«În 2015, singura mea frică pentru morăritul şi panificaţia din România este lipsa de stocuri la Marea Neagră din cauza Rusiei»

FOTO: Bogdan Iliescu, managerul ringului de cereale din cadrul Bursei Române de Mărfuri

Managerul ringului de cereale din cadrul Bursei Române de Mărfuri, Bogdan Iliescu, este de părere că intensificarea războiului euro-dolar, dar şi suprataxarea exporturilor de cereale ruseşti, care aduce cu sine majorarea preţurilor la Marea Neagră, implicit o cerere mai mare pentru comerţul peste graniţă, ar putea genera o situaţie neplăcută pentru ţara noastră, şi anume o diminuare serioasă a cantităţii de materie primă utilizată de sectorul morărit şi panificaţie în perioada aprilie-mai.

Într-o discuţie cu cărţile pe masă, Iliescu a vorbit despre cum anume s-a născut acest ring al cerealelor din cadrul BRM, aşteptat de mulţi şi blamat de la fel de mulţi actori din piaţă. În opinia sa, declicul care a dus la apariţia acestei entităţi a fost analiza scăderii masive a preţului la cereale, care a avut loc cu aproximativ doi ani în urmă la noi în ţară, analiză realizată atât la nivel guvernamental, cât şi prezidenţial. Produsul rezultat ulterior generează în prezent cotaţii de preţ căutate atât la nivel financiar-bancar, cât şi mass-media, guvernamental şi diplomatic.

Mai mult, în cadrul interviului acordat revistei „Agrimedia“, Bogdan Iliescu a abordat subiecte cum sunt sistemul certificatelor de depozit pentru stablitatea economică a producătorilor de cereale, dar şi aspecte privind previziunile pentru piaţa Mării Negre în anul 2015 şi care va fi impactul mişcărilor de piaţă asupra producţiei interne. Nu în ultimul rând, poate cele mai incandescente declaraţii sunt cele care privesc ancheta Consiliului Concurenţei pe piaţa cerealelor, mai exact rezultatul la care va ajunge într-un final entitatea condusă de Bogdan Chiriţoiu.

Cum a luat naştere ringul de cereale din cadrul Bursei Române de Mărfuri?

Bogdan Iliescu: Ringul de cereale a existat dintotdeauna, dar n-a funcţionat. Dacă vorbim însă de activitatea sa din ultimii doi ani, ringul a luat naştere în vara anului 2013, în urma discuţiei care a avut loc între conducerea Consiliului Concurenţei, fostul preşedinte Traian Băsescu şi guvernul condus de Victor Ponta. Împreună, cele trei entităţi au analizat scăderea masivă a preţurilor la cereale generată de traderii mari (multinaţionale) la Marea Neagră. În acel moment, statul a demarat controale în această zonă, astfel încât să afle în detaliu de ce au scăzut brusc preţul, mai exact dacă a fost o înţelegere între jucătorii mari. Tot atunci, Guvernul şi Preşedinţia au hotărât să pună la punct un ring al cerealelor, unul care să niveleze preţurile şi să formeze un sistem de cerere şi ofertă. Ulterior, s-a semnat un memorandum de către Executiv, prin Ministerul Agriculturii şi Devoltării Rurale (MADR) şi Bursa Română de Mărfuri (BRM), instituţie de interes public, neutră. Aceasta a fost prima etapă.

Apoi, în luna octombrie 2013 am sosit şi eu la Bursa Română de Mărfuri pe postul de manager ring cereale, având în spate o experienţă bogată de management la Bunge, Cargill, Combinatul Ultex Ţăndărei şi la Lukoil, divizia de biocombustibili. Am preluat acest ring şi, ulterior, am semnat un contract cu MADR prin care BRM prelua bazele Sistemului Informaţional pentru Piaţa Agricolă (SIPA) dezagregate la nivel de judeţe. Începând cu acel moment, prelucrez aceste date şi generez cotaţii săptămânale de tranzacţionare la grâu (panificaţie şi furajer), porumb calitatea I, orz şi preţurile de FOB Constanţa care sunt primite de la vamă. Ulterior, am început să analizez datele respective, să realizez o medie a lor şi să o compar cu informaţii similare furnizate de LAPAR, ANAMOB, ROMPAN, ANFNC şi UCPR. Având ca ajutoare aceste asociaţii, deţinând date elocvente din bazele SIPA, laolaltă cu preţurile verificate din teren, am ajuns să generez în prezent cotaţii săptămânale transmise prin intermediul newsletterelor.

Ca o paranteză, aceste cotaţii sunt verificate de mine inclusiv prin intermediul multinaţionalelor. Preţurile FOB generate de mine sunt verificate şi cu ajutorul traderilor care lucrează cu acest cartel al multinaţionalelor de la Constanţa. Acestea stabilesc, pe de-o parte, preţurile FOB la Marea Neagră, în mod deosebit prin relaţiile personale ale managemetului acestora, iar pe de altă pare, se constituie în funcţie de cererile pe contracte la Marea Neagră (pe export).

Cui şi de ce sunt necesare aceste informaţii agregate de dumneavoastră?

Aceste cifre sunt transmise către aproape toate băncile din România cu divizii de agribusiness (şi nu numai): Raiffeisen, Banc Post, BCR, Transilvania, Unicredit şi lista poate continua. Toţi managerii unităţilor de specialitate ai acestor bănci mi-au spus că datele sunt deosebit de utile şi că se pot sprijini pe ele în deciziile pe care le iau. Pe cotaţiile mele se bazează inclusiv Judecătoriile, Conpet, Petrom ş.a.m.d. În momentul în care aceste cotaţii şi-au atins potenţialul real, au ajuns să fie acceptate inclusiv de ambasade (aceste date se duc de la înalt diplomatul egiptean Abdelrahman Raouf direct la GASC, entitatea de stat din Egipt care achiziţionează cereale), la oficialul USDA din România etc.

Singurii care au contestat informaţii au fost cei de la multinaţionale, dar verificate prin traderi, aceştia mi-au confirmat că sunt bune. Câteodată chiar traderii mă sună să mă întrebe dacă informaţiile pe care le deţineau la un anumit moment erau în regulă. Ca idee, preţurile pentru tradingul cu cereale în Constanţa se schimbă de cinci ori pe zi, are o dinamică atât de mare încât se poate modifica de foarte multe ori. Fluctuând atât de mult aceste preţuri, mai toţi lucrează pe contracte şi pe executare de contracte la termen foarte scurt; unii îşi păstrează preţurile, alţii nu. În tot acest talmeş-balmeş, cu ajutorul informaţiilor mele, în câteva zile preţurile se nivelează şi ajung toţi la o anumită cotaţie care se respectă.

Care sunt şansele reale ca investigaţia realizată de Consiliul Concurenţei pe piaţa cerealelor să genereze rezultatele scontate?

Punctul meu de vedere este unul pragmatic, bazat pe experienţă, pe ceea ce se poate face şi pe ceea ce nu. Într-o piaţă ca a noastră nu se poate demonstra absolut nimic. Am discutat cu directorii de la multinaţionale, care, de altfel, mi-au fost colegi şi mi-au spus că reprezentanţii Consiliului Concurenţei au venit la ei şi i-au controlat la acte. Am aflat tot de la aceştia că toate informaţiile pe care le-au oferit anchetatorilor erau cele „la alb“, cele „curate“. Practic, cei de la Consiliul Concurenţei nu au ce să demonstreze pe baza acestora. Aceasta este şi părerea mea, părere transmisă şi foştilor mei colegi: împotriva lor nu va putea demonstra nimeni niciodată că fac cartel (la nivel de entitate economică).

Şi totuşi, cum putem combate această cartelizare evidentă, dar nedovedită?

Există două pârghii în această piaţă care pot nivela şi care pot stopa toată această cartelizare a preţurilor. În primă instanţă, vorbim de sistemul de certificate de depozit la care noi lucrăm. Fondul de Garantare a Creditului Rural (FGCR) ar urma să emită aceste certificate de depozit către fermieri, garantate de stat şi cu posibilitatea de a fi creditate, astfel încât producătorii să-şi poată lua banii şi să-şi poată derula activităţile, nu să-şi vândă marfa în momentul în care a venit recolta, forţaţi de împrejurări. În prezent, când vine recolta preţurile scad, iar fermierul este nevoit să returneze liniile de finanţare acordate fie de către bănci sau IFN, fie de către integratorii sau traderii care i-au creditat. Nu am încă nimic oficial, dar ar putea fi pus la punct inclusiv un sistem care să asigure existenţa a trei factori: fonduri de garantare pentru aceste certificate, un administrator al certificatelor de depozit, rol pe care BRM ar vrea să şi-l asume, fiindcă acela care va administra certificatele de depozit va vrea ca acestea să fie tranzacţionate, deoarece vor avea statut similar cu titlurile. În momentul în care ele vor trebui valorificate, trebuie tranzacţionate prin bursă.

În plus, următorul target al BRM este reprezentat de instrumentele derivate (tranzacţii futures, forward, făcute prin instrumente financiare), mai exact de a deţine o casă de clearing în spate, una care să garanteze aceste contracte. BRM este deja în discuţii, acreditată, urmând să înceapă să primească licenţa de la ASF pentru aceste instrumente şi este în discuţii cu mai mulţi partereri externi (nu există casă de clearing la ora actuală în România). În fine, există şi un al treilea pilon - entităţile economico-financiare (care nu au existat în legea trecută) care vor fi în număr de 15 şi care vor gestiona aceste certificate la firme, sub aspect economic, juridic şi tehnic, pentru a putea garanta administratorului de depozit şi garantorului că acestea există şi sunt în deplină funcţiune. Şi asta deoarece acest sistem a căzut din cauza neverificării acestei ramuri.

Când credeţi că acest sistem va intra în funcţiune?

Noi ne dorim în mod real ca acest sistem să fie funcţional la prima recoltă, adică 1-15 iunie. Este un target pentru noi.

Care ar fi previziunile pe piaţa Mării Negre pentru 2015 şi care va fi impactul asupra producţiei interne?

Din punctul meu de vedere, cerealele reprezintă unul dintre instrumentele pe care se bazează omoloagele lor financiare în pieţele dezvoltate, au o influenţă foarte mare asupra pieţei de capital şi a războaielor economice, a petrolului, a variaţiilor între euro şi dolar, deci sunt sensibile la aceste fluctuaţii. Concret, războiul dintre euro şi dolar nu duce la altceva decât la scumpirea cerealelor. Dacă acest război nu se va opri, preţul cerealelor se va majora, şi la fel al derivatelor (uleiul de soia şi de floarea-soarelui, şrotul de floarea-soarelui, şrotul de soia, tărâţa de grâu care merge la export). Dacă nu ar fi fost aceste distorsiuni ale pieţei (suprataxarea la export a cerealelor ruseşti, respectiv războiul euro-dolar), tendinţele ar fi fost normale, respectiv de uşoară scădere şi de nivelare a preţurilor faţă de 2014. Dar, din păcate, cu toate presiunile existente, se pare că va fi un trend similar cu 2014, dar cu 2-4% mai mult ca preţuri.

Ceea ce se întâmplă în Rusia, independent de măsurile de blocare a importurilor de alimente din ţările UE, SU A, Canada, Norvegia şi Australia, va genera probleme inclusiv la nivelul comerţului cu cereale, prin această suprataxare?

Ei (ruşii - n.r.) şi-au protejat piaţa. Preţul lor intern categoric va scădea la tot ceea ce înseamnă partea de morăritpanificaţie, la grâu şi la toate derivatele respective. Anul acesta, singura mea frică pentru morăritul şi panificaţia din România este lipsa de stocuri la Marea Neagră din cauza Rusiei, mărirea preţului şi atragerea uriaşă de cereale către export, rămânând astfel fără materie primă în aprilie-mai. În general, morăritul şi panificaţia românească au undeva la 250 de mori mari la nivel naţional şi aproximativ 4.000 medii şi mici. Aceste mori au nevoie de marfă de circa 2,5 milioane de tone partea de aprovizionare cu materie primă şi de aproximativ 1,5 milioane tone la partea de FNC. Un total de circa 4 milioane de tone ar trebui să ne fie de ajuns. Din cauza modului în care s-a cărat foarte mult din România, iar datele pe care le am, coroborate cu influenţa Rusiei confirmă, se pare că această producţie mare de anul trecut s-ar putea să nu ne mai ajungă în aprilie.

De la 1 iulie se va renunţa la plata la borderou, când vine vorba de cereale. Ce înseamnă asta?

Plata la borderou, practic, înseamnă că o entitate economică poate să achiziţioneze pe o hârtie marfă de la persoane fizice. Acest document era elementul principal prin care se făcea evaziune fiscală. Se luau cantităţi mari, se rupeau aceste borderouri şi nu mai exista trasabilitatea produsului. De la 1 iulie însă vor exista anumite forumulare ca la fierul vechi, cu CNP, cu identificarea trasabilităţii fiecărui utilaj de transport. Se încearcă prin această trasabilitate să se afle stocurile, în condiţiile în care chiar dacă există legislaţie în vigoare, doar între 5 şi 10 la sută dintre producătorii agricoli transmit în SIPA datele privind producţia (la nivel judeţean).

Ionel VĂDUVA