Importanţa resurselor genetice vegetale

Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu- Şişeşti” (ASAS), condusă de Valeriu Tabără, a transmis luna trecută către opinia publică punctul de vedere cu privire la importanţa băncilor de resurse genetice în România.

Din documentul transmis reiese faptul că colectarea şi conservarea acestora ar trebui să constituie o prioritate la nivel naţional. Valoarea patrimoniului genetic este inestimabilă. Resursele/sursele genetice stau la baza procesului de ameliorare a noilor varietăţi şi sunt importante pentru securitatea alimentară. În rândurile care urmează regăsiţi secţiuni din comunicatul transmis de instituţie.

Banca de Resurse Genetice de la Suceava - o adevărată bijuterie 

România dispune încă de importante surse genetice de mare valoare (de ordinul miliardelor de euro) pe care trebuie să le identifice, evalueze, colecteze şi să le conserve. Încă nu este prea târziu. Totul este ca această întreprindere/domeniu să fie înţeles şi susţinut în a se realiza. În acelaşi timp trebuie avut în vedere că, resursele genetice create sau cele din flora spontană reprezintă o importanţă economică formidabilă. Asta pentru că o bogăţie de surse genetice avute la dispoziţie garantează că prin ameliorarea clasică sau biotehnologii/inginerii genetice se pot obţine soiuri/hibrizi de plante, rase din speciile animaliere performante sub aspect nu numai productiv, dar şi prin adaptare la condiţiile climatice în schimbare. În al doilea rând, resursele/ sursele genetice de pe teritoriul unei ţări se constituie într-un patrimoniu naţional de mare valoare, ce pot constitui un puternic element de siguranţă, dezvoltare economică şi siguranţă socială. De acest lucru şi-a dat seama o serie de cercetători, dar care în demersul lor s-au lovit de neînţelegerea demersului factorilor de decizie atât de la nivel local, cât mai ales central. Cu toate acestea, după demersuri şi eforturi extraordinare, în România, dr. ing. Mihai Cristea, în anul 1990, a reuşit la Suceava să înfiinţeze Banca de Resurse Genetice Vegetale, care astăzi poartă pe drept numele celui care a realizat-o şi aşezat-o în reţeaua europeană şi mondială a băncilor de gene, de certă valoare ştiinţifică. Unitatea a fost înfiinţată după mari eforturi şi menţinută în funcţiune cu eforturi excepţionale din cauza lipsei acute de surse financiare care să-i susţină  structura, funcţionarea, dotarea tehnică şi campaniile de colectare de surse genetice în plan naţional şi internaţional. Cu toate aceste mari greutăţi, Banca de Resurse Genetice „Mihai Cristea“ de la Suceava este astăzi o bijuterie a cercetării agricole şi biologice, dar mai ales a României. Într-o bancă de Resurse Genetice Vegetale se colectează, studiază, se depozitează şi se conservă surse genetice de diverse origini. Cu prioritate activitatea de colectare, studiere şi conservare a surselor genetice vegetale din spaţiul naţional, şi în acest sens sunt orientate toate eforturile Băncii de Resurse Vegetale de la Suceava (sunt conservate până acum la Banca de Resurse Genetice Vegetale „Dr. Mihai Cristea“ un număr impresionant de soiuri, varietăţi, specii de plante, operaţiune care continuă o activitate performantă şi este susţinută în totalitate de către ASAS). Multe dintre soiurile, varietăţile, populaţiile de plante despre care se spune că s-au pierdut sunt cultivate aşa cum au fost cultivate de ţăranii noştri şi sunt cultivate în continuare de aceştia: Ceapa aurie de Buzău, şi nu numai, dar mai ales Varza de Buzău este cultivată în condiţii bune şi în R. Moldova. De fapt, trebuie ştiut faptul că principalii păstrători ai unei mari părţi din patrimoniul genetic vegetal naţional au fost ţăranii, chiar acei mici gospodari. De acolo trebuie preluate populaţiile şi soiurile vechi de plante, care au şi o anumită stabilitate genetică datorită selecţiei făcute de către cultivatorul ţăran, de către specialişti şi duse în băncile de gene. Dacă sunt forme (soiuri, varietăţi, populaţii) care s-au pierdut, atunci vina aparţine în totalitate celor care au lucrat în staţiunea de profil şi organelor agricole judeţene, dar şi MADR, care nu au finanţat aproape niciodată colectarea şi gestionarea colecţiilor de germoplasmă constituite de multe ori în colecţii de material iniţial folosit în ameliorarea diverselor caractere şi însuşiri la soiurile şi hibrizii de plante.

Aş vrea să precizez că nu este importantă construcţia unei a doua Bănci de Gene pentru plante cultivate (vegetale, legumicultură), pe care o avem deja, ci este nevoie de a organiza sistemul de colectare şi conservare a surselor genetice la nivel naţional, problema constituindu- se într-o prioritate naţională de prim rang pentru care trebuie alocate sursele financiare necesare.

În Banca de Resurse Vegetale de la Suceava sunt depozitate la această dată aproape 20.000 de specii, varietăţi, soiuri etc. Şi mai este loc pentru încă circa 20.000 de forme.

O situaţie precară în celelalte domenii

Dacă în domeniul vegetal (culturi de câmp cu toate speciile, legume, plante furajere, plante medicinale şi aromatice etc.) lucrurile nu stau rău, avem foarte multe probleme în domeniul pomicol, unde deţinem un patrimoniu extraordinar, format din forme şi soiuri locale cu însuşiri deosebit de valoroase şi pentru care până acum nu s-a făcut nimic sistematizat, organizat.

În acest domeniu este absolut necesar un program de colectare care să fie organizat şi finanţat corespunzător. Din punct de vedere viticol, nevoia de refacere şi gestionare a acestui patrimoniu din spaţiul românesc este o problemă care se constituie într-o mare necesitate, dar acest lucru nu este luat în seamă, deşi ASAS a făcut mereu demersuri în acest sens. Este vorba de un patrimoniu excepţional pe care România l-a neglijat şi-l neglijează încă.

Colectarea şi conservarea resurselor genetice animale, dintre care unele specii sau forme se află într-un mare pericol de dispariţie, sunt un alt deziderat naţional. Se impune organizarea sistemului de colectare şi conservare a patrimoniului faunistic naţional. Trebuie stabilită forma sub care se va face acest lucru.

Nevoia de acţiune

Este nevoie de dezvoltarea unor forme de culegere şi conservare a tuturor surselor genetice, care au o valoare deosebit de mare şi sunt extrem de importante pentru economia românească. Domeniul identificării, evaluării, colectării, depozitării şi conservării materialului genetic naţional ar trebui să se regăsească într-un proiect de anvergură, care să fie finanţat atât din fonduri europene, cât şi din bugetul naţional. Patrimoniul genetic de care am vorbit nu este numai un bun naţional, este unul universal.

Se impune ca, în cazul culturilor de câmp, al legumelor şi altor grupe de specii de plante cultivate şi necultivate să se dezvolte, pe lângă unităţile de cercetare, şi cel din învăţământul superior agronomic, chiar şi liceele agricole, care să devină depozite pentru colecţia de seminţe în care factorii de mediu sunt controlaţi. Colecţiile de material genetic sunt valoroase nu numai în studiile genetice şi de ameliorare, ele se constituie şi un material didactic de instruire şi cultură. Punctul de vedere elaborat şi transmis către opinia publică românească se vrea a fi un demers pentru lămurirea unei probleme deosebit de importante pentru România: gestionarea patrimoniului genetic naţional, care reprezintă nu numai o bogăţie naturală excepţională, dar are şi o valoare greu de precizat datorită importanţei lui în lucrările de genetică şi ameliorare, care vor fi baza de creare a noilor produse vegetale şi animale care vor asigura populaţiei lumii produse alimentare, şi nu numai.