În dialog cu fermierii - SEPTEMBRIE 2015

În dialog cu fermierii - SEPTEMBRIE 2015:

- Cum v-a afectat seceta din acest an producţia de miere? Faţă de 2014, câtă miere aţi obţinut anul acesta?

- Consideraţi că tratamentele cu neonicotinoide sunt periculoase pentru entomofauna utilă (în acest caz pentru albine)?

Ilie Nistor, Prisaca Reine, 174 de stupi activi:

„Culesurile principale de nectar şi polen s-au petrecut până să se instaleze puternic seceta, altfel eram pierduţi. Albinele ar fi suferit puternic dacă seceta îşi făcea apariţia mai devreme. Nu acelaşi lucru îl putem spune şi despre condiţiile existente la tei şi la floarea-soarelui. În primul rând, teiul, ca urmare a faptului că seceta s-a instalat devreme, a dus la anularea aproape integrală a culesului. Am avut în schimb noroc cu un pic de secreţie la mană în pădurile de foioase. Eu merg pe vatra de iernare, în zona Ciolpani, şi vă spun că am avut noroc că a fost ceva miere de mană. În ceea ce priveşte floarea-soarelui, să ştiţi că la această cultură noi ne-am obişnuit să mergem unde vedem lanuri imense, uitând de faptul că acolo marii fermieri, care îşi extind intensiv culturile, caută sămânţa care are cel mai bun preţ. Or, nu neapărat materialul semincer ieftin generează plante cu nectar şi polen din belşug. Din păcate, cei mai mulţi apicultori abordează tocmai aceste tarlale. După atâta experienţă, aş spune că greşesc. Eu de ani buni nu mai merg acolo. În două-trei zile, fermierul dă bice să termine cu semănatul şi la fel se întâmplă şi cu înfloritul, cu maturarea capitulului floral - la fel, în câteva zile se termină. Şi asta se întâmplă în toată tarlaua de sute de hectare. În schimb, eu merg în apropierea satelor, a zonelor de luncă, unde oamenii se ocupă mai mult cu grădinăritul şi în spatele grădinilor de zarzavat au mai semănat şi floarea-soarelui. Datorită faptului că nu se potrivesc la program cu mecanizatorii, în cazul tarlalelor mai mici, semănatul se întinde pe mai multe zile, iar înflorirea va fi şi ea eşalonată. Şi pentru că tot a venit vorba de material semincer slab calitativ şi de insecticide sistemice, aceşti fermieri care folosesc sămânţă ieftină, utilizează şi pesticide sistemice (neonicotinoide de provenienţă îndoielnică) şi care aduc atingere directă entomofaunei utile, în special albinelor; aceştia nu pot fi combătuţi decât prin abandonare. Noi cu fermierii aceştia avem probleme. Ei ar trebui abandonaţi de apicultori, să vadă şi ei care este diferenţa între o cultură la care obţineau profit datorită albinelor şi care este rezultatul final, fără noi. Mortalitatea albinelor (efect direct al utilizării neonicotinoidelor) am observat-o periodic. Însă nu pot să pun acest efect negativ pentru noi numai pe seama secetei sau numai pe seama chimicalelor. Personal, recunosc că, dacă aş fi avut o situaţie dificilă cu mortalitate mare la albine, nu aş fi insistat să stau în acele zone cu probleme. Din momentul în care am constatat problema, până seara am împachetat totul, iar noaptea am şi plecat de acolo. În prezent, deţin 174 de stupi activi, anul acesta înregistrând o producţie slabă, undeva la 20 kg pe familie, iar cea totală undeva la trei tone. Anul acesta, în unele părţi, situaţia a fost mulţumitoare, vorbesc şi de mine, în condiţiile acestea, dar să ştiţi că ştiu apicultori care sunt în derivă, într-o situaţie foarte grea. Ba, mai mult, au avut parte şi de culesul târziu de mană, n-au scos mierea de mană, iar acum este târziu s-o mai scoată, pentru că dacă fac asta, trebuie să bage ceva în loc pentru iernat“.

---

Alina Onea, PFA Onea Alina Ioana:

„Este foarte clar pentru mine că poluarea, organismele modificate genetic, sămânţa tratată cu tot felul de insecticide sistemice (cum este şi cazul neonicotinoidelor), afectează viaţa, sănătatea şi comportamentul albinei, iar în ultimii ani, acest lucru este vizibil din ce în ce mai mult. Concret, albinele sunt mai agitate, am constatat anul acesta de multe ori că unele exemplare chiar se băteau la urdiniş, erau dezorientare în stup, celelalte nu le mai primeau şi ieşea un pic de scandal la intrare. Sigur, factorii climatici sunt şi ei printre cei mai importanţi în producţia de miere şi noi am umblat foarte mult anul acesta în pastoral. Este clar că seceta se resimte, probabil, inclusiv în preţul mierii, pentru că faci foarte mulţi kilometri în plus. Vă daţi seama, noi, din Maramureş, venim până în Dobrogea, batem toată ţara ca să facem o producţie cât mai bună, o miere cât mai bună şi ne străduim să menţinem preţurile, să nu le majorăm, pentru că totuşi consumatorul final ar vrea să cumpere puţin mai ieftin faţă de anii anteriori (luăm în calcul inclusiv diminuarea TVA). Însă, de la an la an, producţia nu este în creştere, ci se constată o scădere faţă de ceilalţi ani (ultimii 6-7 ani). În 2014 nu au fost probleme de secetă, au fost alt gen de probleme. Şi anul trecut, şi acum doi ani, la salcâm, a bătut gheaţa trei zile la rând, chiar la amiază, când zburau mai bine albinele. În fiecare an te confrunţi cu alte provocări. În fiecare an noi ne-am mărit efectivul şi n-am calculat aşa, pe familie de albină, cât a ieşit. Este greu să calculăm şi să facem comparaţii, spre exemplu, cu producătorii din sud. Ei au avut şi rapiţă bună, şi salcâm bun anul acesta. La noi n-a fost chiar o producţie aşa mare. Nu pot să spun că am fi ieşit pe piedere, noi suntem mulţumiţi. Este clar că 2015 a fost mai slab, dar apicultorul, dacă are bani mai puţini, mai reduce din cheltuieli. Anul acesta, producţia bună a fost la mierea polifloră. Vizavi de vânzări nu pot face proiecţii. Noi nici n-am ajuns acasă cu albinele. Încă suntem la nişte plante târzii, lângă apă. Să vedem de acum înainte, să dea Dumnezeu să vindem toată mierea la un preţ bun. Şi pentru că tot a venit vorba de bani, Ministerul Agriculturii ne-a mai făcut surprize plăcute şi în 2014 (cu ajutoare de minimis), chiar ar fi nevoie şi în acest an de aşa ceva, pentru că sunt apicultori care chiar au făcut producţie foarte mică de miere. Noi, oricum am sos cheltuielile, pastoralul l-am făcut, dar dacă îţi mai scoţi din cheltuieli, întotdeauna este binevenit un ajutor. Chiar am fi recunoscători. Anul acesta nu am mai avut probleme cu primarii, însă anul trecut ne-am contrat puţin cu apicultorii din zonele pe care le-am vizitat. Ei au făcut presiuni la primărie, dar nu ne-a fost respinsă cererea“.

---

Relu Grigoraş, SC Apicola Bacău, vicepreşedinte ACA, filiala Bacău, deţinător a circa 60 de stupi:

„Marele meu noroc este că nu fac pastoral. Să spunem că lucrăm într-o zonă oarecum închisă, în care suntem un număr de apicultori mici care ne facem treaba, în sensul că ne îngrijim familiile conform tehnologiei apicole. Problemele care apar însă, după părerea noastră, nu sunt altceva decât un cumul de factori, asta însemnând, în primul rând, chimizarea agriculturii, a culturii mari. Faptul că noi ne dăm cu părerea este un lucru, dar sunt dovezi pe plan mondial, studii serioase efectuate de instituţii acreditate, care demonstrează faptul că aceste neonicotinoide atacă pur şi simplu sistemul imunitar al albinei. Discuţiile sunt inutile, aceasta este cauza majoră. Dacă până acum câţiva ani, pe vatră fiind, obţineam o producţie undeva la 25-30 de kilograme de miere, poate şi mai frumoasă în anii buni, acum ajungem undeva la 10-15 kilograme pe familie. Şi fără să mai discutăm de efectele negative asupra populaţiei. Până la urmă, de acolo vin toate aceste recolte scăzute. Vorbim de un cumul de factori, şi cei climatici, şi faptul că în apicultură au pătruns tot felul de stimulenţi care, intraţi pe mâna unui apicultor care cunoaşte tehnologia apicolă, sunt benefici, dar până la urmă însă banul ne-a prostit pe toţi şi este o problemă majoră lucrul acesta. Nu putem spune că trebuie să fim foarte atenţi la analizele la miere. Sunt deja mulţi apicultori care, în această goană generală după bani, pe care toţi o resimţim şi toţi o practicăm într-o oarecare măsură, mai calcă şi strâmb. De aceea, ochii mari la analize, ochii mari şi la ce introducem în stupină; există o vorbă: „Garbage in, garbage out“ - bagi gunoi, scoţi gunoi. Lucrurile astea trebuie făcute cu seriozitate în continuare. În sensul acesta, ducem o luptă asiduă cu asociaţia, cu membrii săi, pentru că acesta este scopul nostru până la urmă. Când vorbim de albine, nu prea putem vorbi de strategii. Albina ştie una şi bună: să facă miere în condiţiile în care a fost adaptată la condiţiile climatice. Aceste schimbări majore şi drastice care se produc în termen scurt le afectează major. Pierderile la familii sunt crunte. Nu-i uşor. Chiar dacă tu eşti un apicultor serios, te ţii de treabă şi practici apicultura aşa cum trebuie, dai peste o cultură tratată mai ştiu eu cu ce trăsnăi, care, cum s-a întâmplat şi în această toamnă la floarea-soarelui, te lasă fără albine culegătoare; rămâni fără albină culegătoare, culesul este compromis. Ai muncit un an cam degeaba să-ţi creezi familii puternice pentru a le pune la treabă. Dacă acest fenomen vine târziu, cum a venit acum, în toamnă, refacerea familiilor de albine pentru a ierna este o problemă. Asta înseamnă bani băgaţi, înseamnă muncă investită. Şi da, vorbim de pierderi anul acesta. Există depopulările la familiile de albine, am avut o perioadă în care s-a pierdut chiar şi 40-50 la sută din efectiv. Acest nivel de depopulare înseamnă în termeni concreţi compromiterea unui cules. Dacă este un cules bun, cum ar fi trebuit să fie şi cel de floarea-soarelui, ar însemna la nivelul anului acesta undeva la jumătate din producţia unei familii de albine. Preţurile la miere variază de la an la an. Putem vorbi de producţie undeva între 25 şi 30 kg per familia de albine. Anual, producţia de miere a familiilor mele de albine este de circa o tonă, poate un pic peste. Anul acesta preţurile la achiziţia de miere au fost foarte mici, 10-11 lei per kilogram, în condiţiile în care o familie de albine produce cam şase kilograme de miere. Un preţ corect ar fi cel stabilit de producător. Problema este că astăzi preţul îl stabileşte cumpărătorul, ceea ce nu este un lucru tocmai corect. Dacă ar exista o marjă de negociere, ar fi altceva, una destul de micuţă din care speri să trăieşti şi tu ca apicultor. S-ar părea că preţurile la mierea de salcâm, la raft, au urcat. Şi atunci, cererea este mai mică. Din acest motiv, cumpărătorul cere o miere polifloră şi o miere de tei. Anul acesta, profitul la mierea de salcâm va fi minim. La ora actuală, preţul la mierea polifloră este de 10 lei, la mierea de tei - 12-13 lei, iar salcâmul, undeva la 16-17 lei.

---

Popa Daniel Florin, SC Apicola Târgovişte, vicepreşedinte ACA, filiala Dâmboviţa, deţinător a aproximativ 100 de stupi:

„Anul acesta, la culesul de floarea-soarelui au fost probleme, însă n-aş putea să vorbesc numai despre neonicotinoide în acest context. Aşteptăm un ajutor şi partea IDSA, prin rezultatele pe care le aşteptăm în legătură cu mortalitatea unor exemplare de albine. Institutul de diagnostic este singurul care ne poate lămuri şi poate stabili exact ce s-a întâmplat anul acesta. Nu ascund, pe de altă parte, că m-am documentat puţin despre efectele acestor neonicotinoide, în special despre Nuprid, şi am înţeles foarte bine că atacă sistemul nervos al insectelor. Am asociat apoi această descriere cu ce am aflat de la o parte din apicultorii care au avut probleme la floarea-soarelui anul acesta şi am ajuns la concluzia că asta ar fi cauza acestor depopulări destul de serioase. Spre deosebire de 2014, anul acesta nu am făcut pastoral. Din acest motiv, producţia este vizibil mai mică. Anul trecut, producţia de miere pe familia de albine a fost de 40-45 kg, iar în total am obţinut circa 2,5 tone. Anul acesta am tras deja linie şi producţia este aproape jumătate faţă de 2014. Personal, n-am avut probleme cu mersul în pastoral în alte localităţi cu tractorul şi pavilionul apicol. Probleme au fost anul trecut, când câţiva apicultori din filiala noastră au avut ceva probleme în pastoral, mai exact atunci când Poliţia i-a oprit şi i-a întrebat de acel atestat profesional de transportator. Bineînţeles, marea majoritate a apicultorilor nu sunt profesionişti în transporturi. Considerăm că noi facem această activitate sezonier, nu ne comparăm cu o companie de transport sau cu cei care fac transport zilnic, fac sute de mii de kilometri pe an. Nu mi se pare corect ca primarii să decidă cui dau documentele care le permit apicultorilor să-şi aşeze stupii într-o anumită zonă de cultură. Consider că de la asociaţia noastră trebuia apicultorul să-şi procure repartiţia şi să nu mai fie condiţionată de bunăvoinţa administraţiilor locale“.

Ionel VĂDUVA

---