Insula Mare a Brailei - un model in ceea ce priveste agricultura durabila

Lucian BUZDUGAN, preşedintele CA Agricost SRL

Lucian BUZDUGAN, preşedintele Consiliului de Administraţie al societăţii Agricost SRL Insula Mare a Brăilei

În intervalul 31 martie-2 aprilie a.c, la Bruxelles, compania Syngenta Agro SRL împreună cu ELO (Organizaţia Proprietarilor de Pamânt) au organizat Forumul pentru Agricultură (FFA). După ediţia din acest an, am discutat cu dl Lucian Buzdugan, preşedintele Consiliului de Administraţie al societăţii Agricost SRL Insula Mare a Brăilei, care a participat la eveniment împreună cu dl Tărâţă Culiţă jr., la invitaţia board-ului companiei Syngenta Agro SRL.

---

Tema forumului a fost „Intensificarea durabilă a agriculturii”, în vederea rezolvării problemelor globale de alimentaţie ale populaţiei globului şi în mod special a celei de pe continentul african. Un slogan des folosit la acest forum a fost „Să producem mai mult, cu inputuri mai puţine”.

Ce înseamnă agricultură durabilă?

Înseamnă practicarea unei agriculturi responsabile atât faţă de cerinţele de hrană ale populaţiei, cât şi faţă de mediul înconjurător. Trebuie să trăim într-un mediu sănătos, în care biodiversitatea să fie respectată, astfel încât să garantăm generaţiilor ce vor urma măcar aceleaşi condiţii de viaţă, dacă nu chiar mai bune.

Ce ar trebui să facem în acest sens?

În primul rând, să avem grijă de sol, în sensul de a-i păstra şi chiar îmbunătăţi fertilitatea naturală, astfel încât solul să fie capabil să producă la maximum prin resurse proprii. Pentru aceasta ar trebui să aibă un nivel bun de aprovizionare cu elemente fertilizante, respectiv să aibă materie organică cât mai multă şi un conţinut în NPK cel puţin la un nivel mediu, dacă nu chiar mai ridicat. De asemenea, pentru ca solul să aibă fertilitate, trebuie să aibă şi o viaţă bioactivă cât mai ridicată, în sensul ca microorganismele care trăiesc în sol să fie active o perioadă cât mai lungă de timp pe parcursul unui an.

Apa din sol este al doilea element important, pentru că doar în prezenţa ei au loc o multitudine de procese biochimice legate de preluarea elementelor fertilizante sub formă anorganică de către plante. Toate procesele importante chimice şi biochimice se produc numai în soluţia solului - soluţie ce nu poate fi realizată decât pe bază de apă din sol. Prin urmare, pentru o agricultură durabilă trebuie să ne îngrijim să avem permanent apă în sol, militând pentru conservarea acesteia în sol, şi să nu o pierdem în mod nejustificat prin lucrări de tipul aratului sau al discuitului. Acest lucru se poate realiza practicând lucrări minime ale solului, prin eliminarea lucrărilor cu plugul sau cu discul.

Durabil mai înseamnă să foloseşti o genetică de ultimă generaţie, în care biotehnologia trebuie să-şi spună din ce în ce mai mult cuvântul, prin realizarea de soiuri şi hibrizi rezistenţi la secetă, la boli şi dăunători. De asemenea, să realizăm soiuri şi hibrizi cu o durată mai scurtă de vegetaţie, care într-un timp mai scurt pot acumula aceleaşi volume de materie organică, cu un consum redus de apă. Sintagma „smart agriculture”, în traducere „agricultură inteligentă”, în care „precizia” ocupă un loc din ce în ce mai important în desfăşurarea activităţilor agricole, caracterizează foarte bine modul în care acest sector tinde să evolueze. Este deci foarte important să dăm plantelor, potrivit conceptului 4R, cât trebuie, când trebuie, unde trebuie şi cum trebuie.

Uniunea Europeană a lansat noile condiţii de bune practici agricole, iar în cadrul acestui forum s-a cerut ca aceste practici să fie extinse în toată lumea. Nu poţi avea grijă, de exemplu, de păsări într-o anumită parte a lumii, iar în cealaltă să le distrugi. Nu poţi aplica insecticide neselective care ucid toate insectele, inclusiv pe cele valoroase, precum cele care fac polenizare. Ele trebuie protejate, creându-le arii protejate de-a lungul tuturor solelor şi parcelelor, pentru a se putea refugia acolo. Sub acest aspect, putem spune că Insula Mare a Brăilei este un model în ce priveşte agricultura durabilă. IMB are astăzi un sol cu un nivel de fertilitate mai bun decât cu 13 ani în urmă, pentru că s-au utilizat doze de îngrăşăminte chimice moderate, dar suficient de mari încât să compenseze elemente minerale exportate o dată cu producţia de seminţe, plus o parte care să asigure şi o creştere a rezervei din sol, în special cea de fosfor mobil, care în ultimii 13 ani a fost cu 30% mai mare.

Practicăm lucrări minime ale solului pentru conservarea apei din sol. Dezvoltăm sistemul de irigaţii pentru a completa deficitul de apă din sol. Favorizăm activitatea microbiană din sol, cultivând specii de leguminoase precum soia şi lucerna, care datorită bacteriilor fixatoare de azot, care utilizează azotul din aerul de la nivelul rădăcinilor, lasă apoi în sol însemnate cantităţi de azot biologic nepoluant. Încorporăm toate resturile vegetale, pentru a restitui solului o parte din mineralele pe care le-am luat prin creşterea şi dezvoltarea plantelor.

Aplicăm îngrăşăminte chimice cu precizie, la nivel de sămânţă, rădăcină şi frunză. Folosim acele soiuri şi hibrizi specifici arealului IMB printr-o atentă testare şi le cultivăm doar pe cele care ne asigură producţii mari şi sigure. Din punctul de vedere al protecţiei mediului în IMB, 10% din suprafaţă nu se cultivă. Această suprafaţă, datorită condiţiilor specifice, devine zona de refugiu pentru toată entomoflora din acest areal de cultură. Primim anual în IMB între 40 şi 50.000 de familii de albine ca polenizatori. Poposesc în incinta îndiguită timp de 1-3 luni în fiecare an milioane de păsări migratoare, pentru a-şi reface forţele în vederea continuării zborului, care consumă însemnate cantităţi de grâu, orz şi rapiţă. Există o abundenţă de peşti, raci şi scoici în cei 1.400 km de canale de desecare. Avem câteva fonduri de vânătoare bine organizate şi bine populate cu vânat. Ne propunem ca în următorii ani, pentru a desăvârşi programul lansat la Bruxelles, să plantăm între 1.000 şi 1.500 de hectare de perdele de protecţie şi să dăm destinaţie forestieră unei suprafeţe de 3.000 de hectare de teren care nu este favorabilă producţiei agricole.”