În dialog cu fermierii

Cum apreciați sectorul agricol românesc, după 15 ani de la aderarea României la UE?

​Alexandru Baciu, vicepreședinte al LAPAR
„Sectorul agricol din România are o nouă față. S-au făcut schimbări majore însă acestea puteau să fie mult mai accentuate dacă știam să gestionăm mai bine fondurile europene. CE trasează niște direcții statelor membre însă noi, mai catolici decât Papa, am făcut ca documentația să fie atât de stufoasă încât nu am dat posibilitatea ca aceste fonduri să fie accesate cu ușurință de către beneficiari, în speță fermieri. În România s-au făcut și încă se fac lucrurile haotic fiindcă administrația - sau cel puțin așa percepem noi, nu are interesul ca fermierii să se dezvolte. Se merge foarte mult pe partea socială. Derapajele au făcut să nu putem accesa toți banii europeni și o parte din ce s-a accesat să nu fie pe măsuri viabile economic. Dacă făceam lucrurile așa cum ar fi trebuit acum am fi putut avea o structură mai bună a fermelor. Trebuia efectuată o zonare a agriculturii românești și să se acorde bani europeni în funcție de nevoile specifice. Am făcut fabrici de lapte unde nu aveam animale sau am făcut abatoare acolo unde nu am avut ce sacrifica. Din păcate nu am gândit strategic, am pus carul înaintea boilor. Pentru că acum suntem în pandemie aveam posibilitatea să simplificăm foarte mult procedurile de accesare a fondurilor europene însă birocrația s-a accentuat. Sunt multe piedici și se cer lucruri aberante. Am depus un proiect pentru extinderea unui abator și mi s-a cerut certificat de urbanism la utilajele pe care le cumpăr.
În cei 15 ani sectorul din cultura mare a înregistrat indiscutabil progrese, în schimb zootehnia este la pământ. Este inacceptabil ca o țară ca a noastră, cu un potențial agricol atât de mare, să nu ai aibă zootehnia dezvoltată. Eu aș fi venit chiar cu propunerea ca ajutoarele naționale tranzitorii (ANT) să nu mai fie acordate începând cu o anume suprafață dacă cei care fac producție vegetală nu desfășoară și o activitate zootehnică. ANT-utile trebuiau dirijate spre susținerea dezvoltării sectorului zootehnic. Închipuiți-vă că în 1989 aveam 8 milioane de capete de bovine, iar astăzi avem 1,2 - 1,3 milioane. Producem materie primă, exportăm subvenție și importăm produse procesate pe care le-am fi putut produce în țara noastră.”

---

​Cornel Stroescu, administrator Hastro Şovarna SRL, județul Mehedinți
„Sectorul s-a dezvoltat, iar banii de la UE au fost și sunt întotdeauna bineveniți pentru agricultura din România. Din păcate, toate guvernele care s-au perindat nu au știut cum să gestioneze miliardele de euro care au venit de la UE prin diferite programe și mulți bani s-au pierdut. Ei nu au mai ajuns acolo unde ar fi trebuit, ca să creeze plusvaloare, locuri de muncă și un trai mai bun în mediul rural. Alți bani s-au acordat acolo unde nu trebuia și nu s-a obținut efectul scontat. Fondurile europene trebuie să ajungă la fermierii care au potențial de creștere. Pentru fermierii mici și mijlocii nu am avut politici specifice. Am luptat să avem camere agricole în toată țara, în fiecare județ sau comună ca să știm cine și ce produce, să oferim consultanță, inputuri de calitate, să vindem producția, în primul rând a micului fermier. Sunt mulți dintre cei mici care renunță pentru că sunt la mâna comercianților de cereale. În țările din vest-ul Europei cei cu suprafețe mici s-au unit în cooperative și prin camerele agricole s-au construit depozite. În agricultură avem nevoie de organizare, finanțare și asigurare. De la Planul Național Strategic (PNS) așteptăm să fie negociat așa cum trebuie, să fim consultați și ascultați astfel încât acesta să răspundă nevoilor noastre.”

---

​Ionel Arion, președintele Federației Naționale Pro Agro
„Cu siguranță există o dezvoltare a agriculturii românești, a industriei agroalimentare și serviciilor conexe prin faptul că avem acces la tehnologii noi, informații și finanțare. Dar avem și provocări în ceea ce privește legislația europeană și implementarea acesteia în România. Consider că mai avem multe lucruri de adoptat și implementat în fermele noastre. Rămâne în continuare problema accesului fermierilor români la piață și finanțare. Trebuie implementată o legislație nouă pentru că rămânând în urmă piața începe sa fie monopolizată - spre exemplu în comerțul de cereale sunt foarte puțini operatori. Terenuri nelucrate nu prea mai sunt astăzi, însă rămân unele probleme legate de comasarea terenurilor și folosirea de sămânță necertificată. Fermele comerciale folosesc sămânță certificată însă problema este acolo unde suprafețele sunt mai mici și nu sunt lucrate în sistem intensiv. 650 mii de agricultori gestionează 2,1 milioane de hectare, suprafața lucrată de fiecare în parte având între 1 și 10 ha. Dacă această suprafața - care reprezintă 20% din terenul agricol declarat la APIA, ar fi lucrată în mod intensiv impactul ar fi vizibil atât asupra productivității la nivel de țară, cât și asupra balanței alimentare. Clima se schimbă și suntem nevoiți să adoptăm tehnologii și genetică nouă însă avem nevoie de investiții astfel încât tot ce este nou să fie cât mai repede implementat. Legislația trebuie să țină pasul cu timpul, cu fermierii. În ultimii 2-3 ani vedem că fermierii nu mai așteaptă ajutor din partea statului și decid să investească în sisteme de irigații. Avem nevoie de un mecanism de gestionare a riscurilor în agricultură. Depindem foarte mult de legislativ și întâlnim reticență la politicieni și, de cele mai multe ori, necunoaștere a domeniului.”

---

​Mihai Solomei, director general al Al-Dahra Agricost Insula Mare a Brăilei
„Aderarea țării noastre la UE a adus progres sub aspectul producțiilor și beneficiilor pe care fermierii români le-au obținut pentru că au putut să se dezvolte, să acceseze subvenții și fonduri europene. Comparativ cu anul 2007, când agricultura era în colaps la nivel național, acum este una din ramurile economice principale. Este adevărat că mai sunt multe de făcut pentru a aduce plusvaloare. Trebuie întocmite programe specifice pentru fiecare tip de exploatație, fie că e mare sau mică, pentru a se putea dezvolta. Consider că nu trebuie să luăm din drepturile fermierilor care exploatează suprafețe mari deoarece aceștia investesc masiv în tehnologii, inputuri, au o afacere mare și pe lângă ei, aș putea spune, cei mici au ce învăța. Statul ar trebui să îi sprijine pe fermierii mici prin programe specifice pentru a deveni profitabili, dar nu trebuie să-i constrângă pe unii pentru a-i ridica pe alții. Consider că apa în agricultură este primordială. Peste jumătate din suprafața agricolă a României se află într-o zonă cu un regim al precipitațiilor de sub 500 mm/an. Nu suntem constanți în ce privește producțiile realizate pentru că depindem foarte mult de cantitatea de precipitații căzute. România ar putea să producă mult mai mult și toți banii pe care i-am investi în irigații s-ar întoarce necondiționat. În ce privește zootehnia, aceasta s-a dezvoltat dar nu așa cum trebuia. Este nevoie de programe intense, de promovare, desfacere etc. Avem capacitatea de a produce nu doar pentru noi, ci și pentru alte țări. Referitor la accesul la fondurile europene, încă ne lovim de birocrație. Ar trebui să se ceară mai puține documente și fermierii să fie mai bine îndrumați pentru a accesa bani europeni pentru că este păcat să nu îi folosim.”
 
Ana Ioniță

---