Influenta negativa a buruienilor asupra plantelor cultivate

În funcție de natura lor, plantele cultivate cunosc modificări diferite ca urmare a prezenței buruienilor. Astfel, la cerealele păioase, buruienile micșorează capacitatea de înfrățire, rezistența la ger, la secetă, creșterea vegetativă a plantelor, elementele productivității spicului, provoacă apariția și intensificarea procesului de șiștăvire și căderea plantelor în cazul buruienilor agățătoare.

---

Cultura porumbului este concurată foarte mult de buruieni, pagubele oscilând între 35 și 95%. Ele micșorează ritmul de creștere a plantelor de porumb, ca urmare a cantităților mai mici de apă și hrană minerală puse la dispoziția acestora, diametrul tulpinii, greutatea și înălțimea plantelor, numărul de frunze, lungimea și lățimea lor, conferindu-le plantelor de porumb o culoare verde-gălbuie. De asemenea, buruienile din cultura de porumb sporesc decalarea între apariția paniculului și cea a stigmatelor, iar dacă vremea este secetoasă, procentul plantelor rămase sterile crește considerabil. Lungimea și grosimea știuleților de porumb, numărul de boabe și mărimea acestora sunt, în condiții de îmburuienare excesivă, inferioare, față de porumbul cultivat fără îmburuienare. La leguminoasele cultivate pentru boabe, buruienile micșorează creșterea în înălțime a plantelor, numărul de flori și de boabe în păstăi și mărimea acestora. La mazăre, buruienile determină o cădere timpurie a plantelor, micșorându-se recolta, provoacă în condiții de precipitații ridicate mucegăirea păstăilor și a boabelor și împiedică recoltatul mecanic sau îl fac chiar imposibil. La floarea-soarelui, buruienile determină o creștere vegetativă slabă, capitule mici și un procent ridicat de semințe seci. Influența nefavorabilă a buruienilor asupra acestei plante cultivate este mai mare dacă îmburuienarea are loc la începutul perioadei de vegetație și o influență mai mică dacă îmburuienarea are loc mai târziu, când plantele reușesc să înăbușe buruienile. La cultura sfeclei de zahăr și a sfeclei furajere, buruienile apărute în număr mare la începutul perioadei de vegetație pot să compromită total cultura. Plantele de sfeclă din lanurile îmburuienate au o culoare verde-galbuie și formează rădăcini de dimensiuni mici. La plantațiile de pomi și viță-devie, buruienile reduc capacitatea de fructificare, ca urmare a concurenței pentru apă și hrană minerală și favorizează răspândirea bolilor specifice fiecărei specii în parte.
Pregătirea suspensiilor sau a soluțiilor de erbicide
În cazul erbicidelor sub formă de emulsii, pregătirea soluției se face în rezervorul mașinii. La erbicidele volatile, cantitatea care se pregătește trebuie să corespundă cu volumul rezervorului, iar acesta, la rândul său, să fie bine închis. Pentru erbicidele care se prezintă sub formă de cristale și care sunt greu solubile, după o cântărire precisă, se face înmuierea prealabilă timp de 12-24 de ore. Nu se prepară niciodată o cantitate mai mari decât cea necesară pentru o zi de lucru, întrucât pot interveni întreruperi care să producă întârzieri ce provoacă deprecierea însușirilor de combatere la cantitatea rămasă neconsumată. La erbicidele sub formă de pulberi muiabile, se cântărește substanța în funcție de numărul de hectare care urmează a fi erbicidate. Într-un vas mai mic, se face o pastă omogenă, determinată corespunzător în funcție de numărul de hectare, după care aceasta se trece în cisterna cu apă. Se asigură agitarea continuă prin pompa de transvazare, care este montată la priza de putere a tractorului. De aici se face umplerea rezervoarelor mașinilor cu care se aplică erbicidele. Când se aplică două erbicide de amestec, dintre care unul este erbicid sub formă de emulsie și altul este erbicid sub formă de pulbere muiabilă, se toarnă în cisterna cu apă mai întâi pasta formată din erbicidul sub formă de pulbere muiabilă și numai după aceea se toarnă erbicidul sub formă de emulsie, în cantități corespunzătoare. Cisternele în care se prepară erbicidele trebuie să fie diferite față de cisternele în care se transportă apa de la sursa de alimentare în teren. Cantitățile de erbicid folosite pentru pregătirea soluției se calculează după formula generală: C = V/R x d, în care C reprezintă cantitatea de erbicid necesară, exprimată în litri sau kilograme; V reprezintă capacitatea cisternei sau a vasului în care se prepară suspensia sau soluția, exprimată în litri; R - reprezintă debitul mașinii, stabilit prin probele de teren, exprimate în litri la hectar; d - reprezintă doza de erbicid stabilită a se aplica, exprimată în l/ha sau kg/ha.
Folosirea apei la acțiunea de erbicidat presupune ca aceasta să aibă anumite calități, printre care amintim: să fie curată, să nu aibă împurități, luându-se măsuri de precauție privind posibilitatea de filtrare a sa. Întrucât mașinile care aplică erbicidele pe toată suprafața nu pot dispune de marcatoare, pentru a evita suprapunerile, dar și pentru a evita
rămânerea unor benzi netratate, este necesară folosirea jalonării pe parcursul efectuării tratamentelor. În cazul aplicării erbicidelor cu avionul sau elicopterul, înălțimea de zbor nu trebuie să depășească 5 metri deasupra solului. În vecinătatea culturilor sensibile la efectul erbicidelor aplicate, se vor respecta zonele de protecție, late de 500 de metri. Periodic, duzele și sitele utilajelor de erbicidat se curăță și se spală. Întreaga instalație de aplicat erbicide este indicat să fie spălată cu apă curată și detergenți numai în cazul când se schimbă erbicidele aplicate. Pentru erbicidele volatile, în paralel cu aplicarea lor, este necesară și încorporarea acestora în sol, lucrare care se poate realiza cu grapa cu discuri sau combinatorul. Întârzierea încorporării poate duce la volatilizarea lor și la micșorarea eficacității acestora.
Componente de bază în combaterea integrată a buruienilor
Combaterea integrată a buruienilor are menirea să nu permită buruienilor să concureze plantele de cultură la dobândirea de substanțe nutritive, apă și lumină, să stingherească lucrările de întreținere și de recoltare, să transmită plantelor de cultură boli și dăunători și să micșoreze calitatea producției. Conceptul de combatere integrată a buruienilor presupune următoarele componente de bază:
I. Componente obligatorii: sămânță condiționată, gunoi de grajd bine fermentat, evitarea contaminării cu semințe de buruieni prin apa de irigare, mașini agricole performante, recoltare și depozitare rapidă în spații special amenajate; distrugerea surselor de buruieni.
II. Componente condiționate: eliminarea excesului de umiditate; corectarea reacției solului; restabilirea echilibrului de nutriție; irigarea rațională; respectarea tehnologiei de cultură; asolamente adecvate; prașile mecanice și manuale; combaterea biologică; folosirea erbicidelor asociate preemergente și postemergente. În combaterea integrată a buruienilor
nu se poate face o separație între mijloacele agrotehnice și chimice, ci doar o folosire diferită, în funcție de situația particulară a fiecărei parcele. Într-o agricultură modernă, bazată pe o eficiență economică maximă, pe un cost de producție cât mai redus și pe un grad înalt de productivitate a muncii, erbicidele capătă un rol primordial, alături de metodele preventive, agrotehnice, fizice și biologice.
Victor VĂTĂMANU