Specia Cucurbita pepo L. convarietatea citrullinia Greb. varietatea styriaca Greb., din familia Cucurbitaceae, denumită popular dovleac, este o plantă anuală, cu tulpini fistuloase, repente sau agățătoare, prevăzute cu cârcei.
Frunzele alterne sunt palmat-lobate, iar florile galben-portocalii sunt pe tipul 5. Fructul este o peponidă de dimensiuni mari, prevăzută cu numeroase semințe. Semințele de dovleac sunt ovale, turtite, cu lungimi diferite în funcție de varietate (7-15 până la 24 mm) și lățimea de 3-7 mm. În interior se află, după cum prezintă Monica Hancianu, două cotiledonate mari și un embrion drept. În prezent, se preferă varietăți de cultură ale căror semințe nu au testa (coajă). Culoarea semințelor este verzuie sau verde-brună, gustul este dulceag-uleios. În literatura farmacognostică mai veche, semințele de dovleac sunt întâlnite și sub denumirea de Semen peponis. În scopuri medicinale se cultivă, se recoltează și se prelucrează semințele speciilor: Cucurbita pepo L, convarietatea citrullinia Greb. varietatea styriaca Greb., Cucurbita maximă Duchesne (dovleacul turcesc), Cucurbita Duchesne et Poir și Cucurbita mixtă Pangalo etc., toate fiind cunoscute sub denumirea generică de Cucurbitae semen. Specia oficinală este originală din America, dar astăzi este larg răspândită și cultivată. Principalii furnizori ai produsului vegetal sunt țările fostei URSS, Austria, Ungaria, China și Mexic.
Utilizări tradiționale
Dovleacul și semințele de dovleac sunt o achiziție recentă în medicina europeană, deoarece este o plantă de import. Abia în anul 1577 semințele de dovleac sunt descrise în cartea de plante medicinale ale lui Hieronymus Bock și recomandate ca fiind tonice pentru vezica urinară. În România, dovleacul copt se lega la gât pentru gâlci (angină difterică, scofuloză), în timp ce vrejul se punea celor slabi și bolnăvicioși în scăldători. În unele părți, în zilele de 4-6 decembrie copiii nu aveau voie să mănânce semințe, dar se ghiftuiau cu dovleac copt în lipsa mierii sau a dulceții, ungându-se cu el chiar și pe față dacă aveau vărsat, în idea că astfel boală avea să fie dulce. În acest scop, coacerea dovleacului se făcea evitând spuza, deoarece se credea că, în caz contrar, vărsatul putea deveni des ca spuză. Semințele de dovleac se utilizau în terapia oxiuriazelor. În acest scop, se zdrobeau și apoi se pisau foarte fin trei linguri de semințe de dovleac, care se amestecau cu două linguri de gaz. Se bătea albușul unui ou până devenea spumă și se încorpora în aceasta, cu grijă, amestecul de gaz și semințe. Preparatul se aplica sub forma unor microclisme. Astăzi, utilizarea în acest scop a semințelor de dovleac este depășită, sfera de indicație fiind tratamentul și prevenția hipertrofiei benigne de prostată. Ca atare, pacientul trebuie să consume zilnic minimum 50 de grame de semințe de dovleac crude, neprăjite.
Acțiuni farmacologice și întrebuințări
Semințele de dovleac sunt utilizate, în medicina cultă, în tratamentul problemelor de micțiune ce se asociază cu existența hipertrofiei benigne de prostată. De asemenea, uleiul din semințe de dovleac sau extractele obținute din acestea se prescriu în urologie femeilor care suferă de tulburări de micțiune (micțiuni repetate, dureroase, cu urină restantă). Deocamdată, studiile clinice realizate se referă doar la extractele obținute din semințele speciei Cucurbita pepo convarietatea citrullinina varietatea styriaca, fără a fi încă stabilit cu precizie mecanismul de acțiune. Totuși se știe că alfa-tocoferolul și seleniul prezente în semințe manifestă o acțiune antiradiculară față de speciile reactive de oxigen, împiedicând în acest fel degradarea oxidativă a lipidelor, vitaminelor, hormonilor și a enzimelor, având însă și o acțiune antiinflamatoare puternică. Produsul este indicat pentru afecțiuni ale vezicii iritabile, precum și în problemele de micțiune asociate adenomului benign de prostată aflat în stadiile I și II. Trebuie menționat că tratamentul cu semințe de dovleac reduce frecvența micțiunilor la astfel de pacienți, dar nu influențează evoluția în sine a hipertrofiei. Tocmai de aceea pacientul trebuie să consulte în continuare medicul urolog. Pentru explicarea eficienței clinice a extractelor din semințe de dovleac, au fost formulate o serie de ipoteze, dar cea mai importantă se bazează pe prezența fitosterorilor de tip delta 7 în produsul vegetal. Într-o serie de experimente realizate pe animale de experiență, administrarea de delta 7-steroli, izolați din semințele de dovleac, a condus la o reducere semnificativă a concentrației de dihidrotestosteron în țesutul prostatic al animalelor, fapt explicat prin inhibarea activității 5-alfa-reductazei, urmărea oprirea conversiei testosteronului în DHT. Sterolii de acest tip separați și insaponifiabilul uleiului gras de dovleac au demonstrat o acțiune antiinflamatoare și antimicrobiană de bună calitate, la care se asociază calitățile de același tip ale beta-sistosteronului, a tocoferolilor, carotenoidelor și seleniului. Pentru derivații sterolici de tip stigmasterol din semințele de dovleac, s-a pus în evidență de curând și o altă calitate. Fitosterolii de acest tip treversează, la fel ca și colesterolul, bariera hemato-encefalică, dar în timp ce colesterolul crescut favorizează formarea beta-amiloidului, care conduce la bolnavii de Alzheimer la apoptoza neuronilor, stigmasterolul și compușii înrudiți o contracarează. Furajând șoareci cu o dietă bogată în stigmasterol, cercetătorii au constatat că acesta are un potențial bun de protecție față de boala Alzheimer. Fitocomplexul, în totalitatea sa, este activ și justifică utilizarea sa în tulburările de micțiune la bărbați și femei. S-a mai evidențiat faptul că o anumită fracțiune proteică din semințele de dovleac acționează ca inhibitor de tripsina și probabil în felul acesta se explică acțiunea antihelmintică a produsului, frecvent utilizat în medicină tradițională în modul descris mai sus.
Mod de utilizare
Semințele de dovleac nu se administrează sub formă de ceai, deoarece biologic active sunt componentele lipofile; din acest motiv se recomandă a se mesteca de două ori pe zi (dimineața și seara) câte 20 de grame de semințe (doza zilnică 50 grame, echivalent 5 linguri) crude, neprăjite. În cazul în care semințele au coajă (testa), aceasta se înlătură înaintea administrării. Produsul vegetal intră și în compoziția unor preparate urologice sau care se adresează afecțiunilor de prostată: Prosta fink N, Prostamed, Uvirgan, Prostatin kanoldt. Uleiul de semințe de dovleac asociat cu extract din conuri de hamei (ca fitoestrogen) și din scoarță de Rhus coriaria (produs vegetal din medicina tradițională nord-americană, utilizat de mult timp în tulburări de micțiune) este condiționat sub forma capsulelor Granu fink femina, prescriindu-se în tulburări de micțiune. Un studiu clinic a demonstrat că deja după o săptămână de administrare a unei doze de trei capsule pe zi 83% din femei au constatat o reducere a nevoii presante de urinare și a tulburărilor de tip incontinență, care se instalează la ingerarea forțată a unei cantități mari (2 litri) de apă. Pentru obținerea unui ulei gras cu conținut cât mai mare în insaponifiabil, o firmă specializată a obținut o varietate de cultură patentată sub denumirea de Cucurbita pepo var. Fink. Dacă preparatele menționate condiționează într-o formă sau alta componentele lipofile din semințele de dovleac, a apărut pe piață și un extract special conținând componentele hidrofile. Este vorba de extractul Efla 940 (solvent apă, DER 20:1), care se administrează la femei în tratamentul tulburărilor de micțiune și al incontinenței urinare ușoare până la medii, iar la bărbați, în hiperplazia benignă de prostată (HBP). La femei, extractul determină o inhibare a aromatazei, urmarea fiind o transformare redusă a testosteronului în estrogen, ceea ce are ca efect o tonicizare a musculaturii vezicale. Extractul Efla 940 este condiționat sub forma suplimentelor alimentare în asociere cu licopină, seleniu și ginseng și cu produse care conțin izoflavone din soia. Acestea se adresează bărbaților trecuți de 40 de ani, care doresc să prevină apariția tulburărilor de micțiune, dar și susținerea funcției vezicii, a prostatei și funcției sexuale sau sunt indicate în tulburările de micțiune și prevenția acestora la femeile în pre- și postmenopauză.
Victor VĂTĂMANU
