Inovaţii aduse de oamenii de ştiinţă «în cizme de cauciuc»

Titlul articolului este unul plastic, însă de multe ori uităm faptul că cercetătorii, după ce studiază în laboratoare în halate, trec la cizme de cauciuc pentru a observa modul în care inovaţiile lor dau rezultate în câmp, răspund aşteptărilor fermierilor şi ale societăţii în general. Se întâmplă însă ca unele produse obţinute de ştiinţă să corespundă nevoilor agricultorilor, dar să nu fie acceptate de publicul larg.

Este cazul organismelor modificate genetic, asupra cărora mediul ştiinţific se pronunţă favorabil, dar această opinie avizată nu este luată în considerare, cel puţin la nivel european. Plantele modificate genetic constituie o reuşită de necontestat a cercetătorilor, iar tehnologia cultivării acestora a fost familiară fermierilor români până în anul 2007, când am aderat la Uniunea Europeană, pe teritoriul căreia acestea sunt interzise în cultură. Soia transgenică reprezenta pentru agricultorii autohtoni o cultură uşoară şi profitabilă, o sursă nutriţională importantă pentru crescătorii de animale şi, prin capacitatea sa de a fixa azotul în sol, alternativă viabilă pentru limitarea cantităţilor de îngrăşăminte chimice administrate pe unitatea de suprafaţă. Din păcate, decizia Uniunii Europene de a interzice cultivarea lor, fără să se ţină seama de argumentele ştiinţifice, îi împiedică pe agricultorii europeni să aibă acces la progresul genetic, spre deosebire de omologii lor din alte ţări, unde se înregistrează performanţe notabile, cu costuri mai mici şi cu un impact mai redus asupra mediului înconjurător. Decalajul de productivitate dintre UE şi ţările pro OMG se adânceşte pe măsură ce decidenţii europeni continuă să aibă o atitudine reticentă faţă de noile tehnologii din domeniul ameliorării plantelor. În această situaţie, ne putem întreba: va mai putea fi Europa competitivă? Va fi ea în măsură să aibă soluţii la problematica securităţii alimentare, pe fondul creşterii demografice? Cert este că la nivelul UE cercetătorii şi fermierii trebuie să facă front comun astfel încât vocea lor să fie mai bine auzită de instituţiile europene, iar mesajul către consumatori privitor la siguranţa consumului de produse obţinute din plante modificate genetic să nu fie alterat. Aceasta a fost practic concluzia evenimentului intitulat „Ameliorarea plantelor - o nouă cale spre agricultura modernă“, organizat la data de 26 septembrie a.c., la Bucureşti, de către Ambasada Statelor Unite ale Americii, împreună cu Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti“. La succesul conferinţei, moderată de academicianul Doru Pamfil, şi-au adus aportul şi asociaţiile AgroBiotechRom, AISR (Alianţa Industriei de Seminţe din România) şi APPR (Asociaţia Producătorilor de Porumb din România).

Politicile agricole trebuie să se bazeze pe ştiinţă

Dezbaterea privind accesul la biotehnologii a fost generată de hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE), din iulie a.c., care prevede că organismele obţinute prin intermediul noilor tehnici de mutageneză, printre care se numără şi editarea genetică - considerată una dintre cele mai precise metode, să fie supuse restricţiilor şi obligaţiilor Directivei 18/2001 privind OMG-urile. „România va trebui să transmită până în luna octombrie a.c. un răspuns oficial privind decizia CJUE“, a afirmat Elena Tatomir, director general al Direcţiei Politici Agricole şi Strategii din cadrul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR), prezentă la eveniment. În deschiderea conferinţei, John Slette, ataşat regional pentru agricultură în cadrul Ambasadei Statelor Unite ale Americii la Bucureşti, a declarat că politicile de reglementare europene nu sunt întemeiate pe ştiinţă pură, ci derivă, mai degrabă, din „ştiinţa politică“. Slette a mai spus că SUA vor continua să susţină puternic politicile agricole bazate pe argumente ştiinţifice. Aceeaşi opinie are şi Petra Jorasch, director al Diviziei de Ameliorare a Plantelor şi Inovaţii din cadrul Asociaţiei Europene a Seminţelor (ESA), care consideră decizia UE „povară pentru ştiinţă şi industria seminţelor“: „Pentru moment, există un blocaj, oamenii de ştiinţă şi companiile au ezitări în a continua pe acest drum. Unele firme mai mici şi-au încheiat activitatea de cercetare, iar cele mari nu cred că se poate obţine aprobarea cultivării plantelor modificate genetic pe teritoriul Europei, acesta fiind un proces complicat şi de durată. Poate aceeaşi soartă o vor avea şi proiectele ştiinţifice pe această temă, împiedicându-se astfel inovarea. Toţi sunt afectaţi şi este o situaţie inacceptabilă, întrucât Uniunea Europeană are o abordare atipică, catalogând orice soi sau hibrid obţinut printr-o metodă mai rapidă ca fiind organism modificat genetic“. Reprezentantul ESA şi-a exprimat speranţa ca măcar noile tehnici de mutageneza să nu intre sub incidenţa Directivei OMG. „Astăzi vorbim de o ameliorare a plantelor mult mai precisă şi mai rapidă faţă de procedeul clasic. Nu putem avea rezultate viabile decât dacă avem excelenţă ştiinţifică. Noile tehnologii de ameliorare sunt folosite pentru a îmbunătăţi anumite caracteristici ale plantelor, precum şi calitatea producţiei, lucruri verificate în câmp. În Europa ne confruntăm cu secetă severă, iar în directia creării de plante mai rezistente la stresul hidric se îndreaptă şi atenţia amelioratorilor. Se lucrează în laborator, dar rezultatele se observă în câmp şi până la urmă putem spune că aducem inovaţii în cizme de cauciuc“, a mai spus Petra Jorasch.

Lucian Buzdugan: «Mă numesc Don Quijote în cizme de cauciuc»

„Mă simt ca Don Quijote din două motive: odată  pentru că port cizme deoarece lucrez în câmp în marea majoritate a timpului şi pentru că mă lupt de ani cu morile de vânt, nereuşind să facem ceva vizavi de plantele modificate genetic. Până în anul 2007 am înregistrat succese deosebite, mai cu seamă în privinţa soiei modificate genetic, pe care am cultivat-o pe o treime din suprafaţa exploataţiei. Căderea a fost dramatică, azi nu mai cultiv 17.000 ha, ci în jur de 8.000 ha, cu eforturi deosebite şi venituri mici, folosind-o în principal ca plantă permegătoare pentru grâu, având avantajul că lasă în sol acea cantitate de azot de care noi, fermierii, avem mare nevoie. Mă simt învins de sistem şi de «inchiziţia de la Bruxelles», care nu ne lasă pe noi, fermierii, să decidem şi să alegem. Mai mult, m-a uimit faptul că în faţa argumentelor ştiinţifice nimeni nu cedează. Am stat şi m-am gândit: de ce suntem în această situaţie, poate pentru a câştiga popularitate? De regulă, decizia o iau cei care nu au suferit şi nu suferă de foame, cei care nu sunt subnutriţi şi nu se gândesc că în lume un miliard de oameni suferă de foame. Cred că am pierdut şansa de a obţine ceva atunci când un român ne-a reprezentat la Bruxelles - este vorba de Dacian Cioloş (fost comisar european pentru agricultură), care îmi este un bun prieten, dar care din acest punct de vedere nu a făcut nimic şi nici nu a vrut să facă, iar asta rămâne în sufletul meu ca o neîmplinire. Azi puteam să cultivăm în România un milion de hectare cu soia, ceea ce însemna o producţie de minimum 3 milioane de tone. Am fi putut oferi această cantitate Europei, care importă 30 milioane de tone, şi  ne-am fi bucurat de avantajele financiare şi agrotehnice pe care le asigură această cultură. Aş sugera să insistăm pe recunoaşterea mutagenezei ca o formă non-OMG. Consider că argumentele ştiinţifice ar trebui să primeze şi că rolul comunicării este foarte important. Totodată, cred că ar trebui să optăm pentru schimbarea denumirii de produs modificat genetic deoarece creează panică şi teamă, şi cred că dacă le-am numi plante ameliorate genetic poate că impactul asupra opiniei publice ar fi mai redus. Nu doresc sa anticipez o situaţie gravă, însă perspectivele culturii de porumb în România sunt sumbre atât timp cât dăunătorul Diabrotica nu poate fi combătut; cred că singura soluţie pentru combaterea lui este să apelăm la o varietate de porumb modificat genetic. În curând însă decizia europeană privind interzicerea folosirii neonicotinoidelor va limita suprafeţele cultivate cu porumb şi face din Tanymecus, în lunca Dunării, cel mai de temut dăunător, care poate reduce până la jumătate producţia de porumb în România.“

Împreună trebuie să avem o voce mai puternică

Nicolae Sitaru, fermier din Ialomiţa, a întrebat cum se poate ieşi din acest blocaj astfel încât mediul politic să nu se mai opună biotehnologiilor. „Din păcate, atât politicienii noştri, cât şi cei din alte state ale UE, în special din Franţa, se opun folosirii produselor rezultate din biotehnologii şi cred că nouă, fermierilor, ne crează o mare problemă în sensul că vom rămâne cu randamente slabe şi vom ajunge în situaţia să producem, dar să nu avem cui să vindem pentru că nu vom fi competitivi sub aspectul preţurilor. Un alt regret este faptul că în Parlamentul European sunt reprezentanţi care nu vin din domeniul agricol, nu-l cunosc, iar aceştia iau decizii în numele nostru. Se discută de mulţi ani de accesul la biotehnologii şi, din păcate, politicienii nu ascultă decât de cei cu gura mare, care nu vin cu argumente, ci doar cu ţipete. Am participat la astfel de conferinţe unde oamenii de ştiinţă au adus argumente în favoarea folosirii biotehnologiilor, iar într-un caz a venit şi un individ care a spus că afectează organele interne, iar seara la televizor am putut auzi doar ce a spus respectivul, altceva nimic. Cum putem depăşi acest blocaj pentru ca mesajul corect  să ajungă la oameni?“ La această întrebare a dorit să răspundă Silvia Dumitrescu, vicepreşedinte în cadrul Consiliului Internaţional pentru Informare cu privire la Produsele Alimentare, Washington D.C, şi a cărei prezentare s-a intitulat „Comunicarea privind viitorul hranei - înţelegerea criticilor şi a incertitudinilor“. Conform dnei Dumitrescu, „este o provocare modul în care se transmite informaţia către consumatori, iar aceasta să fie una corectă“. „În cadrul institutului nostru am observat că, atunci când vorbim cu publicul, aici incluzând guvernul, companiile, fermierii, chiar şi oamenii de ştiinţă, îi captăm atenţia dacă vede un beneficiu. Dacă agricultorii înţeleg ce înseamnă OMG şi văd un avantaj în cultivarea acestora asta nu înseamnă că şi consumatorii vor vedea aceleaşi avantaje. Dacă discutăm despre faptul că tehnologia OMG este utilă fermierilor deoarece creşte productivitatea sau protejează mediul, aceste mesaje nu se traduc în ceva de interes pentru consumatori. Recomandarea mea este să transmiteţi mesajul către consumatori altfel, încât aceştia să priceapă că au un beneficiu. Consumatorii îmbrăţişează o tehnologie dacă văd un câştig pentru sănătate. Ei nu ascultă de vocea oameniilor de ştiintă, ci de vocea mai puternică şi poate că noi ar trebui să fim acea voce, pentru că ne bazăm pe ştiinţă. Poate aici este cheia.“ Industria farmaceutică a adoptat de mult timp tehnologia OMG-lor, ea fiind prezentă în multe medicamente din piaţă, însă dezbaterile pe acest subiect nu au fost intense aşa cum sunt cele din domeniul agricol, iar publicul le-a acceptat.

Europa înregistrează decalaje de competitivitate

Din partea organizaţiei Maïz’Europ’ (ce reuneşte producătorii de porumb din Franţa), aderentă la Confederaţia Europeană a Producătorilor de Porumb (CEPM), a fost prezentă Alix d’Armaillé. CEPM a fost înfiinţată în anul 1984, numără organizaţii membre din 10 ţări şi reprezintă 90% din producţia europeană de porumb. România, Franţa şi Ungaria sunt ţări europene mari producătoare de porumb, în timp ce la nivel mondial principalii actori sunt SUA şi China. Sub aspect structural, Europa înregistrează deficit de porumb, situaţia fiind eterogenă de la o ţară la alta. Unele ţări înregistrează un excedent de producţie, iar în altele un deficit semnificativ. De aceea, Uniunea Europeană trebuie să importe porumb din ţări precum SUA, Canada, Brazilia, dar şi din Ucraina sau Federaţia Rusă. „Piaţa europeană înregistrează un înalt grad de competitivitate, iar accesul la progresul geneticii este indispensabil pentru producători, reprezentând o condiţie pentru menţinerea competitivităţii în sector. Noile tehnologii permit accesul la inputuri mai eficiente şi conduc la obţinerea unor producţii calitativ superioare.“ În cadrul evenimentului a fost prezentată o diagramă, începând cu anul 1989 şi până în prezent, privind situaţia randamentelor la producţia de porumb american şi  francez. Pe măsură ce anii trec, diferenţele de competitivitate cresc în favoarea Statelor Unite ale Americii. „Acest decalaj se explică prin faptul că există între cele două ţări o diferenţă de acces la genetică, iar aşteptările producătorilor europeni se referă la rezolvarea problemelor de securitate alimentară, cunoscându-se faptul că populaţia va creşte şi este nevoie de randamente mai bune şi de plante mai rezistente la diverşi factori agresivi, iar acest lucru este posibil în momentul de faţă. În Uniunea Europeană sunt mai puţine substanţe active în pesticidele disponibile producătorilor, dar genetica este un instrument de luptă împotriva agresorilor. Adaptarea plantelor la stres, în special la cel de natură hidrologică, având în vedere perspectivele schimbărilor climatice, este importantă. Este nevoie de varietăţi care să tolereze din ce în ce mai bine stresul hidric şi ştim că genetica permite obţinerea de plante mai tolerante la acest factor şi mai bine adaptate la contextul climatic de mâine. De asemenea, ne interesează calităţile nutritive pentru alimentaţia umană şi animală. Dar şi o calitate tehnologică crescută este de interes pentru alimentaţie şi bioresurse în general. Genetica poate răspunde la provocările de azi şi de mâine“, a afirmat reprezentantul organizaţiei Maïz’Europ’. În opinia sa, şi cadrul legislativ trebuie să fie adaptat în aşa fel încât să răspundă problemelor actuale şi să permită agriculturii europene sa rămână competitivă. „Observăm că precauţia devine mai importantă decât inovarea şi există tendinţa de a se interzice totul însă dacă se urmează aceasta orientare pentru producători echivalează cu un impas. De aceea este important să modificăm cadrul legislativ care nu mai răspunde problemelor actuale. Aceasta este o decizie politică strategică pentru Europa şi ea trebuie luată în lunile care vin, atunci când ar trebui să se dezbată din nou situaţia acestui dosar ca să se găsească un răspuns adecvat“, a conchis Alix d’Armaillé.

Ana IONIŢĂ