În dialog cu fermierii

La nivelul UE se discută despre legiferarea plantelor obţinute prin NGT. Ce aşteptări aveţi şi ce probleme doriţi să fie rezolvate cu ajutorul acestora?

Iulia Blagu, Urziceni, judeţul Ialomiţa
„Consider că implementarea noilor tehnici genomice (NGT) şi îmbunătăţirea caracteristicilor plantelor pe care noi le cultivăm trebuia să se întâmple ieri. Suntem la capătul celui de-al treilea an din ultimii patru consecutivi în care fermele noastre sunt aproape de pragul falimentului. Cea mai arzătoare problemă cu care se confruntă jumătate din ţară este seceta. Apă noi nu putem produce iar în zona noastră nu există nici măcar un plan naţional pentru construcţia de canale de irigaţii. O variantă ar fi să forăm puţuri de mare adâncime dar din păcate acestea nu au debitele necesare pentru a iriga. Personal, rezolvarea aspectelor legate de creşterea toleranţei plantelor la secetă prin NGT este primordială, mai ales pentru fermierii din cultura mare. A doua problemă majoră de care ne lovim este combaterea dăunătorilor iar rezistenţa plantelor de cultură la cele mai periculoase insecte ne-ar ajuta foarte mult. Din punctul nostru de vedere facem tot ce ne stă în putinţă să aplicăm ca la carte tehnologiile de cultură. Avem utilaje performante, folosim inputuri de calitate şi seminţe superioare, iar de la sămânţă pleacă totul. Consider că avem nevoie de tot sprijinul tehnologic, biologic şi legislativ ca să asigurăm siguranţa alimentară. Nu cunosc nici un fermier care să se opună implementării acestor noi tehnici genomice, cel puţin în regiunea noastră. Avem nevoie de mult mai multă celeritate din partea autorităţilor europene, să ne deschidem minţile pentru că dacă în alte părţi ale planetei s-a permis accesul la produse obţinute cu ajutorul NGT, mai rapid şi mai flexibil, atunci şi UE poate să o facă. Dacă ni se pun piedici ne întrebăm: Cu ce suntem noi mai prejos decât cei din alte părţi ale lumii. De ce suntem ţinuţi în spate?“

---

​Nicoleta Olteanu, director executiv ACCPT Vrancea
„Noile tehnici genomice (NGT) care permit ameliorarea de precizie a plantelor prin tehnologia CRISPR-CAS, validată de experţi şi cercetători în domeniu, sunt extrem de utile pentru activitatea fermierilor în măsura în care se ajunge la obţinerea de plante rezistente şi care determină creşterea producţiei. În contextul actual, al efectelor provocate de schimbările climatice, de condiţiile impuse producătorilor agricoli de UE şi de scăderea preţurilor la produsele agricole este din ce în ce mai dificil ca fermierii să producă hrană în condiţii de eficienţă economică. Astfel încât aceste tehnici nu sunt doar utile ci absolut necesare pentru dezvoltarea domeniului agricol şi de aceea aprobarea de urgenţă a unei legislaţii de reglementare la nivel european trebuie să devină o prioritate. Problemele cu care se confruntă fermierii în câmp şi pe care şi-ar dori ca plantele ameliorate genomic să le combată sau măcar să le reducă efectele negative, câteodată dramatice, ar fi seceta, arşiţa, dăunătorii, bolile şi buruienile. Şi dacă pentru rezistenţa la dăunători, boli şi buruieni există totuşi şi alte soluţii, chiar dacă câteodată dificil sau imposibil de identificat, tot din cauza reglementărilor legislative de interzicere a folosirii unor produse fără existenţa unor înlocuitori, pentru secetă şi arşiţă plantele ameliorate genetic ar putea fi salvarea pe care fermierii o aşteaptă. Nu întâmplător fac această precizare, mă gândesc mai ales la producţia de porumb din 2022, care în Vrancea, din cauza secetei, a fost zero. Din păcate, raportându-ne la acest criteriu, al folosirii plantelor ameliorate genomic, fermierii europeni, incluzându-i aici, bineînţeles, şi pe producătorii agricoli români, nu sunt pe picior de egalitate din punct de vedere al competitivităţii agricole cu fermierii din alte state ale lumii care au acces şi beneficiază de reglementări legislative noi în ce priveşte aceste tehnologii de ameliorare a plantelor. În opinia unui fermier din asociaţie „noi cultivăm
la standarde înalte şi importăm la orice standard“

---

​Ce motivaţie aţi avut pentru a vă înscrie într-un program de certificare a carbonului din sol?

​Teofil Dascălu, administrator Frizon Group, judeţul Vrancea
„Cred că sunt unul dintre primii fermieri din România care a accesat programul Agreena. Este un prim pas pentru economia carbonului şi o schimbare de mentalitate vis-a-vis de rolul pe care îl joacă agricultura. Simţim cu toţii schimbările climatice, lipsa precipitaţiilor şi vedem efectele secetei în câmp iar noi, ca fermieri, suntem în postura de a acţiona şi a avea aşteptări. Carbonul se înmagazinează în masa vegetativă şi prin nepreluarea resturilor vegetale, nemineralizarea solului prin lucrări profunde sau arătură se poate stoca carbon în sol. Există o piaţă de carbon nereglementată în UE dar cred că în scurt timp va fi legiferată. Un fermier, în funcţie de practicile agricole, poate stoca între 1,2 - 3 tone de carbon/ha. În urmă cu 4 ani se vorbea de un venit de 10 - 12 euro/t de carbon iar acum acesta poate varia între 30 şi 90 euro/t. În plus, prin înfiinţarea de covoare vegetale, se poate obţine sprijin suplimentar de la CE. Pentru a practica acest tip de agricultură trebuie să dispui de anumite utilaje agricole. De exemplu, de semănători care pot lucra în mirişte, de elemente care împrăştie cât mai uniform resturile vegetale dar şi de posibilitatea de a administra materie organică sub formă de îngrăşământ. În concluzie, pasul trebuie făcut acum şi să înţelegem cu toţii ce înseamnă economia carbonului şi cum pot contribui fermierii la stocarea acestuia în sol“.

---

Andrei Gurlui, SC Agri-Sol SRL, loc. Belciugatele, judeţul Călăraşi
„Am auzit de program în cadrul unui curs de agricultură regenerativă. În primul rând am considerat că este o oportunitate să schimbăm modul în care efectuăm lucrările în ferma noastră, dar şi din cauza schimbărilor climatice cu care ne confruntăm. Prin practicarea unei agriculturi convenţionale şi intensive nu ajutăm natura. Ne-am înscris în program şi reprezentanţii Agreena ne-au explicat paşii pe care trebuie să-i facem. Noi am renunţat la arătură pe întreaga fermă, însă în program am înscris doar 10-15% din suprafaţa pe care o exploatăm. Acum suntem în anul doi, am primit banii pentru primul an şi îi încurajez pe fermieri să încerce mai ales dacă se gândesc să treacă la o agricultură conservativă, regenerativă. Actualmente, încercăm să maximizăm suprafaţa înscrisă în program şi să aplicăm restul tehnologiilor care se cer, precum înfiinţarea de culturi de acoperire (cover crops) şi administrarea de îngrăşăminte organice pentru a stoca o cantitate mai mare de carbon pe unitatea de suprafaţă.“

Ana Ioniță

---