Livezi de gutui în România sunt foarte puține. Livezi ecologice și mai puține, probabil doar una. Are 3,5 hectare, este în localitatea Jucu de Sus, din județul Cluj, și aparține lui Călin Baciu.
Când a luat decizia de a planta gutui, a pus pe hârtie câteva criterii: specia să fie deficitară pe piață, să nu necesite multă manoperă, să nu aibă nevoie de sistem de susținere și să înflorească târziu, pentru a scăpa de gerurile de primăvară. „Nebunia“ cu sistemul eco la aceste fructe a venit din dorința de a pune în valoare soiuri tradiționale (Bereczki, în principal), mai bine adaptate și mai rezistente la boli, a căror calitate organoleptică este deja recunoscută. Materialul săditor a fost obținut de la Stațiunea de la Blaj.
Una dintre cele mai mari provocări la astfel de livezi rămâne de departe atacul de foc bacterian, iar anul trecut această boală a făcut pagube serioase în mai toată țara. O altă boală care provoacă necazuri și depreciază calitatea comercială a fructelor este pătarea brună a frunzelor de gutui produsă de Fabrea maculata.
Ca să ții sub control atacul de Erwinia sau a altor boli, cu atât mai mult în sistem ecologic, soluțiile sunt foarte limitate.
Călin Baciu spune că, doar sezonul trecut, pentru a proteja livada, a făcut 6-7 tratamente cuprice cu diferite produse și alte 2-3 cu insecticide bio. Plantele au fost ajutate și cu alte câteva tratamente cu fertilizanți foliari. „Am avut o experiență cu câțiva peri care au fost atacați de Erwinia și am reușit să controlez boala cu o combinație de produs cupric și fosetil de aluminiu. La gutui însă nu este la fel, pentru că este mult mai sensibil la Erwinia. Oricum, produse ecologice pentru pomicultură sunt destul de puține“, spune producătorul. Dintre dăunători, o prezență mai semnificativă o au afidele, Cydia, păduchii țestoși și chiar gândacul păros, observat pe flori anul acesta.
Anul trecut a reușit să vândă cam 2 tone de fructe, la un preț de 6-8 lei/kg. Din păcate, mare parte au plecat spre procesatori, care le-au transformat în rachiu, suc, fructe uscate și ceaiuri. Producătorul beneficiază de sprijin financiar pentru cultura ecologică și recunoaște că fără acești bani, cel puțin până acum, nu ar fi putut întreține livada. Mai are obligația să păstreze sistemul ecologic cel puțin 5 ani și ar dori să rămână ecologică și după, însă provocarea nu este legată doar de tehnologia de protecție. Valorificarea este o altă problemă greu de rezolvat. A constatat că, deși există cerere, clienții nu sunt pregătiți să plătească prețul corect pentru un astfel de produs.
Despre extindere nu poate fi vorba deocamdată, este destul de complicat de obținut o producție comercială și așa, doar de pe cele 3,5 ha. Însă fiind abia primul an de recoltare, un an dificil din punct de vedere climatic, Călin Baciu crede că gutuia este un fruct care merită, mai ales în sistem ecologic.
„Am auzit mai demult la o conferință că cei care vor reuși cu plantații de păr și de gutui vor fi pomicultori adevărați“, a mai spus el zâmbind.
Roxana DRĂGHICI
