Îndrăzneala de a avea o livadă de gutui în sistem ecologic

Livezi de gutui în România sunt foarte puţine. Livezi ecologice şi mai puţine, probabil doar una. Are 3,5 hectare, este în localitatea Jucu de Sus, din judeţul Cluj, şi aparţine lui Călin Baciu.

Când a luat decizia de a planta gutui, a pus pe hârtie câteva criterii: specia să fie deficitară pe piaţă, să nu necesite multă manoperă, să nu aibă nevoie de sistem de susţinere şi să înflorească târziu, pentru a scăpa de gerurile de primăvară. „Nebunia“ cu sistemul eco la aceste fructe a venit din dorinţa de a pune în valoare soiuri tradiţionale (Bereczki, în principal), mai bine adaptate şi mai rezistente la boli, a căror calitate organoleptică este deja recunoscută. Materialul săditor a fost obţinut de la Staţiunea de la Blaj.

Una dintre cele mai mari provocări la astfel de livezi rămâne de departe atacul de foc bacterian, iar anul trecut această boală a făcut pagube serioase în mai toată ţara. O altă boală care provoacă necazuri şi depreciază calitatea comercială a fructelor este pătarea brună a frunzelor de gutui produsă de Fabrea maculata.

Ca să ţii sub control atacul de Erwinia sau a altor boli, cu atât mai mult în sistem ecologic, soluţiile sunt foarte limitate.

Călin Baciu spune că, doar sezonul trecut, pentru a proteja livada, a făcut 6-7 tratamente cuprice cu diferite produse şi alte 2-3 cu insecticide bio. Plantele au fost ajutate şi cu alte câteva tratamente cu fertilizanţi foliari. „Am avut o experienţă cu câţiva peri care au fost atacaţi de Erwinia şi am reuşit să controlez boala cu o combinaţie de produs cupric şi fosetil de aluminiu. La gutui însă nu este la fel, pentru că este mult mai sensibil la Erwinia. Oricum, produse ecologice pentru pomicultură sunt destul de puţine“, spune producătorul. Dintre dăunători, o prezenţă mai semnificativă o au afidele, Cydia, păduchii ţestoşi şi chiar gândacul păros, observat pe flori anul acesta.

Anul trecut a reuşit să vândă cam 2 tone de fructe, la un preţ de 6-8 lei/kg. Din păcate, mare parte au plecat spre procesatori, care le-au transformat în rachiu, suc, fructe uscate şi ceaiuri. Producătorul beneficiază de sprijin financiar pentru cultura ecologică şi recunoaşte că fără aceşti bani, cel puţin până acum, nu ar fi putut întreţine livada. Mai are obligaţia să păstreze sistemul ecologic cel puţin 5 ani şi ar dori să rămână ecologică şi după, însă provocarea nu este legată doar de tehnologia de protecţie. Valorificarea este o altă problemă greu de rezolvat. A constatat că, deşi există cerere, clienţii nu sunt pregătiţi să plătească preţul corect pentru un astfel de produs.

Despre extindere nu poate fi vorba deocamdată, este destul de complicat de obţinut o producţie comercială şi aşa, doar de pe cele 3,5 ha. Însă fiind abia primul an de recoltare, un an dificil din punct de vedere climatic, Călin Baciu crede că gutuia este un fruct care merită, mai ales în sistem ecologic. 

„Am auzit mai demult la o conferinţă că cei care vor reuşi cu plantaţii de păr şi de gutui vor fi pomicultori adevăraţi“, a mai spus el zâmbind.

Roxana DRĂGHICI