Înfiinţarea plantaţiilor de hamei

Hameiul este una dintre plantele tehnice de o deosebită importanţă în industria berii, după cum prezintă Gh. Bîlteanu şi V. Bârnaure (1979). Inflorescenţele femele ale acestei plante conţin lupulină, substanţă aromatică datorită căreia berea primeşte gustul amărui, plăcut şi aroma specifică. Lupulina se utilizează, de asemenea, în medicină, ca medicament antiscorbutic şi diuretic.

Materialul de plantare Hameiul se înmulţeşte prin butaşi.

Înmulţirea prin seminţe se practică numai în lucrări de selecţie. Butaşii constituie porţiuni din partea subterană a coardelor de hamei, lungi de 10-12 cm, groase de 1,5-2 cm şi cu 4-6 ochi. Ei se recoltează de la plantele în vârstă de 3-8 ani, cu butuci viguroşi şi sănătoşi, aleşi încă din timpul vegetaţiei, în funcţie de perioada de înflorire, dezvoltarea conurilor, rezistenţa la boli etc. Parcelele destinate pentru recoltarea butaşilor se pregătesc în acest sens prin 3-4 bilonări repetate, astfel ca, în final, înălţimea bilonului să atingă 30-40 cm. Această lucrare se efectuează la sfârşitul lunii mai - începutul lunii iunie, după ce în prealabil s-au înlăturat de pe corzi frunzele şi copilii, până la înălţimea de 60-80 cm. Prin bilonare se urmăreşte crearea condiţiilor pentru a obţine butaşi viguroşi, corespunzători ca lungime, grosime şi număr de ochi. Recoltarea butaşilor se face primăvara sau toamna, o dată cu lucrările de tăiere.

În cazul în care nu se plantează imediat, butaşii se stratifică. Stratificarea pentru o durată mai scurtă de timp (câteva zile) se face aşezând butaşii într-un loc uscat şi răcoros (pivniţe sau şoproane), în straturi de 20-25 cm, stropindu-i din două în două zile cu apă. Pentru o durată mai lungă de timp, butaşii se stratifică în nisip, potrivit de umed, la temperatură de 2-5 grade Celsius. La temperatură mai ridicată, butaşii lăstăresc, fapt care determină epuizarea substanţelor de rezervă. La înfiinţarea hameiştilor este indicată folosirea butaşilor înrădăcinaţi. În acest scop, butaşii se plantează primăvara, la sfârşitul lunii martie, începutul lunii aprilie, în pepiniere, pe biloane, la distanţă între rânduri de 80-100 cm, iar pe rând la 15-20 cm, plantându-se la hectar circa 50 de mii butaşi. Înainte de plantare, butaşii se scufundă într-o soluţie de sulfat de cupru în concentraţie de 0,5%, pentru prevenirea infecţiilor primare de mană. Plantatul se face într-un şanţ, ce se deschide cu sapa pe coama bilonului. Capul superior al butaşului trebuie să fie la 8-10 cm sub coama bilonului şi acoperit cu pământ.

Terenul pentru pepinieră trebuie să fie nisipo-lutos, desfundat din toamnă la 60 cm adâncime, îngrăşat cu gunoi de grajd, 60-80 de kilograme P2O5 şi 60-80 de kilograme K2O la hectar. În primăvară se mai introduc în sol încă 50-60 de kilograme de azot la hectar. În pepinieră trebuie acordată o deosebită atenţie combaterii dăunătorilor din sol (viermi-sârmă, cărăbuşul de mai, coropişniţa etc.). Pentru aceasta, la pregătirea terenului în primăvară se administrează solului insecticide, iar peste butaşi, înainte de acoperire, se face o nouă prăfuire cu insecticid. În timpul verii se aplică cu grijă toate lucrările de întreţinere a solului, precum şi irigarea din perioadele de secetă. O deosebită atenţie trebuie acordată în pepinieră combaterii bolilor şi a dăunătorilor. Se efectuează 7-8 stropiri împotriva manei combinate, după caz, cu combaterea păduchelui hameiului. În condiţii bune de cultură, rădăcina principală de hamei atinge lungimea de 50-100 cm.

În pepinieră se construieşte un sistem de susţinere specific, format din stâlpi de beton înalţi de 2 metri şi două sârme orizontale, una de 6 mm diametru, zincată, întinsă la partea superioară a stâlpilor, iar alta obişnuită, de 2 mm diametru, întinsă la nivelul bilonului, din loc în loc ancorată în sol cu „ţăruşi“ din sârmă de 6 mm diametru, lungi de 45 cm. Între aceste două sârme se leagă vertical sârme de susţinere cu diametrul de 1 mm, pe care se dirijează lăstarii butaşilor de hamei când au înălţimea de 20-25 cm. Pe timpul vegetaţiei butaşilor se rup vârfurile vegetative ale lăstarilor, de două trei ori, pentru a determina o mai bună formare a rădăcinilor. Butaşii înrădăcinaţi se scot din biloane toamna, cu plugul de vie sau de scos puieţii din pepinieră, se fasonează şi, legaţi în mănunchiuri de 25 de bucăţi, până la livrare sau plantare, se stratifică în nisip umed dezinfectat cu insecticid. În cazul plantărilor în primăvară, butaşii se păstrează peste iarnă în silozuri, după tipul silozurilor de cartof. După determinările efectuate de Gh. Dorca (1978), în pepinieră procentul de prindere a butaşilor plantaţi pe biloane este în jurul a 95%.

La un hectar de plantaţie de hamei destinată recoltării butaşilor, cu măsurile specifice luate, se obţin în jur de 3.500-4.500 de butaşi. Efectuarea bilonatului, despre care am menţionat înainte, atrage după sine ridicarea numărului de butaşi la peste 5.000. Coeficientul de înmulţire a hameiului se ridică la numai 0,5-1,5, arareori 2 sau chiar mai mult. În vederea înmulţirii mai rapide a unui material valoros de hamei se practică înrădăcinarea butaşilor în pungi de plastic (pungile au o lungime de 22-25 cm şi diametrul de 10 cm). La bază, lateral, li se fac mai multe orificii pentru drenaj. Amestecul nutritiv se compune din pământ, mraniţă şi nisip. În aceste pungi de plastic se înrădăcinează fie colţi obţinuţi din butaşi, fie butaşi scurţi, cu un singur rând de ochi.

În primul caz, butaşii obţinuţi se plantează în răsadniţe calde, la distanţă de 5 x 5 cm, pe un strat nutritiv (pământ, mraniţă şi nisip) gros de 20-25 cm. Capul superior al butaşului trebuie să se afle în stratul nutritiv la adâncimea de 8-10 cm. În răsadniţe, butaşii primesc îngrijirile cunoscute (udare, aerisire etc.). După 20-25 de zile, din ochii butaşului pornesc lăstarii. Înainte de a ieşi la suprafaţa solului, lăstarii, care au o lungime de 7-8 cm, se detaşează de butaş şi se plantează în pungi de plastic. Pungile se aşază apoi în şanţuri adânci de 18-20 cm. În continuare se dau îngrijirile cunoscute în pepinieră. Prin acest procedeu, capacitatea de înmulţire se măreşte de 5-6 ori. De pe fiecare butaş se obţin 4-5 lăstari. În locul lastarilor obişnuiţi în răsadniţe, în pungile de plastic se pot planta porţiuni cu „un rând de ochi“ din butaşul obişnuit. Dintr-un butaş se pot planta 3-4 pungi. Prin acest procedeu capacitatea de înmulţire a hameiului creşte substanţial.

Distanţa de plantare

În condiţiile din România, înainte de 1960, P. Abraham şi S. Ursu au recomandat distanţa de plantare la 167 x 167 cm. În vederea unei mai largi mecanizări a tehnologiei de cultivare a hameiului, în prezent se practică distanţa între rânduri de 3 metri, iar între plante pe rând de 0,80 metri. Aceasta înseamnă că pe un hectar se realizează densitatea de 4.160 de butaşi. Trebuie reţinut că distanţele de plantare variază şi în funcţie de soi, de fertilitatea terenului şi de condiţiile de climă. Astfel, în condiţii de fertilitate ridicată a solului şi climă corespunzătoare, distanţa între plante se măreşte, iar în condiţii mai puţin favorabile se micşorează. Soiurile precoce se plantează la distanţe mai mici, pe când soiurile tardive, la distanţe mai mari.

Epoca plantării

Hameiul se plantează atât toamna, cât şi primăvara. În condiţiile ţării noastre, plantarea din toamnă se încadrează între 15 octombrie şi 15 noiembrie, iar plantarea din primăvară, de la sfârşitul lunii martie până la începutul lunii mai. Rezultatele cele mai bune se obţin prin plantările de toamnă.

Tehnica plantării

Butaşii reţinuţi pentru plantare se fasonează, lucrarea constând în înlăturarea resturilor de coarde aeriene uscate şi a oricărei rămăşiţe de lemn uscat, în înlăturarea lăstarilor verzi care au crescut în timpul cât butaşii au stat la stratificare şi în scurtarea rădăcinilor care au o lungime mai mare de 20 cm. Se vor ocroti rădăcinile subţiri, deoarece acestea contribuie într-o foarte mare măsură la prinderea butaşului. Lucrările de fasonare se execută dintr-o singură tăietură, cu un cosor bine ascuţit. Imediat după fasonare, butaşii se mocirlesc, într-un amestec format dintr-o parte balegă de vacă, două părţi pământ argilos şi apă. Mocirlirea, similară cu mocirlirea pomilor la plantare, prezintă o importanţă deosebită pentru prinderea butaşilor.

Pentru a feri butaşii de atacul diferiţilor dăunători ce se află în sol, în special de larva cărăbuşului de mai, se va face un tratament cu un insecticid, folosind doza indicată pentru fiecare butaş. În terenurile puternic infectate se prăfuieşte cu insecticid inclusiv groapa în care se plantează butaşul. Pentru plantarea butaşilor, în terenul desfundat se execută mecanic gropi adânci de 30-40 cm şi cu diametrul de 30 cm. Gropile trebuie executate cu mare grijă, astfel încât centrul să fie exact pe lungimea pichetului. Executarea gropilor şi plantarea trebuie astfel organizate încât plantarea butaşilor să se realizeze imediat ce se execută groapa, pentru a nu se usca pământul scos din groapă, fapt ce s-ar răsfrânge negativ asupra prinderii butaşilor. Adâncimea de plantare a butaşilor este de 12-15 cm. Pentru realizarea uniformă a acestei adâncimi se foloseşte o piesă în formă de T, făcută din şipci, care se aşază deasupra gropii. Piciorul piesei, lung de 12-15 cm, indică exact adâncimea de plantare. Se pune pământ pe fundul gropii, până când capătul butaşului de hamei atinge piciorul măsurii tip. După ce butaşul a fost fixat la adâncimea de 12-15 cm sub nivelul solului, se răsfiră cu grijă rădăcinile şi se pune în jurul lui pământ mărunt şi umed, care se presează bine. Deasupra se mai pun încă 5 cm de pământ, care însă nu se presează. Restul gropii, de 7-10 cm, se umple cu pământ în timpul lucrărilor de întreţinere din primul an de cultură. În cazul plantării de toamnă, se pune deasupra butaşului un strat mai gros de pământ. Este indicat ca o dată cu plantarea să se administreze şi câte 2-5 kilograme de gunoi de grajd la fiecare groapă, bine descompus şi bine amestecat cu pământul. Peste gunoi se pun 5 cm de pământ, după care urmează plantarea butaşului.

Registrul plantaţiei de hamei.

Întrucât o plantaţie de hamei durează 15-20 de ani, la înfiinţarea acesteia se deschide un registru al plantaţiei, care cuprinde toate datele legate de plantaţie: planul parcelelor, soiurile cultivate pe fiecare parcelă, numărul butucilor, data plantării, data răsăririi, procentul de prindere, lucrările culturale aplicate anual, producţiile obţinute, precum şi observaţiile legate de rezistenţa la boli, alegerea plantelor pentru recoltarea butaşilor, datele meteorologice din fiecare an de cultură, aplicarea îngrăşămintelor şi alte observaţii prin care se interpretează producţiile atât cantitativ, cât şi calitativ şi care dau posibilitatea îmbunătăţirii tehnologiei de la un an la altul.

Sistemul de susţinere

Hameiul este o plantă agăţătoare. Din aceast motiv este necesară instalarea în hameişti a unui sistem de susţinere de care trebuie legate coardele. Fără acest sistem nu este posibilă cultura hameiului, din cauză că lăstarii căzuţi pe pământ sunt distruşi de boli şi dăunători şi nu produc conuri. Pentru susţinerea plantelor de hamei se folosesc spalieri care se instalează înainte de plantarea hameiului. Spalierul este un sistem de susţinere practicat în ţara noastră în exclusivitate şi este constituit mai ales din stâlpi de fier (ţeavă) înalţi (de la suprafaţa solului) de 7-8 metri, din sârme orizontale, de-a lungul rândului, la înălţimea stâlpilor şi din sârme verticale, prinse jos, în pământ, şi sus, de sârma orizontală (cu diamedrul de 1,2-1,5 mm), pe care sunt dirijate corzile de hamei. În afară de sârmele verticale, instalaţia de tip spalier nu se schimbă pe toată durata plantaţiei, dar i se fac în fiecare an reparaţii curente. Spalierul pentru cultura hameiului reprezintă o investiţie importantă şi costisitoare. Instalarea lui se face pe bază de proiecte, ţinând cont de situaţia terenului şi de distanţele de plantare.

Victor VĂTĂMANU