Importanta digestibilitatii fibrelor si a amidonului din furaje

Compania americană Pioneer deţine în statul Iowa un impresionant centru de cercetare destinat nutriţiei animale. Aici, mai multe tipuri de furaje sunt tratate cu diverşi inoculanţi pentru a se studia efectul lor asupra calităţii silozului şi a performanţelor vacilor de lapte. Pioneer este singura firmă producătoare de seminţe din lume care produce inoculanţi pentru siloz, fiind prezentă pe această piaţă încă din anul 1977. Totodată, Pioneer a dezvoltat şi metode de aplicare a inoculanţilor în masa furajeră.

---

La mijlocul lunii martie, cu ocazia lansării conceptului de nutriţie animală Pioneer pe piaţa autohtonă, dl Bill Mahanna, director ştiinţific în nutriţie animală al companiei, a împărtăşit din cercetările aprofundate realizate de Pioneer în acest domeniu. Programul de cercetare al companiei urmăreşte atât ameliorarea unor varietăţi de plante, pentru realizarea de producţii agricole ridicate pe unitatea de suprafaţă, cât şi obţinerea unor cantităţi mari de lapte în fermele specializate. Microbiologii firmei au descoperit că pentru fiecare tip de furaj în parte este nevoie de o anumită bacterie pentru a favoriza digestibilitatea silozului. Aşadar, Pioneer a dezvoltat inoculanţi pentru diferite culturi, precum porumbul furajer şi lucerna. Nutriţionistul american a atras atenţia asupra faptului că pe piaţă există produse ieftine, care se recomandă să fie aplicate mai multor culturi, însă această abordare nu este una tocmai corectă, deoarece culturile diferă între ele, aşa cum bacteriile diferă din punct de vedere genetic.

De asemenea, dacă inoculanţii respectivi conţin aceeaşi bacterie existentă şi în produsele Pioneer, nu înseamnă că şi tulpinile bacteriene existente în acele produse sunt identice cu cele folosite de Pioneer. Tulpina Lactobacillus buchneri, care se găseşte în compoziţia inoculanţilor Pioneer, a fost descoperită de către cercetătorii companiei şi perfecţionată pentru a produce enzime specifice în timpul procesului de fermentare a furajelor. Rolul acestor enzime este de a imbunătăţi digerabilitatea fibrei în rumen. „Am dezvoltat produse bazate pe tehnologia fibrei. Am pornit din dorinţa de a imbunătăţi digerabilitatea fibrei, de a asigura o fermentare bună a silozului şi am creat aceste produse pentru porumbul siloz, cereale şi lucernă”, a afirmat dl Bill Mahanna.

Creşterea procentului de digestibilitate a fibrelor
În cadrul evenimentului, dl Mahanna a vorbit despre importanţa digestibilităţii fibrelor şi a amidonului din raţiile furajere. Potrivit acestuia, cantitatea de fibre din raţia de furaje, determinată prin analiza NDF (fibră detergent neutră), trebuie să fie între 21 şi 25%. Un alt indicator important este procentul de digestibilitate a fibrelor. „Fibra tinde să aibă un ritm de digestie foarte lent, de 3 până  la 4% pe oră. În schimb, amidonul are o rată de digestibilitate de 50%, ceea ce înseamnă  că în două ore acesta este asimilat de organism. Dacă vrem să creştem producţia de lapte, este important să cunoaştem acest ritm de digestie”, a afirmat dl Mahanna. Un produs nou creat de Pioneer şi care imbunătăţeşte procentul de digestibilitate este inoculantul 11CFT. „Ştim din cercetările efectuate că atunci când folosim 11CFT putem creşte procentul de digestibilitate cu 3,4 până  la 4,6% pe oră, ceea ce înseamnă  o creştere a digestibilităţii de aproape 35%. Dacă ai un ritm de digestibilitate mai rapid, înseamnă  mai multă energie în furajul respectiv, iar în rumen se dezvoltă mai multe microorganisme”.

„Fermierii vor să obţină o producţie de lapte cât mai mare, dar cu o raţie furajeră mai ieftină. Dacă foloseşti CFT, poţi scoate din raţie circa 0,7 kg de cereale şi 0,3 kg de supliment proteic. În momentul în care se scot aceste cantităţi, trebuie să compensezi cu porumb siloz, astfel incat animalul să primească aceeaşi cantitate de hrană. Pentru crescătorii de vaci de lapte acest lucru constituie un avantaj, intrucat cerealele şi proteinele sunt mai scumpe. În nutriţia animalelor, suntem singurii care cunoaştem metoda de introducere a unor microorganisme, a unor bacterii care să facă furajul eficient”, a susţinut dl Mahanna.

Digestibilitatea amidonului din furaje
În privinţa procentului optim de amidon din raţia de furaje, acesta trebuie să fie cuprins între 24 şi 26%, iar nivelul maxim de amidon ce ar trebui administrat este de până  la 30%. „In urmă cu 5 ani, se depăşea destul de des proporţia de 30% de amidon în raţie. Recent, s-a realizat o anchetă şi s-a observat faptul că foarte puţini fermieri au sub 20% amidon în raţia totală şi că majoritatea au un procent al amidonului în raţie cuprins între 24 şi 26%. Acum inţelegem mai bine rolul amidonului şi, dacă vrem să facem o raţie furajeră mai ieftină, trebuie să inţelegem care este procentul de digestibilitate a amidonului”, a spus dl Mahanna. În raţiile furajere, porumbul este folosit într-o pondere mai mare. Nu se foloseşte orz sau grau, pentru că se digeră foarte rapid în rumen, iar porumbul, pe de altă parte, are o digerabilitate mai lentă. Specialistul Pioneer a afirmat că, spre deosebire de fermierii romani, care administrează o cantitate de porumb siloz mai mică animalelor, crescătorii de vaci de lapte americani folosesc un nivel mai ridicat.

„Nu ar trebui să vă temeţi să daţi mai mult siloz de porumb. În  România , am observat că se dau 15-16 kg de porumb pentru siloz, iar noi foarte des dăm între 25 şi 30 kg”, a susţinut dl Mahanna. Specialistul Pioneer a afirmat că fibrele se digeră numai în rumen, iar amidonul poate fi digerat şi în intestinul subţire. „Dacă vrei să previi acidoza şi consideri că ai niveluri de pH mici în rumen, atunci este mai bine să favorizezi digestia amidonului în intestinul subţire. Se poate manipula amidonul, utilizand proteina by-pass, astfel incat să ajungă la nivelul intestinului subţire. Dacă vrei să favorizezi dezvoltarea microorganismelor ruminale, care constituie metoda cea mai ieftină de a furaja o vacă, atunci amidonul trebuie digerat în rumen. Nutriţioniştii Pioneer administrează amidon de porumb umed, care este digerat rapid în rumen, şi apoi suplimentează cu amidon de porumb uscat, se adaugă boabe uscate”, a informat nutriţionistul Mahanna.

„Mulţi consideră că atunci când porumbul este măcinat foarte fin este digerat mai bine în rumen, însă nu este adevărat. În momentul în care îl toci foarte fin şi ajunge în rumen se umezeşte şi işi schimbă greutatea specifică, incepand să se depună la baza rumenului şi apoi să iasă în fază lichidă. În rumen, fibra se digeră relativ lent, pe parcursul a 20 de ore, dar diluţia lichidă este mult mai rapidă. Iese din intestin mult mai rapid şi nu apucă să treacă printr-un proces de digestie în rumen”, a precizat specialistul Pioneer. Pentru o digestibilitate bună a fibrelor, silozul de porumb se toacă la 19 mm, iar cel de fan la circa 13 cm. Unul dintre procesele care influenţează digestibilitatea amidonului este fermentaţia. „Când avem siloz fermentat, amidonul din boabele de porumb ajunge să fie din ce în ce mai digerabil. În timp, poate fi chiar şi cu 20% mai digerabil. Silozul de porumb trebuie lăsat să fermenteze două luni, pentru că atunci au loc modificări importante, iar după această perioadă, digestibilitatea amidonului în rumen incepe să crească uşor, cu cate 2 procente pe lună. La porumbul siloz, această creştere se inregistrează timp de 6 luni, după care se stabilizează. În cazul porumbului umed, procentul de digestibilitate a amidonului evoluează timp de 1 an, după care se stabilizează”, a afirmat dl Mahanna.

„Un al doilea factor şi cel mai important care influenţează digestibilitatea amidonului este tocătura furajului, care trebuie să fie uniformă şi să nu fie prea fină. Am văzut în  România  că silozul de porumb este tocat foarte fin, ceea ce nu este bine. În tocătura aceasta fină am văzut şi boabe, iar această variaţie a dimensiunii particulelor nu este bună. Există o vorbă: vaca trebuie să mănance acelaşi lucru în fiecare zi”. Bill Mahanna a vorbit despre cum a scăzut producţia de lapte cu 2 litri/animal la o fermă din America din cauza faptului că porumbul siloz era tocat prea fin. „Am trecut prin site furajul şi am ajuns de la 800 de microni la 2.200 de microni. Vizual, este greu să vezi diferenţa aceasta, însă vaca a simţit imediat şi a început să dea o producţie de lapte mai mică”, a spus dl Mahanna.

Momentul de recoltare a culturii
În cea de-a doua parte a prezentării, dl Bill Mahanna a vorbit despre metodele de recoltare, depozitare şi furajare folosite în SUA. La cultura porumbului pentru siloz, dl Mahanna a recomandat ca momentul ales pentru recoltare să fie puţin intarziat. „Dacă intarzii cateva zile recoltatul, poţi asigura mai mult amidon în plante. Este foarte greu pentru noi să convingem fermierii să recolteze porumbul pentru siloz mai tarziu. Există şi gandirea cum că o recoltare mai tarzie duce la scăderea digestibilităţii fibrei. Adevărul este că, indiferent când recoltezi, fibra nu suferă mari modificări, doar procentul de amidon. Alţi nutriţionişti spun că se poate adăuga amidon în raţie. Este adevărat, însă nu poţi compensa o digestibilitate proastă a fibrei”. Pentru a sublinia şi mai mult cele spuse mai inainte, specialistul în nutriţie animală a precizat că, pe măsură ce planta se maturizează, digestibilitatea fibrei scade puţin, dar procentul de amidon creşte. „Acest mic declin al digestibilităţii fibrei este compensat din plin de o creştere foarte bună a conţinutului de amidon. Intarzii cu 2-3 zile recoltarea, dar caştigi cateva procente la amidon şi acest lucru contează pentru echilibrul raţiei”. La cultura de lucernă, reprezentantul Pioneer a afirmat că, spre deosebire de porumb, intarzierea operaţiei de recoltare duce la pierderea proteinei brute. „La lucernă, curba este descedentă. Cu fiecare zi de intarziere a recoltării putem pierde proteina brută, conţinutul de fibră creşte, dar valoarea relativă a furajului (ERV) scade.” ERV este un coeficient care indică digestibilitatea lucernei şi poate fi determinat cu un anumit jalon. Pentru a incepe recoltatul, ERV trebuie să fie pentru vacile de lapte cuprins între 170 şi 180. Nutriţionistul de la Pioneer a afirmat că în SUA suprafeţele cultivate cu porumb au început să crească, în detrimentul celor insămanţate cu lucernă. Lucerna este o cultură dificilă, necesită mai multă muncă la recoltare şi nu este o sursă importantă de fibră. În schimb, creşterea producţiilor de lapte în fermă se datorează porumbului pentru siloz şi nu lucernei, iar fibra de porumb este mai digestibilă decât  cea de lucernă. Cu privire la cosirea lucernei, dl Bill Mahanna a spus că aceasta nu trebuie să se facă spre sfarşitul zilei, ci cât mai devreme, pentru ca planta să beneficieze de lumina solară maximă pentru a acumula zaharurile. „Dacă tai planta, nu înseamnă  că ea este moartă, celulele sunt Încă active şi produc zaharuri.”

Există ingrijorări legate de procentul de minerale existent în fanul de lucernă şi care reduce digestibilitatea. Pentru a determina conţinutul de minerale, se ia o probă de lucernă, care se arde, iar cenuşa rezultată se analizează. În mod normal, procentul de minerale trebuie să fie cuprins 6 şi 8%. „Când analizăm probe de siloz, se constată niveluri foarte mari de minerale. Aceste impurităţi reduc digestibilitatea şi pot aduce microorganisme cu totul nedorite, ce afectează fermentaţia”, a afirmat dl Mahanna. În opinia sa, combinele sunt răspunzătoare de prezenţa acestor minerale în furaj. „Problema este că aceia care concep aceste maşini nu cunosc implicaţiile acestor impurităţi în furajare. Am discutat odată cu un inginer de la o firmă de utilaje şi l-am intrebat ce presiune de sucţiune are maşina de recoltat şi nu a ştiut să-mi răspundă.”

Compactarea silozului
Pentru a verifica cât de bine se face o compactare sau o tasare a silozului, cei de la Pioneer au dezvoltat sonde termice. „Este uimitor faptul că, dacă nu faci o compactare bună, aerul poate pătrunde chiar şi la 2-3 metri spre miezul silozului. La un siloz am realizat o urmărire termosenzitivă prin cameră video şi am observat că temperatura era crescută, semn că erau prezente microorganisme aerobe care consumă zaharurile şi amidonul din furaj”, a precizat cercetătorul de la Pioneer. Factori importanţi care influenţează gradul de compactare a silozului este substanţa uscată a culturii, grosimea stratului de siloz atunci când se depozitează, masa tractorului care face tasarea silozului şi cea a fiecărei roţi.

„Există o corelaţie pozitivă: dacă substanţa uscată este mare şi densitatea este mare. Densitatea nu este legată neapărat de porozitate, care înseamnă  prezenţa aerului. Când depozităm silozul, incercăm să eliminăm aerul cât mai mult posibil, pentru a nu pătrunde microorganismele care să consume zaharurile.

În privinţa tractoarelor folosite la tasare, acestea influenţează mai puţin densitatea decât  factorii amintiţi mai inainte. În fermele din SUA, majoritatea tractoarelor au roţi duble, mai mult pentru a avea stabilitate mai mare pe siloz. Un fermier din Canada a construit o maşină cu o greutate de 5.000 kg, la un cost de 10 mii de dolari, care merge inainte şi inapoi pe siloz. Utilajul compactează foarte bine. Acest exemplu arată cât sunt dispuşi unii dintre fermieri să cheltuiască pentru a realiza o tasare bună a silozului.

O recomandare făcută de nutriţionist în cadrul evenimentului a fost aceea de a avea grijă ca partea superioară a buncărului să nu fie supraîncărcată, pentru că se pot înregistra deteriorări ale silozului. La seminar, dl Bill Mahanna a prezentat diferite modele de stocare a furajelor şi a amintit faptul că la izolarea silozului se utilizează o folie de 10 ori mai puţin permeabilă oxigenului faţă de plasticul obişnuit sau cel agricol, care lasă prea mult ca aerul să pătrundă în siloz. Folia funcţionează ca o peliculă care blochează pătrunderea aerului în masa de furaj şi este foarte eficientă. Ţara de origine este Italia.

Ana MUSTĂŢEA