Importanța portaltoiului în viața pomului altoit

​Intensificarea culturii pomilor și sporirea eficienței economice a livezilor constituie obiective prioritare ale pomiculturii pe plan mondial. În ansamblul factorilor de care se ține seama pentru atingerea acestor deziderate, portaltoiul reprezintă unul din factorii hotărâtori, deoarece de acesta depinde valorificarea superioară de către soiurile de pomi a diferitelor tipuri de sol, vigoarea de creștere, intrarea pe rod, cantitatea și calitatea recoltei de fructe, rezistența la condițiile edafice și climatice, boli și dăunători și longevitatea pomilor.

​Principalele caracteristici biologice și culturale care caracterizează un portaltoi sunt: vigoarea de creștere, afinitatea, interacțiunea altoi-portaltoi, adaptabilitatea la condițiile pedoclimatice, productivitatea imprimata soiului altoit, longevitatea, rezistența la boli și dăunători, capacitatea de înmulțire, înrădăcinare și uniformitatea indivizilor.
Vigoarea este una din însușirile principale ale portaltoilor și este exprimată prin creșterea și dezvoltarea lor proprie sau de creșterea și dezvoltarea pe care o imprimă pomilor altoiți pe ei.
Afinitatea sau compatibilitatea este o însușire specifică plantelor la altoire. Specialiștii explică aceasta ca o asemănare sub raport anatomic, fiziologic , fiziologic și biochimic între altoi și portaltoi, care asigură prinderea bună la altoire, creșterea și dezvoltarea normală a pomilor în pepinieră și în livadă. Sinonim cu afinitatea este și termenul de compatibilitate. Opus acestuia se întâlnește cazul de incompatibilitate sau lipsa de afinitate.
Portaltoiul influențează schimbul de substanțe dintre cei doi parteneri, conținutul cantitativ al substanțelor minerale din frunzele altoiului și reacții diferite ale pomilor față de condițiile hidrice din sol.
Influențele de natură fiziologică ale portaltoiului asupra soiului altoit se mențin atât timp cât supraviețuiește combinația și se manifestă prin: - dimensiunile și caracterul de creștere a pomilor; - precocitatea și productivitatea pomului; - mărimea, calitatea, coloritul și perioada de maturare a fructelor; - rezistența la ger, secetă, boli și dăunători; - longevitatea pomilor.
Dacă portaltoiul influențează comportamentul soiului altoit, acesta în schimb modifică caracterele specifice ale portaltoiului.
Influența soiului se manifestă și în dezvoltarea și arhitectonica sistemului radicular și este mai mare la portaltoi de vigoare slabă și mai mică la cei viguroși.
Adaptabilitatea la condițiile pedoclimatice constituie unul din criteriile importante de selecție a portaltoilor, fiind un obiectiv prioritar al multor cercetări. În condiții naturale, unul și același portaltoi se comportă deosebit, dată fiind acțiunea selectivă a sistemului radicular al portaltoilor față de diferitele însușiri fizico-chimice ale soiului.
Rezistența la ger este atribuită în primul rând soiului, întrucât el este expus acțiunii directe a temperaturilor scăzute. Din practica pomicolă însă este cunoscut faptul că în zonele cu temperaturi mai scăzute pomii altoiți pe portaltoi mai viguroși suportă mai bine efectul negativ al gerului decât cei altoiți pe portaltoi de vigoare mai redusă.
Orientările privind utilizarea portaltoilor de vigoare redusă sunt bune, însă aceștia, pe lângă o serie de însușiri pozitive, au și unele neajunsuri de ordin cultural, care îi fac improprii pe terenurile situate pe pante sau chiar pe nisipuri, și anume: - au un sistem radicular slab dezvoltat care determină o ancorare superficială în sol, dezvoltarea redusă a arhitectonicii sistemului radicular îi face pretențioși față de fertilitatea naturală a solului datorită aptitudinii specifice de absorbție nutrițională, - majoritatea portaltoilor vegetativi de vigoare redusă sunt sensibili față de excesul temporar de umiditate din sol, față de conținutul ridicat în calcar.
Precocitatea și productivitatea imprimată soiului altoit este o însușire a soiurilor de pomi, condiționată de zestrea ereditară a acestora și influențată de portaltoi, climă, sol și agrofond.
Longevitatea a fost unul din criteriile pomicole de selecție a portaltoilor. În această privință, practica pomicolă dispune de suficiente rezultate care demonstrează că portaltoiul influențează longevitatea pomului. Cu cât un portaltoi este de vigoare mai mică, cu atât durata de viață a pomului este mai mică, iar portaltoii vegetativi imprimă o longevitate mai redusă decât cei generativi.
Rezistența la boli și dăunători a constituit întotdeauna o preocupare majoră în procesul de creare și selecție a noi portaltoi generativi sau vegetativi. Observațiile îndelungate au demonstrat că portaltoii de măr din seria MM prezintă o stare fitosanitară mai bună decât cei din seria EM, fiind mult mai rezistenți la afide și la atacul de păduche lânos.
După tipul de înmulțire utilizat de portaltoii speciilor pomicole, aceștia sunt clasați la două grupe distincte și anume: - portaltoi generativi, care se înmulțesc prin sămânță și au următoarele particularități biologice: vigoare mare, toleranță la viroze moderată până la o anumită limită, rezistență mai mare la factorii nefavorabili, longevitate mare, fructificare mai tardivă, producție mare și uniformitate relativ mică, uneori moderată; - portaltoii vegetativi, care se înmulțesc prin marcote, butași, drajoni etc., și care se caracterizează prin vigoare mai redusă, toleranță mică la viroze, rezistență moderată la ger și mică la secetă, relativ scăzută la excesul temporar de umiditate din sol și conținutul ridicat în calcar, talie mică, longevitate medie, producție relativ mijlocie și uniformitate mare.
Orientarea cercetărilor din sectorul producerii materialului săditor pomicol este îndreptată spre creare și selecția de portaltoi de vigoare mai redusă, cu aptitudini pentru multiplicare pe cale vegetativă, prin marcote, butași sau micropropagare. În acest sens s-au obținut numeroase rezultate bune pentru unele specii pomicole, cum ar fi pentru măr, păr, cireș sau vișin, însă portaltoii generativi dețin o pondere destul de ridicată. Pentru unele specii, cum sunt caisul, piersicul și nucul și într-o oarecare măsură și pentru prun, păr și chiar măr, portaltoii generativi prezintă încă interes.
Valoarea biologică a unui portaltoi este dată de totalitatea însușirilor și caracterelor întrunite de acesta în școala de marcote sau în școala de puieți, în școala de pomi și ulterior în livadă.
În școala de marcote, un portaltoi vegetativ trebuie să aibă o capacitate mare de lăstărire, care garantează obținerea unor producții eficiente de marcote, să posede o capacitate bună de înrădăcinare a marcotelor sau a butașilor, să fie cât mai adaptat la condițiile variabile de climă și sol, să fie rezistent la boli și dăunători, să aibă afinitate bună cu toate soiurile sau cu o grupă de soiuri prevăzute la înmulțire, o vigoare corespunzătoare scopului urmărit și o uniformitate cât mai mare.
Aprecierea portaltoilor generativi are în vedere, în primul rând, ca semincerii să fie sănătoși, cu productivitate ridicată și constantă, să aibă o talie cât mai redusă. Puieții să fie uniformi, rezistenți la boli și dăunători, cu un sistem radicular dezvoltat și cu lăstari anticipați cât mai puțin în zona de altoire.
În școala de pomi, un portaltoi trebuie să se prindă ușor la plantare, să crească suficient pentru a putea fi altoit în anul plantării, să manifeste rezistență la boli, secetă și dăunători, să înregistreze un procent ridicat de prindere la altoire, să asigure o creștere corespunzătoare în lungime și grosime a altoilor, să aibă o afinitate perfectă cu soiurile altoite; să posede un sistem radicular dezvoltat și cât mai ramificat.
În livadă, portaltoii, pe lângă însușirile și caracterele de ordin general, trebuie să asigure o prindere bună a pomilor la plantare, să imprime în primii ani de creștere rapidă în grosime și lungime a trunchiului și ramurilor pentru formarea unor coroane echilibrate și uniforme, care să garanteze o fructificare precoce, productivitate și rodire constantă.
Trebuie subliniat însă că alegerea portaltoiului se face în funcție de principalele caractere agrobiologice, de scopul urmărit de către pomicultori, de destinația materialului săditor și de soiul care se altoiește și prin care se corectează de multe ori sau se ameliorează unele însușiri ale portaltoiului, care satisfac în mai mică măsură pomicultorul.
 
Victor Vătămanu