Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu- Șișești” (ASAS), condusă de Valeriu Tabără, a transmis luna trecută către opinia publică punctul de vedere cu privire la importanța băncilor de resurse genetice în România.
Din documentul transmis reiese faptul că colectarea și conservarea acestora ar trebui să constituie o prioritate la nivel național. Valoarea patrimoniului genetic este inestimabilă. Resursele/sursele genetice stau la baza procesului de ameliorare a noilor varietăți și sunt importante pentru securitatea alimentară. În rândurile care urmează regăsiți secțiuni din comunicatul transmis de instituție.
Banca de Resurse Genetice de la Suceava – o adevărată bijuterie
România dispune încă de importante surse genetice de mare valoare (de ordinul miliardelor de euro) pe care trebuie să le identifice, evalueze, colecteze și să le conserve. Încă nu este prea târziu. Totul este ca această întreprindere/domeniu să fie înțeles și susținut în a se realiza. În același timp trebuie avut în vedere că, resursele genetice create sau cele din flora spontană reprezintă o importanță economică formidabilă. Asta pentru că o bogăție de surse genetice avute la dispoziție garantează că prin ameliorarea clasică sau biotehnologii/inginerii genetice se pot obține soiuri/hibrizi de plante, rase din speciile animaliere performante sub aspect nu numai productiv, dar și prin adaptare la condițiile climatice în schimbare. În al doilea rând, resursele/ sursele genetice de pe teritoriul unei țări se constituie într-un patrimoniu național de mare valoare, ce pot constitui un puternic element de siguranță, dezvoltare economică și siguranță socială. De acest lucru și-a dat seama o serie de cercetători, dar care în demersul lor s-au lovit de neînțelegerea demersului factorilor de decizie atât de la nivel local, cât mai ales central. Cu toate acestea, după demersuri și eforturi extraordinare, în România, dr. ing. Mihai Cristea, în anul 1990, a reușit la Suceava să înființeze Banca de Resurse Genetice Vegetale, care astăzi poartă pe drept numele celui care a realizat-o și așezat-o în rețeaua europeană și mondială a băncilor de gene, de certă valoare științifică. Unitatea a fost înființată după mari eforturi și menținută în funcțiune cu eforturi excepționale din cauza lipsei acute de surse financiare care să-i susțină structura, funcționarea, dotarea tehnică și campaniile de colectare de surse genetice în plan național și internațional. Cu toate aceste mari greutăți, Banca de Resurse Genetice „Mihai Cristea“ de la Suceava este astăzi o bijuterie a cercetării agricole și biologice, dar mai ales a României. Într-o bancă de Resurse Genetice Vegetale se colectează, studiază, se depozitează și se conservă surse genetice de diverse origini. Cu prioritate activitatea de colectare, studiere și conservare a surselor genetice vegetale din spațiul național, și în acest sens sunt orientate toate eforturile Băncii de Resurse Vegetale de la Suceava (sunt conservate până acum la Banca de Resurse Genetice Vegetale „Dr. Mihai Cristea“ un număr impresionant de soiuri, varietăți, specii de plante, operațiune care continuă o activitate performantă și este susținută în totalitate de către ASAS). Multe dintre soiurile, varietățile, populațiile de plante despre care se spune că s-au pierdut sunt cultivate așa cum au fost cultivate de țăranii noștri și sunt cultivate în continuare de aceștia: Ceapa aurie de Buzău, și nu numai, dar mai ales Varza de Buzău este cultivată în condiții bune și în R. Moldova. De fapt, trebuie știut faptul că principalii păstrători ai unei mari părți din patrimoniul genetic vegetal național au fost țăranii, chiar acei mici gospodari. De acolo trebuie preluate populațiile și soiurile vechi de plante, care au și o anumită stabilitate genetică datorită selecției făcute de către cultivatorul țăran, de către specialiști și duse în băncile de gene. Dacă sunt forme (soiuri, varietăți, populații) care s-au pierdut, atunci vina aparține în totalitate celor care au lucrat în stațiunea de profil și organelor agricole județene, dar și MADR, care nu au finanțat aproape niciodată colectarea și gestionarea colecțiilor de germoplasmă constituite de multe ori în colecții de material inițial folosit în ameliorarea diverselor caractere și însușiri la soiurile și hibrizii de plante.
Aș vrea să precizez că nu este importantă construcția unei a doua Bănci de Gene pentru plante cultivate (vegetale, legumicultură), pe care o avem deja, ci este nevoie de a organiza sistemul de colectare și conservare a surselor genetice la nivel național, problema constituindu- se într-o prioritate națională de prim rang pentru care trebuie alocate sursele financiare necesare.
În Banca de Resurse Vegetale de la Suceava sunt depozitate la această dată aproape 20.000 de specii, varietăți, soiuri etc. Și mai este loc pentru încă circa 20.000 de forme.
O situație precară în celelalte domenii
Dacă în domeniul vegetal (culturi de câmp cu toate speciile, legume, plante furajere, plante medicinale și aromatice etc.) lucrurile nu stau rău, avem foarte multe probleme în domeniul pomicol, unde deținem un patrimoniu extraordinar, format din forme și soiuri locale cu însușiri deosebit de valoroase și pentru care până acum nu s-a făcut nimic sistematizat, organizat.
În acest domeniu este absolut necesar un program de colectare care să fie organizat și finanțat corespunzător. Din punct de vedere viticol, nevoia de refacere și gestionare a acestui patrimoniu din spațiul românesc este o problemă care se constituie într-o mare necesitate, dar acest lucru nu este luat în seamă, deși ASAS a făcut mereu demersuri în acest sens. Este vorba de un patrimoniu excepțional pe care România l-a neglijat și-l neglijează încă.
Colectarea și conservarea resurselor genetice animale, dintre care unele specii sau forme se află într-un mare pericol de dispariție, sunt un alt deziderat național. Se impune organizarea sistemului de colectare și conservare a patrimoniului faunistic național. Trebuie stabilită forma sub care se va face acest lucru.
Nevoia de acțiune
Este nevoie de dezvoltarea unor forme de culegere și conservare a tuturor surselor genetice, care au o valoare deosebit de mare și sunt extrem de importante pentru economia românească. Domeniul identificării, evaluării, colectării, depozitării și conservării materialului genetic național ar trebui să se regăsească într-un proiect de anvergură, care să fie finanțat atât din fonduri europene, cât și din bugetul național. Patrimoniul genetic de care am vorbit nu este numai un bun național, este unul universal.
Se impune ca, în cazul culturilor de câmp, al legumelor și altor grupe de specii de plante cultivate și necultivate să se dezvolte, pe lângă unitățile de cercetare, și cel din învățământul superior agronomic, chiar și liceele agricole, care să devină depozite pentru colecția de semințe în care factorii de mediu sunt controlați. Colecțiile de material genetic sunt valoroase nu numai în studiile genetice și de ameliorare, ele se constituie și un material didactic de instruire și cultură. Punctul de vedere elaborat și transmis către opinia publică românească se vrea a fi un demers pentru lămurirea unei probleme deosebit de importante pentru România: gestionarea patrimoniului genetic național, care reprezintă nu numai o bogăție naturală excepțională, dar are și o valoare greu de precizat datorită importanței lui în lucrările de genetică și ameliorare, care vor fi baza de creare a noilor produse vegetale și animale care vor asigura populației lumii produse alimentare, și nu numai.
