În dialog cu fermierii

​Cu ce probleme v-ați confruntat sezonul acesta și cum sunt producțiile de fructe ?

​Octavian Dragan, SC Octat Dragan SRL, județul Bistrița Năsăud
Livada noastră nu este foarte mare, avem meri cea mai mare parte, pruni și cireși. Plantația de măr este de 16 hectare, superintensivă, cu plasă și sistem de irigare. Practic ea este baza, restul au în jur de 2-3 hectare. Anul acesta merele au o producție de calitate, sunt mari, frumoase și sănătoase. Cred că producția va fi în jur de 35 tone/ha. Faptul că avem plasă, ne-a salvat anul trecut când a căzut grindina (chiar în luna august când ne pregăteam de recoltat). Avem mai multe soiuri în cultură Golden, Ionathan, Gala, Ionaprince, Evelina. Una dintre provocările sezonului a fost o presiune ceva mai mare de rapăn, dar nu ne-a pus probleme, am făcut tratamentele la timp și ulterior, fructele au fost sănătoase, de calitate premium. Chiar am reușit să vindem din soiul Golden la un preț mulțumitor de cca 3,2 lei/kg, ceea ce ne oferă o oarecare speranță pentru restul sezonului. Dar, pe de altă parte, ne lovim deja de refuzul unor retaileri din cauza importului de la polonezi (chiar am văzut o statistică a ministerului polonez în care România figura ca principal importator al merelor lor). Cum putem să concurăm cu ei, cu prețul la care ei reușesc să vândă la noi în țară? Vom livra mere luna acesta, poate ceva din octombrie, pe urmă achizițiile se vor face din producția poloneză, iar noi vom mai livra <printre picături>. Restul producției o vom depozita pentru iarnă, dar să vedem ce costuri suplimentare ne va aduce prețul la energie.
Și producția de prune este mare în zona acesta, sunt dulci și de calitate bună. Noi avem doar soiuri de masă (Stanley, President, Cacanska Lepotica, Bluefree), însă din cauza grindinei, producția este de circa 20 de tone/ha.
Este păcat că mulți dintre noi, care am putea forma câte o asociație în marile bazine, nu putem măcar să ne adunăm să discutăm despre o tehnologie comună, despre prețuri. Din păcate oamenii nu vor. Cred că de aici pleacă multe dintre problemele de calitate și de vânzare de la noi.

---

​Butoi Mănescu, Cooperativa Pomicultorul Dâmbovițean, județul Dâmbovița
Anul acesta este destul de dificil. Vremea a fost bună la început de sezon, am avut ploi constante. Am scăpat de boli și dăunători, pentru că am fost foarte atenți la tratamente și ne-am luat toate măsurile de prevenție. Dar la sfârșit de iulie și august a venit o vreme caniculară, cu temperaturi foarte mari în aer. Acolo unde nu s-a putut iriga, mai ales la pomii bătrâni, plantele au suferit foarte mult, iar fructele au rămas mici. La restul plantației producția este frumoasă. Dar poate nu aceasta este problema cea mai gravă, ci faptul că merele mari, de calitate bună, se vând aproape la același preț, de acum cinci ani. Asta este cel mai mare necaz al nostru. Absolut toate sunt mai scumpe: inputuri, forță de muncă, iar noi abia reușim să vindem fructele. Ceea ce mă deranjează foarte mult a fost reacția unor achizitori din retail: nu am vândut niciun măr până acum pentru că au avut în platformă mere poloneze din stocul de anul trecut și până nu îl termină nu cumpără de la fermierii români! Avem o lună de când am început să recoltăm și nu putem vinde din cauza asta. Producția este bună, de calitate. Avem și o mare varietate de soiuri, multe dintre ele noi: Golden Riders, Golden idared, Florina, Starkinson (mai multe varietăți), Gala (mai multe varietăți), Ionagold, Ionaprince, Pinova. Cu toate acestea avem dificultăți în a intra pe piață, deși suntem o asociație cu 80 hectare de măr, deci marfă avem să le oferim. În plus suntem și într-un proces de reîntinerire, pentru a putea păstra un sortiment cât mai nou. Am testat și o extindere a cooperativei, am invitat membri noi (porțile sunt mereu deschise), dar nu am reușit să-i facem să înțeleagă că trebuie respectate anumite tehnologii și calitate a fructelor pentru a pătrunde pe piață: 70% din marfa lor nu corespundea cerințelor.

---

​Lucian Florea, Asociația Mere de Ițești, județul Bacău
Din ce informații avem la momentul acesta, la nivel național producția este destul de mică. Este foarte dificil pentru cei care nu au sisteme de irigare, acolo fructele sunt mici. Din cauza secetei merele nu au crescut, iar oamenii au abandonat practic să mai facă tratamente, deoarece depășeau ca valoare orice speranță de producție. Nici nu cred că mai merită să investești într-un pom bătrân de 30 de ani. Dintre cei care au sisteme de irigare, o parte au producții frumoase, alții mai puțin, dacă nu s-au ocupat de plantații așa cum trebuia. Per ansamblu, calitatea merelor nu va fi foarte bună anul acesta, iar la nivel cantitativ, cred că va fi mai mult măr potrivit pentru procesare. Noi suntem aproape de final cu recoltatul fructelor, nu am mai așteptat alte ploi. Anul acesta am o producție medie de 50 de tone/ha, în plantația nouă. Din cele vechi aproape că nu avem ce recolta. Însă, datorită calității fructelor, ne permitem să ”ne jucăm” puțin la prețuri. M-am declarat cel mai scump, nu mai cedez la orice presiuni pentru că știu ce calitate am și nu vreau să pierd timpul negociind un preț inechitabil. Nu mi-e teamă că voi rămâne cu ele în depozit.
Pe de altă parte, de ceva timp ne-am obișnuit să ne temem de merele polonezilor, dar din câte am văzut în ultima vreme, nici ei nu mai stau la fel de bine ca în urmă cu 10 ani. Se confruntă și ei cu lipsa acută de forță de muncă, cu efectele războiului, cu îmbătrânirea. Plus că au crescut cheltuielile de transport și energie. Vom vedea dacă într-adevăr și anul acesta importul va mai fi la fel de mare din direcția aceea, pentru că și ei caută alte piețe. Sunt mulți cumpărători din Polonia care cumpără mere de calitate din Ungaria. Dar noi, la nivel de țară, spre deosebire de ei, avem o problemă de productivitate: Polonia face peste 50-60 tone/ha, noi cu greu ajungem în 40 tone/ha.

---

​Ioan Oprea, Crăița Merelor, Voinești, județul Dâmbovița
Anul acesta precipitațiile au fost aproape de normal în zona noastră, dar dificil din punct de vedere al temperaturilor. Frigul din primăvară, a afectat legarea, deci și producția este mai mică decât anul trecut, cu excepția pomilor din plantațiile superintensive care au trecut cu bine. Dar piersici au fost puține, cireșe la fel, producțiile de prune sunt aproape de normal, iar merele sub producțiile de anul trecut, sub normal. Producția și la noi în fermă este mică, nu cred că mă va prinde primăvara cu mere pe stoc. Cantitatea pe suprafață este mai mică, dar fructele sunt frumoase pentru că am avut ploi inclusiv în luna august. A fost însă și un fenomen ciudat: după o perioadă de circa trei săptămâni de secetă, la următoarea ploaie abundentă au căzut multe fructe și încă mai cercetăm cauza. Noi nu dăm multe tratamente, dar folosim cele mai eficiente substanțe. Ne bucură totuși că prețurile sunt destul de bune acum (comparativ cu sezonul trecut), în jur de 2/kg lei din fermă și văd că se vând bine; cele pentru industrializare au preț cam mic -numai 40 de bani/kg. Problema este că tot nu am ajuns să fim la paritate cu inputurile (substanțe de protecție, îngrășăminte, motorină etc), aici este partea dificilă pentru noi - costul de producție este în continuare mare. Dar, în general, aici la fermă ne descurcăm pentru că vindem pe mai multe canale: direct în piață, online, facem și ceva procesare, avem și evenimente în livadă. Cumpărătorii ne apreciază pentru gustul fructelor, pentru că, pe lângă soiul Jonathan (care predomină), mai avem pentru varietate câteva mere de toamnă, soiuri românești create aici la stațiune. Singurul dezavantaj este că trebuie vândute destul de repede, nu se pot depozita pe termen lung. Însă, neavând o plantație foarte mare (doar patru hectare, iar în primăvară plănuim să mai luăm un hectar), reușim să vindem tot ce avem.
 
Roxana Drăghici

---