Întreținerea viței de vie în al doilea an de la plantare

​Complexul de lucrări aplicat în al doilea an după plantare are ca scop fortificarea vițelor din plantația nou înființată și grăbirea punerii lor pe rod. De aceea, lucrările de întreținere din al doilea an trebuie cunoscute și aplicate cu aceeași corectitudine ca și cele din anul plantării.

Dezmușuroirea – către sfârșitul lunii martie și începutul lunii aprilie, de îndată ce a trecut pericolul înghețurilor târzii de primăvară, vițele se dezmușuroiesc. Lucrarea se execută de la baza mușuroaielor, astfel ca pământul să cadă prin surpare. Lucrarea trebuie executată cu atenție pentru a nu tăia sau răni vițele. Acestea se dezvelesc până sub punctul de altoire, iar pământul rezultat din desfacerea mușuroaielor se împrăștie uniform.
Tăierea în uscat și copcitul –se începe, în anul al doilea de fapt, executarea tăierilor pentru formarea vițelor, care se fac în raport cu forma de conducere ce trebuie realizată. Întrucât forma de conducere cea mai răspândită este conducerea cu tulpini semiînalte, vom insista asupra realizării acesteia.
Tăierea în uscat se execută imediat după dezmușuroirea vițelor. Pentru uniformizarea vigoarei vițelor, tăierea din anul al doilea se aplică diferențiat. La vițele cu creștere slabă se lasă un cep la 2 ochi; - la vițele bine fortificate în primul an se lasă o cordiță de 3–4 ochi. Pentru viile cu formă de conducere joasă (clasică), vițelor slabe li se lasă doi cepi de câte 2 ochi, iar cele viguroase se taie în verigă de rod (un cep de 2 ochi și o cordiță de 5–6 ochi). Nu are temei științific teama unor fermieri ca prin plantarea vițelor fasonate lung (10–15 cm) și prin tăierea în verigă de rod în al doilea an după plantare s-ar provoca oboseala vițelor. Dimpotrivă, vițele cresc mai puternic, devin mai viguroase și își formează în număr mare mugurii de rod, via putând rodi chiar în al doilea an de la plantare. Este bine, însă, ca aceste inflorescențe să fie înlăturate, pentru a nu afecta creșterea butucului. Odată cu tăierea vițelor se execută și controlul copcitului, suprimându-se eventualele rădăcini care nu au fost copcite în vara primului an.
Copcitul va fi repetat în luna august. După tăierea de primăvară și copcit, vițele nu se mai mușuroiesc, lăsându-se descoperite. În primăverile secetoase, cu vânturi puternice și uscate, punctul de altoire se acoperă ușor cu pământ mărunțit pentru a preveni uscarea altoiului.
Plivitul – când lăstarii au atins lungimea de circa 8–10 cm, se execută plivirea celor de prisos. Astfel, la vițele mai slab dezvoltate se lasă numai doi lăstari, care, în felul acesta, vor fi favorizați în creștere, iar la vițele viguroase se lasă 3–4 lăstari, care să realizeze creșteri mai moderate. Se asigură astfel o egalizare a creșterii lăstarilor destinați formării tulpinilor. Ceilalți lăstari se înlătura prin tăiere.
În cultura joasă, vițele slab dezvoltate nu se plivesc pentru a li se asigura o suprafață foliară asimilatorie cât mai mare, necesară întăririi lor. La vițele viguroase, prin plivit se înlătură prisosul de lăstari, începând cu cei gemeni porniți câte doi dintr-un singur ochi, lăstarii prea subțiri, dar și cei prea viguroși, care prin poziția lor mai avantajoasă, amenință să-i uzurpe pe ceilalți.
Tutorarea vițelor și legarea lăstarilor – în al doilea an de la plantare, vițele au nevoie de suport. De regulă, instalarea sistemului de susținere se execută în toamna primului an sau primăvara anului al doilea. Dacă, din diverse motive, instalarea spalierului se amână pentru toamna anului al doilea, se va proceda la executarea tutoratului provizoriu. De aceea picherii care au fost folosiți în primul an vor fi înlocuiți cu araci subțiri de 2 cm diametru, dar destul de puternici și lungi, 1,5 metri. Dacă la pichetat au fost folosiți stacheți lungi din lemn, aceștia pot servi și pentru susținerea vițelor în anul al doilea. Pe acești tutori se palisează vertical lăstarii rămași după plivit, prin executarea a 2–3 legături, pentru a nu fi rupți de vânturi sau cu ocazia lucrărilor din vie. Totodată se îndepărtează și copilii în stare erbacee. Cultura oloagă a vițelor în anul al doilea nu este permisă, deoarece lăstarii întinși pe pământ nu se maturizează și sunt foarte expuși atacului de mană. Pe de altă parte, este lucru dovedit că susținerea vițelor tinere grăbește punerea lor pe rod.
Asigurarea desimii (completarea vițelor) – în eventualele goluri rămase din primul an vor fi replantate în primăvară vițe viguroase de un an sau, preferabil, de doi ani. Se recomandă parafinarea părții superioare a vițelor, pentru a se renunța la protejarea prin mușuroire.
Vițele plantate în goluri vor fi tratate și îngrijite în mod special, prin aplicarea tuturor lucrărilor prevăzute pentru via de un an. O atenție deosebită va fi acordată lucrărilor de udare și copcit.
Vițele dispărute pe parcursul perioadei de vegetație vor putea fi înlocuite în cursul verii (august) cu vițe de un an, fortificate la ghivece sau în primăvara anului următor (anul al treilea de la plantare) cu vițe viguroase de 1–2 ani.
Combaterea bolilor și dăunătorilor – ca și în primul an, o atenție deosebită va fi acordată combaterii manei și făinării. Primele două tratamente, aplicate în perioada când creșterile sunt slabe. Împotriva manei se recomandă ca și în primul an, folosirea preparatelor fără cupru (acuprice). Pentru ultimele două tratamente sunt de preferat produsele cuprice (oxiclorura de cupru), care au o remanență mai mare și favorizează maturarea lăstarilor. Tratamentele împotriva făinării sau a unor dăunători vor fi completate cu tratamentele de bază contra manei, ținând totdeauna seama de recomandările stațiilor de prognoză și avertizare, atât în ce privește perioada de aplicare, cat și compatibilitatea, potrivirea produselor insecto-fungicide.
Întreținerea solului – în perioada de vegetație, solul din via tânără se va menține afânat și curat de buruieni prin aplicarea prășilelor, care nu diferă ca număr și mod de execuție de cele din primul an.
Fertilizarea – în plantațiile tinere, va fi acordată multă atenție administrării îngrășămintelor cu azot (care favorizează creșterea lăstarilor) și a celor cu potasiu (care asigură o mai bună maturare a coardelor). Începând cu anul al doilea, îngrășămintele chimice cu azot, fosfor și potasiu se aplică în doze variabile.
Îngrășămintele chimice vor fi administrate cu ocazia lucrărilor solului. Îngrășămintele potasice vor fi aplicate o dată cu prima lucrare de afânare a solului în primăvară, îngrășămintele cu azot vor fi administrate fazial, îngrășămintele cu fosfor vor fi aplicate cu ocazia efectuării arăturii de toamnă. Dacă se folosesc îngrășăminte complexe, acestea vor fi aplicate în primăvară, în 1–2 tranșe, pe solurile ușoare sau toamna, o dată cu lucrările solului, pe cele grele.
Începând cu al doilea an după plantare, în viile tinere se recomandă folosirea îngrășămintelor foliare, ce se aplică pe frunziș, prin stropiri cu macro și microelemente. Ele vor fi administrate concomitent cu tratamentele pentru combaterea bolilor.
În prima parte a vegetației (sfârșitul lunii mai) va fi preferat tipul de îngrășământ foliar în care predomină azotul, pentru a ajuta creșterea lăstarilor. Către sfârșitul perioadei de creștere a lăstarilor (lunile iulie–august) va fi folosit tipul de îngrășământ foliar cu fosfor și potasiu, care contribuie la maturarea coardelor.
Protejarea vițelor în timpul iernii - În viile situate la baza pantelor, unde în timpul iernii se înregistrează de obicei pierderi de ochi, este recomandabil ca 1–2 coarde să fie protejate prin acoperire totală cu pământ. Grosimea stratului de pământ nu trebuie să depășească 10–12 cm.
În raport cu modul de iernare a coardelor, pentru formarea tulpinii, în primăvara anului al treilea, se va putea alege una din coardele protejate sau neprotejate, după caz.
Pentru forma de conducere joasă este suficient mușuroirea.

​Victor Vătămanu