Îngrijirea perilor în primul an după plantare

15/10/2020

Primăvara devreme, în primul an de la plantare, se va efectua tăierea de formare a pomilor, operaţie necesară şi obligatorie. Scopul principal este de a reface echilibrul între partea subterană a pomului (rădăcină), care a suferit de pe urma scoaterii şi plantării în pământ, şi partea aeriană, care n-a suferit aceste răni decât într-o măsură foarte redusă sau deloc.

De asemenea, cu ocazia tăierii după plantare, se elimină ramurile rupte sau rănite în timpul transportului etc., se elimină cioturile de la colet şi din coroana pomului, iar în cazul pomilor vergi se hotărăşte înălţimea trunchiului pomului (livezi intensive). Tăierea la plantare diferă în funcţie de vârsta pomilor. La păr este posibil să se ivească unul din cazurile următoare:

pomii provin din câmpul II al pepinierei (simple vergi) şi sunt destinaţi pentru a forma livada intensivă. În acest caz, tăierea de plantare se rezumă la simpla retezare a axului pomului la înălţimea impusă de tipul de coroană ales. De obicei se scurtează la 30-40 cm în cazul părului altoit pe gutui şi la 50-60 cm în cazul portaltoiului franc şi sălbatic. Se are grijă ca tăietura să se facă deasupra unui mugure sănătos. Dacă vergile au şi ramuri anticipate pe ele, se procedează la scurtarea acestora la doi muguri buni, iar totodată se mai aplică şi rărirea lor dacă sunt prea dese. În general, nu se preferă menţinerea ramurilor anticipate întregi cu scopul obţinerii şarpantelor, deoarece în majoritatea cazurilor aceste ramuri au lemnul insuficient copt, iar mugurii de la vârf sunt totdeauna debili; • pomii provin din câmpul III al pepinierei, adică au deja coroana formată în momentul plantării. În acest caz se pot ivi două situaţii, şi anume:
pomii au trunchiul de 40-60 cm înălţime, iar coroana lor se rezumă la două ramuri aşezate opus una faţă de alta plus axul. Astfel de pomi sunt destinaţi plantaţiilor intensive, în special pentru palmeta cu braţe oblice. Tăierea la plantare în această situaţie se face scurtând la 35-40 cm ramurile laterale, iar axul pomului cu 20-25 cm mai sus decât nivelul ramurilor. Încă din momentul plantării se are în vedere ca pomul să fie astfel aşezat încât cele două ramuri care vor forma etajul I să fie aşezate pe direcţia rândului, pentru a favoriza formarea palmetei;
pomii au trunchiul înalt de 80-120 cm, iar coroana este formată din 4-5 ramuri plus axul. Astfel de pomi sunt destinaţi livezilor obişnuite, cu coroana rotundă, în cazul părului forma cea mai des întâlnită fiind cea piramidală. Tăierea la plantare în acest caz se rezumă la scurtarea ramurilor laterale (viitoare şarpante ale pomului), începând cu ramura situată cea mai la bază, însă normal dezvoltată. Ea se scurtează la 30-35 cm deasupra unui mugure situat către exterior. Se mai aleg încă două-trei ramuri situate astfel încât să împartă cercul în trei părţi egale. Ele se scurtează la nivelul primei ramuri şi având grijă ca tăietura să se facă, de asemenea, deasupra unui mugure care merge către exterior.

Celelate ramuri în plus - de regulă cele mai viguroase, având poziţie apropiatat de verticală, sau fiind concurente ale axului - se elimină de la inel. Axul se scurtează cu 20-25 cm mai sus decât nivelul ramurilor laterale (şarpante). Odată cu efectuarea tăierii la plantare se controlează şi modul cum au iernat pomii, se desface materialul de protecţie de pe trunchi, se împrăştie pământul care a constituit muşuroiul la baza pomului, se verifică starea de sănătate a trunchiului, ramurilor şi mugurilor, luându-se măsuri de înlocuire a pomilor roşi de şoareci sau care sunt vestejiţi şi uscaţi din timpul iernii. Pentru aceasta este bine să se prevadă din toamnă un număr de 1-2% pomi buni faţă de necesarul plantat, care se păstrează stratificaţi separat pe soiuri.

După tăierea la plantare sau odată cu ea, se îndepărtează etichetele de pe pom, care strangulează trunchiul sau ramurile dacă nu sunt înlăturate la timp. Practic, eticheta nu-şi mai are rostul pe pom din momentul plantării, deoarece există scita fiecărei parcele cu numărul de rânduri şi modul cum s-au amplasat soiurile în fiecare parcelă. Tot primăvara, după tăierea la plantare, se verifică poziţia tutorilor, îndreptându-se cei care au fost aplecaţi din diferite motive. Se verifică şi eventual se refac legăturile pomilor de tutori, completându-se, unde este cazul, şomoioagele de paie care stau între trunchiul pomilor şi tutore. Se adună ramurile căzute la tăiere, precum şi materialul de protecţie a trunchiului şi se cară la marginea parcelei, unde fie se ard, fie se depozitează.

După 7-10 zile de la desfacerea muşuroiului, în cazul în care survin zile foarte călduroase şi uscate, se procedează la refacerea copcilor în jurul pomilor şi se aplică un strat de mulci (paie sau pleavă), gros de 10-15 cm şi se acoperă cu un start subţire de pământ luat din afara ligheanului făcut. Această lucrare are ca scop micşorarea evaporării apei din sol în zona rădăcinilor pomului. Tot în anul I de la plantare se urmăreşte dacă pomii au apă suficientă în sol, iar în cazul secetei prelungite, ei vor fi udaţi. Primul udat se face - dacă este necesar - încă din luna mai şi se repetă la 2-3 săptămâni dacă seceta persistă, calculându-se câte 30-40 litri la pom. În timpul vegetaţiei, se aplică tratamentele antiparazitare impuse de atacul de boli şi dăunători în bazinul respectiv. Solul se menţine curat de buruieni şi mereu în stare afânată, prin aplicarea discuirilor şi cultivaţiilor repetate, completate cu praşile manuale pe rând. Toamna, înainte de căderea frunzelor, se leagă material de protecţie în jurul trunchiului sau se aplică diferite substanţe iepurifuge. În prezent, îngrijirile perilor în primul an după plantare au ca scop crearea condiţiilor care să permită pomilor mai întâi prinderea şi apoi o creştere luxuriantă şi un frunziş sănătos. În afara lucrărilor arătate până aici, pomilor în anul I de la plantare li se mai aplică o serie de operaţii în verde, care au ca scop dirijarea creşterilor noi în sensul urmărit de formare a coroanei stabilite anterior.

Specificul tăierilor de formare la păr

În perioada de tinereţe a pomilor - anul I -, scopul lucrărilor aplicate atât asupra solului, cât mai ales asupra plantei îl constituie formarea cât mai rapidă a scheletului pomului şi garnisirea acestuia cu ramuri purtătoare de producţii fructifere care să dea rod. De aceea, începând cu tăierea de la plantare, toate celelalte lucrări cu caracter asemănător (ciupit, plivit, rărit, inclinări de ramuri, arcuiri etc.) au acelaşi scop unic: formarea coroanei pomului. Se disting două mari grupe de formă de coroană la păr:

forma de coroană piramidală (rotundă) cu ramurile dispuse în etaje sau fără etaje, având un ax central de care sunt prinse toate şarpantele: conturul acestei coroane este rotund şi presupune menţinerea echilibrului pomului şi susţinerea rodului cu ajutorul scheletului propriu, completat uneori cu diferite siteme de susţinere. În această categorie a pomilor cu coroana rotundă sunt incluse formele de coroană din grupa piramidei, fus-tufă, piramida Oeschberg şi coroana fără formă ş.a. La păr nu se practică, de obicei, forma de coroană vas. Vor fi descrise în continuare doar forma de piramidă şi forma de fus-tufă, care sunt mai des întâlnite în practică:

forma de coroană aplatizată sau gardul fructifer, caracterizată printr-un triunghi mai scund decât la piramidă, cu un schelet mai debil şi care necesită totdeauna un sistem fix de susţinere atât pentru pom, cât mai ales pentru rod. Indiferent de forma de coroană pe care o vom promova, în tehnica de formare a acesteia trebuie ţinut seama de unele principii de bază legate de biologia pomilor etc., acestea influenţând rodirea şi longevitatea pomilor;
în cazul pomilor cu coroană globuroasă, altoiţi pe portaltoi viguroşi, în primii ani de la plantat se urmăreşte ca prin tăierile aplicate să se realizeze un schelet cât mai puternic; după aceea se aplică măsurile necesare pentru garnisirea scheletului cu ramuri de rod;
la pomii cu coroana aplatizată, care de obicei sunt altoiţi pe portaltoi de vigoare redusă, prin aplicarea complexului de măsuri agrotehnice se urmăreşte intrarea cât mai rapidă a pomului pe rod, iar scheletul se formează pe parcurs. Aceşti pomi au nevoie întotdeauna de mijloace de susţinere atât pentru ramurile de schelet, cât şi pentru cele de rod.

Victor VĂTĂMANU

0 Comments

articole

Îngrijirea perilor în primul an după plantare

Leave a Reply.

NEWSLETTER

SERVICII

PARTENERI

CONTACT