, cercetătorii au constatat că acesta are un potenţial bun de protecţie faţă de boala Alzheimer. Fitocomplexul, în totalitatea sa, este activ şi justifică utilizarea sa în tulburările de micţiune la bărbaţi şi femei. S-a mai evidenţiat faptul că o anumită fracţiune proteică din seminţele de dovleac acţionează ca inhibitor de tripsina şi probabil în felul acesta se explică acţiunea antihelmintică a produsului, frecvent utilizat în medicină tradiţională în modul descris mai sus.

Mod de utilizare

Seminţele de dovleac nu se administrează sub formă de ceai, deoarece biologic active sunt componentele lipofile; din acest motiv se recomandă a se mesteca de două ori pe zi (dimineaţa şi seara) câte 20 de grame de seminţe (doza zilnică 50 grame, echivalent 5 linguri) crude, neprăjite. În cazul în care seminţele au coajă (testa), aceasta se înlătură înaintea administrării. Produsul vegetal intră şi în compoziţia unor preparate urologice sau care se adresează afecţiunilor de prostată: Prosta fink N, Prostamed, Uvirgan, Prostatin kanoldt. Uleiul de seminţe de dovleac asociat cu extract din conuri de hamei (ca fitoestrogen) şi din scoarţă de Rhus coriaria (produs vegetal din medicina tradiţională nord-americană, utilizat de mult timp în tulburări de micţiune) este condiţionat sub forma capsulelor Granu fink femina, prescriindu-se în tulburări de micţiune. Un studiu clinic a demonstrat că deja după o săptămână de administrare a unei doze de trei capsule pe zi 83% din femei au constatat o reducere a nevoii presante de urinare şi a tulburărilor de tip incontinenţă, care se instalează la ingerarea forţată a unei cantităţi mari (2 litri) de apă. Pentru obţinerea unui ulei gras cu conţinut cât mai mare în insaponifiabil, o firmă specializată a obţinut o varietate de cultură patentată sub denumirea de Cucurbita pepo var. Fink. Dacă preparatele menţionate condiţionează într-o formă sau alta componentele lipofile din seminţele de dovleac, a apărut pe piaţă şi un extract special conţinând componentele hidrofile. Este vorba de extractul Efla 940 (solvent apă, DER 20:1), care se administrează la femei în tratamentul tulburărilor de micţiune şi al incontinenţei urinare uşoare până la medii, iar la bărbaţi, în hiperplazia benignă de prostată (HBP). La femei, extractul determină o inhibare a aromatazei, urmarea fiind o transformare redusă a testosteronului în estrogen, ceea ce are ca efect o tonicizare a musculaturii vezicale. Extractul Efla 940 este condiţionat sub forma suplimentelor alimentare în asociere cu licopină, seleniu şi ginseng şi cu produse care conţin izoflavone din soia. Acestea se adresează bărbaţilor trecuţi de 40 de ani, care doresc să prevină apariţia tulburărilor de micţiune, dar şi susţinerea funcţiei vezicii, a prostatei şi funcţiei sexuale sau sunt indicate în tulburările de micţiune şi prevenţia acestora la femeile în pre- şi postmenopauză.

Victor VĂTĂMANU