În dialog cu fermierii

​Ce varietăți de grâu v-ați propus să semănați pentru sezonul 2023-2024?

​Dragoș Obreja, Agroexport, localitatea Grivița, județul Vaslui
De foarte mulți ani folosim preponderent varietăți autohtone (Otilia, Glosa), mai ales că aici în zonă condițiile pedoclimatice sunt mai dificile, cu ploi puține. Tot timpul am mers pe soiuri românești. Am un singur soi de grâu străin, pe cel mult 20% din suprafață.
Încerc, dar rezultatele nu sunt cele așteptate. În general se marșează pe cele străine pentru înfrățire în primăvară, dată fiind lipsa apei în toamnă-iarnă. La noi zona nu permite, aici nu sunt destul de bine aclimatizate. Într-un an prost, iar la noi mai mult așa sunt anii, nu dau rezultate pe măsura investițiilor. Se pot face peste 7 tone la cele străine, dar dacă au apă. Ale noastre ce-i drept sunt plafonate, dar rezistă mai bine la condițiile de secetă pe care le avem aici. La noi, la grâu, media pe zonă a fost sub patru tone. Calitatea a fost destul de slabă, nu a avut greutate.
În aceste condiții nu sunt motivat să investesc într-o sămânță Bază străină, pentru că nu știu dacă îmi recuperez banii la final. Este vorba de climă și de cheltuieli. Am văzut și la orz, care în ultimii ani s-a dovedit chiar mai productiv decât grâul, și cu rezistență mai ridicată la secetă.
Dacă ne gândim la hibrizi, și aici sămânța este la fel de scumpă, dar nu-ți poți produce sămânță. La ale noastre, de bine, de rău, ne producem singuri sămânța, adică o cheltuială mai puțin. Anul acesta chiar am mărit puțin suprafața de grâu, am spus pe circa 400 de hectare din cele 1.100 câte cultivăm, iar prețul pentru grâul panificabil este 0,8-0,9 lei /kg.
Cred totuși că trebuie semănat echilibrat, dar să alegi varianta mai sigură și să reduci costurile cât de mult se poate.

---

​Daniel Ciuhureanu, Grup de producători BrateșLeg, județul Galați
Eu am contract pentru culturi semincere, pun grâu Avenue (are capacitate mai mare de înfrățire), orz și triticale pentru Rodbun.
Dacă am desfacerea asigurată, nu mă mai complic cu alte culturi. Doar că anul acesta nu sunt prea mulțumit de producția de păioase, am recoltat în jur de 6 tone/ha la grâu, producție cu care suntem cam ”pe zero”, la ce cheltuieli am avut.
Eu am făcut loturi semincere (de mai mulți ani), pe circa 100 de hectare. Prețul a fost cam de 1 leu și 10 bani/kg. Dar acum la grâu scade și trage după el și porumbul sau altele. Deocamdată cultura de grâu în zona Moldovei este în stand-by, la fel și la rapiță.
Terenul este pregătit pentru semănat, dar pentru că nu am mai primit apă de vreo două luni, nu este deloc umiditate în sol, nici în straturile superficiale, nici în cele mai profunde. Rămânem pe producere de sămânță și nu neapărat doar soiuri românești.
Cred că într-o fermă trebuie încercate mai multe și cultivat echilibrat.

---

​Ion Stricat, Triticum SA, localitatea Sebeș, județul alba
Nu aleg niciodată să semăn doar românești sau doar străine. Iar variațiile acestea atât de mari de climă de la un la altul ne fac, în general și mai dificilă alegerea de soiuri. Avem și Glosa, dar am cultivat și soiuri străine (precum Exotic, Anapurna etc). Nu știu de ce la Glosa, cel puțin la noi anul acesta, nu a dat rezultate prea bune. Probabil că a influențat și terenul, nu doar lipsa de apă. Producția a fost acceptabilă pentru ce am avut anul acesta, adică puțin peste patru tone, dar am avut indici buni de panificație. Nici acum nu este umiditate în sol, de circa două luni a plouat doar vreo 20 de litri. Așa că încercăm să variem soiurile, pentru că nu mai știm nici noi ce să mai cultivăm. Încercăm să valorificăm cât mai mult la soiurile cu înfrățire toamna, dar este loterie și aici. Chiar și la rapiță, suntem cu terenurile în așteptare acum, iar grâul după 20 septembrie sperăm să îl semănăm. Avem combinații de 20-30 hectare la fiecare anul acesta, am cumpărat sămânța un preț acceptabil.
Dar nu producția este cea mai mare problemă, ci prețul, în condițiile unor cheltuieli mari. Nu ajungi să le acoperi nici la șase tone, la prețul la care se vinde acum. Nici nu mai cere lumea marfă, ca în alți ani, nici la floare, nici la grâu.

---

​Puiui Ilisei, localitatea Dichiseni, județul Călărași
Condițiile sunt din ce în ce mai grele de la an la an.
La grâu, mai ales pentru zootehnie, sunt bune varietățile de triticale. Doar că noi, ca și crescători de animale, nu ne producem singuri furajul, ci îl cumpărăm.
În schimb punem grâu de panificație, pe care îl putem valorifica la un preț mai bun pe de o parte. Pe de alta animalele au nevoie nu doar de grâu, ci de granule prelucrate special pentru ele. Acum de exemplu, am tocat porumb, dar abia dacă îl mănâncă animalele, pentru că nu are ce-i trebuie în bob, este mai mult ca masă uscată.
Cred că din sezonul următor ne vom baza mai mult pe culturile de toamnă, parcă sunt șanse mai mari să scoți ceva, decât la cele de primăvară, în condiții de neirigat. Am văzut în ultima vreme că Fundulea produce soiuri autohtone rezistente la secetă, care produc constant și în condiții de secetă. Sunt și soiri performante care produc, dar în anii în care plouă. De aceea mergem preponderent pe cele românești, create în condiții reale de pe câmpurile noastre.
Am încercat multe de-a lungul anilor, dar una este în loturile experimentale, alta e realitatea în fermă. În condițiile de anul acesta am obținut 6,5 tone/ha la grâu la cele românești, neirigat, la altele 3,5 tone/ha. Calitate este similară, la ambele tipuri de grâu.
Cred că marii cultivatori (și nu doar), ar trebui stimulați pentru ca activitatea din fermă să fie diversificată, astfel încât producția de cereale și produse secundare să fie folosite pe plan intern, în zootehnie, producție de legume sau de fructe și procesare.
 
Roxana Drăghici

---