În dialog cu fermierii

​Ce nevoi au tinerii fermieri și ce ambiții aveți în ferma pe care o administrați?

​Ciprian Olteanu, comuna Modelu, județul Călărași
„Sunt a doua generație în cadrul fermei, tatăl meu a pus bazele acesteia în anul 2004, când aveam 13 ani, însă de la 18 ani am început să fiu din ce în ce mai implicat și activ în fermă, iar acum pot să spun că sunt full-time. Exploatăm o suprafață de 3.000 ha de cultură mare și avem o suprafață irigată cu apă ce provine din puțuri forate, iar de 1 - 2 ani, de când ANIF a început să pompeze apă pe canale, încercăm să extindem suprafața irigată și din apropierea acestora dar, din păcate, totul se face foarte greu, mai ales că venim după un an dificil din cauza secetei, respectiv 2020, și după acest an în care ne confruntăm cu costuri foarte mari la inputuri.
Numărul tinerilor atrași de agricultură scade din ce în ce mai mult și aceasta este într-adevăr o problemă nu doar în România, ci în întreaga Uniune Europeană. Vedem că fermele mari devin și mai mari, fonduri de investiții care acaparează suprafețe mari agricole și pentru viitorul și stabilitatea economică a țării probabil că este o problemă și statul ar trebui să ia măsuri cât mai repede. Statul ar trebui să ne sprijine mai mult pentru că sunt câteva programe ipotetic dedicate tinerilor, cum este cel privitor la posibilitatea de a lua teren de la ADS dar, de fapt, este o fata morgana pentru că nu este aplicabilă și tinerii interesați de agricultură nu reușesc să obțină acele terenuri. Statul român vine mereu cu informații noi și cu posibilități noi de finanțare, dar acestea niciodată nu își respectă termenul, vedem linii de finanțare care se deschid la ora 13 și se închid la 13.05. Avem nevoie de stabilitate și de o mai bună organizare. Avem nevoie din partea statului să se țină de cuvânt atunci când spune că deschide o linie de finanțare pentru că așa și tinerii se pot pregăti și avea încredere în șansele lor.
În cadrul fermei, eu am fost cel care a introdus tehnologiile moderne, așa cum le-am privit la momentul respectiv, dar acum le privim ca fiind uzuale, respectiv tractoare ghidate prin satelit, fără de care constatăm acum că nu mai putem funcționa. Sistemul de irigații a fost munca mea personală și este un lucru cu care mă mândresc pentru că am un proiect câștigat de 2 milioane de euro pe OUAI. Tatăl meu mi-a spus să mă implic dacă vreau irigații și iată că prin muncă, dedicație și încredere în propriile forțe am reușit. În 2013 am început să lucrez la reactualizarea OUAI-ului și să depun proiectul pentru finanțare. Oportunitatea de investiții s-a lăsat mult așteptată pentru că proiectul l-am depus abia în 2016, cu doi ani mai târziu decât trebuia. În momentul de față, irigăm 1.150 ha.”

---

​Cătălin Popescu, comuna Cobadin, județul Constanța
„Administrez o fermă vegetală de 300 ha, iar culturile principale sunt cerealele păioase, floarea-soarelui și rapița. Din 2021 am început să introducem noi specii de plante în asolamentul culturilor, precum hrișca sau plantele medicinale, pentru a ne diversifica. Societatea face parte dintr-un grup de ferme care totalizează o suprafață de 1.500 ha și pe care le exploatăm la nivel de familie. Eu administrez 300 ha, iar unchiul meu 1.200 ha și astfel tranzitul dintre generații se face treptat. În 2015 am reușit să accesez un proiect european pentru achiziția de utilaje, însă în cadrul grupului tehnica este achiziționată în proporție de 80% din fonduri proprii. În momentul de față avem proiecte pe care vrem să le aplicăm pentru a ne dezvolta din punct de vedere tehnologic.
Consider că tinerii din domeniul agricol au nevoie de informații de calitate. În piață sunt multe firme producătoare sau distribuitoare de inputuri agricole și toți se „bat” să vândă pentru a atinge anumite cifre iar fermierii sunt induși în eroare pentru că fiecare își laudă produsul. De aceea, avem nevoie de informații agronomice de calitate, care să ne permită să facem o agricultură sustenabilă și să creștem în mod organic. Eu am o vorbă: hai să nu ne mai uităm tot timpul în sus, ca să vedem dacă plouă, ci și în jos, la sol pentru că el este baza producțiilor noastre. Am început să înființez culturi regenerative în cadrul fermei mele după anul 2020 când seceta ne-a afectat foarte mult căci de pe hectare întregi nu am avut ce recolta și am început să îmi pun semne de întrebare și să caut răspunsuri în câmp. Am petrecut și petrec mult timp pe câmp observând cum funcționează natura pentru că trebuie să lucrăm cu aceasta și nu împotriva ei.
În cadrul fermei am introdus elemente de tehnologie noi, am eliminat lucrările de arat în proporție de 90%, am eliminat folosirea de substanțe fitosanitare sintetice în proporție de 100% și au rămas erbicidele pentru anumite situații. În privința lucrărilor de fertilizare, fie foliare sau de bază, acestea sunt organice și lucrez mult pe zona microbiană, lucrez cu bacterii și ciuperci pentru că ele sunt producătoare de viață în sol. Acord atenție deosebită calității solului și ferma o văd în viitor mult mai tehnologizată, cu rezultate mult mai vizibile în zona de restructurare și regenerare a solului, o văd crescând organic, cu producții în creștere și deja văd evoluții în această privință. Totodată, vom produce și o parte din producție în sistem ecologic.
Este al doilea an de când semănăm în strip till, dar avem un obiectiv ambițios, acela de a practica no-tillage. Acum, tehnologia de lucrări minime am implementat-o cu flota de utilaje pe care o avem în fermă, însă pentru însămânțarea culturilor apelăm la firme prestatoare de servicii deoarece semănătorile de tip strip till și no-tillage sunt destul de scumpe și nu am avut fondurile necesare pentru o astfel de investiție.”

---

George Chiriță, comuna Lungoci, județul Galați
„Am o fermă vegetală de 400 ha, înființă de tatăl meu în 2014. Am studiat în Olanda horticultura și marketing și m-am întors în România ca să preiau ferma de la tatăl meu.
Tinerii, în general, au foarte multe idei, dar nu știu neapărat de unde să înceapă, pe care s-o aplice mai întâi și, de aceea, consider că au mare nevoie de un anumit ghidaj pentru
a le putea implementa. În Olanda am văzut și învățat despre soluții sau tehnici care țin de sustenabilitatea mediului, sustenabilitatea economică etc. și atunci când am venit am vrut să aplic în fermă concepte de minimum tillage sau no tillage, dar m-am lovit de structura managerială care exista în acel moment în fermă, de faptul că lucrurile erau destul de dezorganizate, nu aveam o poziție clară a terenurilor etc. Văzând această situație m-am demoralizat dar apoi mi-am spus că trebuie să rezolv aceste probleme și așa am început să caut aplicații de digitalizare care, la ora actuală, îmi oferă foarte multe informații doar de la apăsatul unui buton din telefon. Acum mă uit și la sistemele de GPS pentru autoghidare care necesită un tip de investiție și poate va dura un timp până când voi putea redirecționa fondurile necesare. Tatăl meu a început modernizarea OAIU-ului din comuna noastră, și astfel am reușit să finalizăm și să implementăm un proiect care ne ajută să irigăm jumătate din suprafață, cu posibilitatea de a o extinde. Între timp am reușit să ne comasăm terenurile și am cumpărat două rampe liniare și un pivot pe fonduri europene. Pentru că avem posibilitatea de a iriga, ne bucurăm de o anumită predictibilitate a producțiilor. Vreau să continui procesul de digitalizare în fermă și să implementez tehnologii care păstrează apa în sol și reduc costurile. Vreau să construiesc o seră hidroponică de 8.000 mp și pentru aceasta am depus un proiect pentru accesarea fondurilor europene. Peste 5 ani, ferma o văd bine pusă la punct, în sensul în care avem o foarte bună trasabilitate a ceea ce facem și a activităților pe care le dorim să le implementăm în fermă. Văd o fermă diversificată, care să nu depindă doar de cultură mare și venituri de două ori pe an. Vreau să mă duc și în alte surse de venit, care să îmi ofere lunar un capital pe care pot să îl investesc în dezvoltarea fermei. Într-un cuvânt, îmi doresc ca ferma mea să devină sustenabilă.”
 
Ana Ioniță

---