În dialog cu fermierii

​Ce eforturi fac legumicultorii pentru a asigura apă plantelor?
Cu ce probleme se confruntă producătorii?

​Gabriel Dănciulescu, reprezentant Cooperativa Legume Oltenești Vădăstrița
„Apa în agricultură este vitală. Fermierii fac eforturi ca să aducă apă la plante, în lipsa unei infrastructuri principale de irigații. Fiecare a început pe cont propriu, făcând investiții în puțuri de mare adâncime, pompe trifazate, în liniile de irigare prin picurare etc. Astăzi, de exemplu, suntem la deschiderea fabricii Metzer în România ca să ne informăm despre noile tehnologii. Pentru a putea răspunde schimbărilor climatice și încălzirii vremii, fermierii își adaptează tehnologiile, optează, de exemplu, pentru cultivarea de hibrizi mai toleranți la secetă, folosesc plase de umbrire, efectuează anumite tratamente etc.
Legumicultorii fac investiții an de an și nu întotdeauna prețurile de valorificare sunt pe măsura eforturilor și a costurilor pe care le înregistrează. Cheltuielile cu energia electrică și gazul au crescut. Din acest motiv, încercăm să ne orientăm spre utilizarea panourilor solare, accesând în acest sens fonduri europene. Investiția este costisitoare și acum întâmpinăm probleme la montarea acestui parc fotovoltaic din cauza celor care au întocmit proiectele. Sperăm ca până la sfârșitul acestui an să îl finalizăm pentru că avem nevoie de mult mai multă energie în perioada de iarnă ca să încălzim serele și solariile pe care le avem. În cadrul cooperativei lucrăm o suprafață de cca 10 ha de solarii, aprox. 20 ha legume în câmp și 60 ha cultură mare. Producem, cu precădere, tomate, ardei și castraveți. Încercăm să producem și legume ecologice, suntem la început, dar facem eforturi în această privință. La ora actuală, o mare parte din legumele pe care le producem, respectiv 70%, le comercializăm către un retailer din București. Sortarea și ambalarea legumelor se realizează în ferme, după care marfa ajunge la o platformă de preluare a supermarketului.” 

---

​Alexandru Mihai, comuna Matca, județul Galați
„Matca este cel mai mare bazin legumicol din țară, având o suprafață compactă, din care serele ocupă 2.000 ha. Totodată, se produc legume și în câmp. Anul trecut seceta ne-a afectat foarte mult. În județele Galați și Vrancea seceta a fost severă. Avem mare nevoie de irigații, iar principalele sisteme de irigare sunt cele prin picurare, pivoți și tamburi. Investițiile în astfel de sisteme sunt costisitoare, dar justificabile, mai ales când vine un an ca 2022. Fermierii trebuie să-și asigure recoltele și să diminueze riscurile.
Înainte să vedem efectele încălzirii globale, legumele în câmp se obțineau mai ușor, dar acum, de la un an la altul, fermierii întâmpină probleme foarte mari. De exemplu, anul trecut, care a fost extrem de secetos, legumicultorii s-au confruntat cu atacul de dăunători. Cultura în câmp deschis este din ce în ce mai dificilă și tot mai greu să o duci la bun sfârșit. Alte probleme au fost cu grindina. În 2021, au fost legumicultori care au avut culturi afectate în proporție de 70%. Personal am un solar de cca 1 ha și o fitofarmacie, prin care caut să ofer soluții fermierilor. Cunosc foarte bine problemele din zona noastră. Întâmpinăm probleme și pe partea de valorificare a recoltei. Toți fermierii vin cu producția la piața de en-gros din comuna Matca. Nu avem depozite care să colecteze marfa și să o dirijeze către supermarketuri. Nu avem cooperative pentru că producătorii nu doresc să se unească. În zona noastră legumele care predomină sunt: castraveții, tomatele și ardeii. Acestea sunt principalele trei culturi, dar se mai produce varză, conopidă, țelină și vinete. Referitor la programul „Tomata”, consider că în loc să aducă un beneficiu, aduce o problemă pentru că toți fermierii se străduiesc să obțină tomate în primul ciclu ca să obțină sprijin iar pe piață apare un blocaj deoarece este supraproducție de tomate. Anul trecut am reușit să vindem producția deoarece a fost o cerere mare din Ucraina, în caz contrar cred că mulți producători ar fi intrat în faliment.” 

---

Cornel Stroescu, adm. Hastro Şovarna, loc. Gârla Mare, judeţul Mehedinţi
„În primul rând, noile cerinţe împovărează foarte mult fermierii români, care şi aşa se confruntă cu foarte multe probleme cauzate de preţurile mari la inputuri, preţurile scăzute la cereale etc. Măsura privitoare la păstrarea de teren pârloagă este absurdă. Acele terenuri vor fi sursă de îmburuienare şi dăunători pentru culturile agricole. Dacă nu avem voie să cultivăm terenul, cum putem să plătim arenda? Cum putem să plătim ratele la utilajele agricole şi alte datorii? Nu văd motivul pentru care ni se cere acest lucru. România are destule terenuri pârloagă şi ar trebui să fim lăsaţi, noi cei care mai producem în ţara aceasta, să lucrăm pământul şi să producem hrană. Oare se doreşte să fim o ţară importatoare şi să nu mai producem nimic? Se spune că putem cere derogare în fiecare an, însă noi trebuie să ajungem să lucrăm cu frică, dacă primim sau nu voie de la Bruxelles? Contractul meu de arendă este pe o perioadă de 7 ani. Întreb: de unde plătesc dacă nu am ce recolta? Păcat ca aceste cerinţe sunt acceptate iar asta se întâmplă pentru că fermierii nu sunt bine reprezentaţi. Oare trebuie să fim de acord cu tot ce ne cere Uniunea Europeană? Referitor la măsura care prevede în acest an înfiinţarea de culturi leguminoase în proporţie de 10% din suprafaţa fermei consider că este exagerată. Ce facem cu producţia de pe cele 1 milion de hectare, la nivel de ţară? Un procent de 5% de culturi leguminoase pot, dacă mă străduiesc, să îl înţeleg pentru că se doreşte diversitate, însă ce ni se cere în acest an este foarte mult. În ce priveşte acoperirea terenului în perioada 15 iunie - 15 octombrie, întreb: după ce recoltăm culturile de toamnă, cine ne plăteşte pentru lucrările suplimentare pe care trebuie să le facem? Sunt costuri enorme pe care fermierii nu le pot susţine. Ce se întâmplă dacă este secetă şi cultura nu răsare? Cum putem să acoperim terenul? Impresia mea este că cei care decid implementarea unor astfel de măsuri nu stau de vorbă cu fermierii. Probabil am început să producem prea mult şi deranjează. Trebuie să avem oameni competenţi care să vorbească în numele nostru şi să nu accepte tot ce ne cere UE. Sunt curios dacă toate aceste cerinţe se aplică şi în celelalte state membre. În Schengen nu am fost primiţi pentru că nu vrea o ţară. Mă întreb dacă aceste norme, pe care fermierii trebuie să le respecte, au fost votate în unanimitate? Oare de ce nu suntem lăsaţi să producem? Este revoltător”.

---

​Adrian Ţone, Bangkok 84, com. Berceni, judeţul Ilfov
„Incompetenţa celor care decid şi nu cunosc problemele de la firul ierbii ne costă foarte mult. Se iau măsuri la nivelul UE pentru menţinerea biodiversităţii şi reducerea poluării, dar întreb: cât poluează România? Ce industrie mai avem? Agricultura a rămas singura şi acum este considerată mare poluatoare. Cred că se urmăreşte punerea pe butuci a agriculturii româneşti! Marile ferme care contribuie la bugetul de stat sunt puse în imposibilitatea de a îşi continua activitatea. Se doreşte lăsarea terenului pârloagă. În zona mea oierii abia aşteaptă o astfel de măsură. Cine plăteşte costurile provocate de tasarea terenului? Uniunea Europeană importă masiv soia tratată din ţări din afara graniţelor ei, precum Argentina şmdp, însă noi nu suntem lăsaţi să aplicăm tratamente. Unde este echitatea? Piaţa este inundată de cereale din Ucraina, care au un cost mult mai redus decât cel
pe care îl avem noi şi mai puţine reguli de respectat. În aceste condiţii, cum mai putem produce?“

---