Îngălbenirea viței de vie cauzată de fitoplasmoze

​Podgoriile europene sunt din ce în ce mai mult afectate de această îngălbenire, iar asemănarea ei cu unele deficiențe fiziologice o face și mai greu de identificat în stadii incipiente. Chiar dacă în România este puțin răspândită (sau chiar cunoscută), alte țări mari producătoare de vin se confruntă cu pierderea plantelor, mai ales în condițiile lipsei unor tratamente eficiente care ar putea combate insectele ce transmit boala- cicadele. 

​Această problemă tot mai prezentă în podgoriile din Europa a fost readusă în atenție la Forumul Optitech pentru Viticultură de anul acesta, unde Akos Forrai, manager Portofoliu Insecticide pentru Europa, Africa, Orientul Mijlociu a vorbit despre câteva posibile metode de control a dăunătorilor, respectiv a limitării pagubelor dacă boala este deja prezentă în plantație.
 
Diagnosticarea corectă este critică
Există 3-5 tipuri diferite de fitoplasmoze, epidemiologia transmiterilor este diferită; ele aparțin unor grupuri genetice diferite, dar simptomele și leziunile sunt similare.
În Europa, podgoriile au fost afectate de două tipuri: Flavescence dorée FD (Flavescența aurie) și Bois noir BN. Este extrem de importantă diagnosticarea corectă, pentru că se aseamănă cu diferite aefcțiuni fiziologice, cum ar fi carențele de fier sau de magneziu. Identificată, plantele trebuie izolate. Principalele simptome: frunzele au pete galben - aurii sau roșiatice (funcție și de soi), se curbează în jos și au formă triunghiulară. Devin rigide, se maturează mai repede și cad mai târziu decât de obicei (scăzând șansele de iernare). Internodurile lăstarilor sunt mai scurte (cresc zig-zag), lăstarii nu devin lemnoși toamna (nu acumulează zahar) și îngheață în timpul iernii. Au culoare neagră. Pe strugure se observă avortarea buchetelor florale; dacă a legat, boabele se zbârcesc și se usucă pe struguri, gust lor este foarte amar. Pierderile de recoltă sunt foarte mari.
 
Plantele infectate nu pot fi vindecate
„Răspândirea în plantație este foarte rapidă și trebuie reținut că plantele infectate nu pot fi vindecate! Cel mai important este recunoașterea bolii, marcarea și izolarea plantei bolnave, pentru că și în timpul tăierilor sau altoirilor se poate răspândi ușor la alte plante. Planta simptomatică trebuie etichetată și ulterior distrusă”, atrage atenția Akos Forrai. O metodă să amânăm pierderea definitivă a plantei ar putea fi o tăiere puternică (la 20 cm deasupra solului) care să stimuleze "recuperarea".
 
Prevenirea infecției: controlul vectorilor
Vectori ai fitoplasmozelor sunt trei specii de ciade: Scaphoideus titanus (cicada Flavescenței aurii), care este monofagă-consumă doar vița de vie; Hyalesthes obsoletus, (vector al Bois noir) – specie polifagă, consumă diferite plante; Orientus ishidae (Cicada mozaic sau japoneză) -vector pentru Flavescence dorée FD, de asemenea polifagă-consumă plante și arbori.
Specialiștii de la Syngenta au făcut mai multe experimente în podgorii din Italia pentru a încerca să găsească cele mai eficiente metode de combatere. Unul dintre ele s-a desfășurat în Italia. Sunt două aspecte importante pentru controlul vectorilor fitoplasmozelor: combaterea larvelor și apoi a adulților. Pentru larve, se face cât mai devreme posibil cu tratamente și utilizarea capcanelor lipicioase pentru a prinde exact momentul de aplicare. Ulterior se urmăresc adulții, unul dintre produsele testate pentru combaterea lor fiind Karate Zeon. Strategia este să se combată larvele cu substanțe dintr-o grupă chimică, apoi Karate Zeon pentru adulți. S-a încercat și tratarea bolii, dar testele sunt în derulare în Italia pentru că a devenit o problemă extrem de serioasă, complicată, având în vedere eliminarea unor substanțe de combatere cu eficacitate mai bună.
 
Roxana Drăghici