În Europa creşte suprafaţa cultivată cu cartof de consum. În România?

În mai multe ţări din Europa suprafeţele plantate cu cartofi au crescut uşor, inclusiv în România, spune Ion Moroianu, directorul executiv al Federaţiei Naţionale Cartoful FNCR. Se pare chiar că Germania a înlocuit suprafaţa destinată cartofului timpuriu de industrializare cu cartof pentru consum. Cum va arăta, în aceste condiţii, piaţa cartofului de la noi, mai ales că sunt îngrijorări legate şi de secetă?

Conform celor de la FNCR, până în prezent (n.r. - 20-25 aprilie) s-a plantat aproape toată suprafaţa de cartof stabilită. După discuţiile avute cu Ministerul Agriculturii şi, ulterior, cu fermierii, se pare că aceştia au plantat ceva mai mult, ceea ce a dus la o creştere timidă de 5% a suprafeţei, crede Moroianu. Acestea sunt doar primele estimări. Creşterea s-a produs mai ales datorită fermierilor mici şi medii, cei mari având deja asolamentele bine delimitate, lucru care nu le-a permis extinderea solelor cu cartofi. Momentan seceta nu creează probleme, cel puţin în zona centrală a ţării, unde a mai şi nins, dar vor fi dacă nu plouă mai consistent în următoarele 2-3 săptămâni. Sunt însă probleme la cartofii din sudul ţării, unde s-a plantat mai devreme, iar plantele abia răsărite au nevoie de apă. Chiar dacă se irigă, ceea ce va duce la un cost mai mare de producţie, tot este nevoie de ploi. Când tuberculul stă în pământ, stagnează, este expus şi bolilor de sol, în condiţiile în care oricum materialul de plantat folosit nu este dintr-o categorie biologică superioară.

La acestea se adaugă şi temperaturile scăzute din timpul nopţii, factori cumulaţi care pot duce la întârzierea culturilor. Costul cu materialul de plantat certificat a fost şi el mai mare în acest an, mai ales la cel de import. Din cauza restricţiilor de transport şi a lipsei camioanelor pe fondul pandemiei de COVID-19, preţul a crescut de la 800 euro/tonă, în medie, la 950 euro/tonă. Din păcate, în România, suprafaţa de 500 ha, estimată pentru cartoful de sămânţă certificat, este departe de a acoperi necesarul intern, ceea ce, evident, ne face să fim în continuare dependenţi de materialul de plantare din Germania, Franţa şi Olanda (principalii noştri furnizori).

Din informaţiile pe care le deţine, Ion Moroianu spune că şi marii producători europeni au mărit puţin suprafaţa, în condiţiile în care oricum ei produc mult peste necesarul lor intern (tehnologia şi randamentul la hectar fiind net superioare).

În plus, în Germania nu s-a mai plantat cartof timpuriu pentru industrializare, suprafaţa respectivă fiind înlocuită cu cartof pentru consum. Motivul? Fabricile, închise momentan, la reluarea activităţii vor procesa în lunile următoare stocurile rămase de anul trecut. Şi la belgieni, mari procesatori şi consumatori de cartofi procesaţi, aduşi mare parte de la francezi, cerinţa pentru acest tip de produs a scăzut; este posibil ca această marfă rămasă neprelucrată să ajungă pe piaţa Europei de Sud-Est la un preţ mic, ceea ce o va face foarte atractivă pentru hipermarketuri. Directorul FNCR se teme că momentul acestor eventuale importuri de cartof pentru procesare (care la noi va intra la consum) ar putea să se suprapună cu perioada când trebuie să iasă cartoful timpuriu din zona de sud a ţării.

Cât priveşte cartoful timpuriu pentru industrializare din România, suprafaţa cultivată cu acesta este relativ stabilă, aproximativ 3.000 de hectare. Cum procesatorii sunt cam aceiaşi, aici lucrurile stau bine, s-a plantat toată suprafaţa. Aşadar, în condiţiile unui an relativ normal, este de aşteptat un excedent de cartof de consum pe piaţa europeană, fără ca marii producători să-şi reducă exporturile către zona de sud-est. De aceea reprezentanţii FNCR sunt în continuare îngrijoraţi de nivelul preţurilor la cartof, când va începe importul.

„Mi-e teamă că nu vom avea preţuri prea mari sezonul acesta, din cauza importurilor. Chiar şi acum, sunt pe piaţă cartofi noi din producţia internă, din solarii. Sunt cantităţi mici, dar nici pe acestea producătorii nu găsesc unde să le vândă“, mai spune Ion Moroianu. În plus, la finalul lunii aprilie, ministerul a decis reducerea sumei destinate sprijinului cuplat la cartoful timpuriu pentru industrializare aferente anului 2019, de la 4.995.000 de euro la 1.867.580 de euro, diferenţa de 3.127.420 de euro fiind redirecţionată către sprijinul cuplat la legume. O decizie cel puţin riscantă pentru o cultură şi aşa în mare pericol.

Ziua Verde a Cartofului, programată pentru prima parte a lunii iulie şi la care trebuia să fie gazdă Cleonic Sucaciu în ferma sa de la Făgăraş, se va amâna probabil pentru toamnă. Poate asociată cu o zi a Recoltei, dar şi această variantă este discutabilă. Conducerea FNCR nu exclude nici posibilitatea ca anul acesta să anuleze organizarea Zilei Verzi, care însă va trebui cumva punctată.