Ken Spicer: «Leasingul operaţional poate fi mai practic pentru fermierii români»

În opinia lui Ken Spicer, brand business manager în cadrul AGCO Corporation, fermierii români ar trebui să se reorienteze către leasingul operaţional atunci când vine vorba de achiziţia de utilaje şi maşini agricole, cel mai important avantaj fiind cel al costurilor fixe pe o perioadă determinată de timp.

Există însă o problemă cu acest sistem la noi în ţară: dealerii de utilaje n-au găsit încă debuşee de desfacere pentru utilajele la mâna a doua care ar urma să aibă ca ţară de origine România. Şi asta în condiţiile în care Europa de Est, Orientul Mijlociu şi Africa sunt deja destinaţii preferate pentru mărfuri similare din Vest. Până la a deveni însă o sursă de utilaje şi de maşini agricole second-hand, în prezent fermierii noştri cumpără agregate de mare putere noi, cel mai elocvent exemplu fiind şenilatul Challenger Stealth, de peste 400 de cai putere şi de peste 320.000 de euro, achiziţionat de Rică Stoian, de la Agroserv Borcea. Singurul de acest tip din România şi unul dintre cele doar 28 de tractoare cu şenile de cauciuc din seria MT700E.

Din cauza absenţei unor cifre oficiale, piaţa românească de utilaje agricole nu poate fi decât aproximată. Conform propriilor calcule, marii dealeri din sectorul de profil estimează că, în ceea ce priveşte tractoarele, cel mai bun an a fost 2013, fiind comercializate atunci nu mai puţin de 1.900 de unităţi. Un an mai târziu s-au vândut mai puţine - 1.700 de tractoare, pentru ca în 2015 estimările să fie de circa 1.600-1.700 unităţi care ar urma să fie vândute.

Ne aflăm la un eveniment important - lansarea noului sediul Mewi de la Drajna. De departe, regele expoziţiei este un tractor Challenger Stealth. De ce tractor cu şenile şi de ce Stealth?

Deja, de 28 de ani, AGCO s-a orientat către construcţia de tractoare de mare putere, cu şenile. Unele dintre cele mai spectaculoase produse deţinute în portofoliul sunt şi Challenger Stealth seria MT 700E şenilat, model din care nu am construit decât 28 de unităţi, ediţie limitată. În România, administratorul Agroserv Borcea, Rică Stoian, ar fi singurul proprietar deţinător al unui astfel de Challenger Stealth MT775E. Numărul 1 produs a plecat însă în Marea Britanie. Foarte important - doar 28 unităţi au fost produse pentru a celebra cei 28 de ani de când Challenger a decis să producă numai utilaje de mare putere, cu şenile de cauciuc. Având o putere de 438 de cai putere, modelul MT775E Stealth a fost prezentat în premieră la Agritechnica 2013.

Cât l-ar costa pe un fermier român un astfel de tractor Challenger? Aceste dotări Stealth cresc şi mai mult factura?

Nu am taxat nimic extra pentru dotările Stealth; preţul este unul standard. Acesta depinde însă de specificaţii, de preţul dedicat clientului. Vă pot sune însă că, în medie, un astfel de Challenger ar putea să coste aproximativ 320.000 de euro.

Un astfel de utilaj de mare putere este dedicat exclusiv marilor fermieri?

Depinde de la ţară la ţară. Spre exemplu, în Marea Britanie sunt unii fermieri cu doar 250 ha care au aşa ceva. Însă, în general, ne-am aştepta să ne fie clienţi fermieri care lucrează 800, 1.000 ha şi peste.

Dacă am face o paralelă între fermierul britanic şi cel român, sunt cei de la noi capabili să-şi permită acest tip de utilaj, având doar 80-100 ha? Ar fi o investiţie bună pentru ei?

Nu. O astfel de investiţie pentru micul fermier din România, pentru că agricultura aici nu este aşa de intensivă, nu ar avea nici o raţiune economică. Trebuie să fii producător agricol de anvergură, orientat către piaţă, pentru a putea investi în aşa ceva. Trebuie luaţi în calcul aici inclusiv banii europeni, care i-ar putea permite unui producător mare din România să cumpere aşa ceva. În România, costurile iniţiale cu investiţiile în teren arabil pentru producătorii agricoli români, fie că vorbim de terenul arendat de la ADS, fie de cel de la proprietari privaţi, sunt mult mai mici decât în majoritatea ţărilor europene. De asemenea, suprafeţele fermelor din România sunt vizibil mai mari.

Putem face o comparaţie între nivelul de tehnologizare al fermelor britanice şi cel al exploataţiilor din România?

Cred că diferenţa principală este - şi vorbim aici de un aspect istoric - aceea că fermierilor români încă le place să deţină propriile utilaje, în timp ce producătorii agricoli din Vest nu doresc să le aibă în proprietate. Eu aş vedea altfel lucrurile în România - o bună parte din fermieri să aibă un contract de leasing operaţional. Ar avea astfel costuri fixe pentru un anumit număr de ani, iar atunci când utilajul n-ar mai fi dorit, costurile ar dispărea. Românii sunt însă interesaţi doar de costurile de producţie şi de ceea ce pot obţine doar de la terenul exploatat; suprafaţa arabilă este singurul cost fix pe care îl au. Mentalitatea din România se schimbă însă. Fermierii străini care vin aici schimbă sistemul. Cei mari, în special investitorii olandezi, vor leasing operaţional. Dacă vrei să faci leasing operaţional, toţi dealerii trebuie să fie obişnuiţi să recupereze utilajele prin buy-back garantat şi să le valorifice mai departe. Acest sistem se construieşte încă în România.

Avem în România o problemă cu sistemul de buy-back al utilajelor agricole?

Aceasta ar fi doar una dintre probleme. Utilajele agricole la mâna a doua, de obicei, au un traseu care porneşte din Europa de Vest şi ajung în Est, Orientul Mijlociu sau Africa, în condiţiile în care aceste zone de destinaţie se dezvoltă mai nou ca pieţe de desfacere pentru maşini noi. De aceea, a deschide un nou traseu cu utilaje la mâna a doua din România şi a le muta către aceste zone reprezintă o problemă pentru dealeri.

Avem două exemple de succes ale erei comuniste: tractoarele UTB din România şi Zetor din Cehia. La ce nivel de reînnoire a parcului agricol se află cele două ţări membre UE, având la bază propriile produse?

Din punctul meu de vedere, Cehia este probabil cea mai avansată ţară ca procent de reînnoire a parcului agricol din clusterul Bulgaria, România, Ungaria, Cehia şi Polonia. Ei au făcut asta în cel mai eficient mod cu putinţă. Nu deţin statistici corecte, dar aş spune că procentul de reînnoire a parcului de utilaje şi maşini agricole este de peste 70 de procente în Cehia.

Pe de altă parte, doar conducând prin România, cu siguranţă orice neavizat poate observa aproape la tot pasul tractoare vechi UTB care ară; lucrul ăsta nu mai este vizibil în Cehia. Ce s-a întâmplat acolo cu tractoarele Zetor - ei le-au modificat, le-au îmbunătăţit şi le-au înlocuit astfel pe cele vechi. Şi-au păstrat industria.

Ionel VĂDUVA