KWS Seminţe: «Prioritate pentru performanţă»

 „Prioritate pentru performanţă“ a fost titlul primei ediţii a evenimentului KWS Seminţe dedicat fermierilor de top din România, organizat la data de 2 martie, la Hotel Intercontinental din Bucureşti. Pe marginea subiectului „Porumb“ a fost susţinută o serie de prezentări cu privire la fertilizarea raţională, combaterea dăunătorilor şi a buruienilor, efectuarea sistemelor de lucrări ale solului, managementul riscului etc.

Temele abordate în cadrul seminarului au fost susţinute de invitaţii speciali ai companiei KWS Seminţe, personalităţi marcante ale mediului academic, cercetători şi specialişti cu experienţă vastă în agronomie. Dl Gabriel Razi, iniţiator al proiectului independent Agrofinanciar, a detaliat „Factorii de influenţă şi modalitatea de formare a preţului la porumb“. Seminarul a fost onorat de un amfitrion de marcă, domnul prof. univ. dr. Gheorghe Valentin Roman, inginer agronom, doctor în Agronomie, Doctor Honoris Causa, profesor universitar emerit la Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din Bucureşti, disciplina Fitotehnie, membru corespondent al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice, vicepreşedinte al secţiei „Cultura plantelor de câmp“.

Hibrizi adaptaţi condiţiilor din România

„De aproape 14 ani, KWS Seminţe şi-a propus să vină în întâmpinarea fermierilor din România cu un portofoliu de hibrizi de porumb perfect adaptaţi condiţiilor locale de sol şi climă. KWS Seminţe creează în România pentru România, iar faptele concrete dovedesc aceasta. Investim permanent în tehnologie şi în specialişti de valoare ca să dezvoltăm, în cadrul staţiunii proprii de cercetare-ameliorare de la Alexandria, hibrizi de porumb performanţi, productivi, toleranţi la secetă şi arşiţă, stabili în orice condiţii. Astăzi, continuând tendinţa implicării active în programe solid fundamentate, lansăm, în premieră pentru România, această serie de seminarii exclusiviste, prin intermediul cărora ne-am propus să venim în atenţia dumneavoastră, a fermierilor reprezentativi din ţara noastră, cu soluţii care să aducă plusvaloare fermelor pe care le-aţi dezvoltat cu atâta profesionalism şi curaj“, a declarat în deschiderea evenimentului Doriana Niţu, director general KWS Seminţe, inginer agronom.

Importanţa porumbului în lume şi în România

Informaţii despre suprafeţele şi producţiile obţinute pe plan mondial şi local la cultura porumbului au fost furnizate de prof. univ. dr. Gheorghe Roman. La nivel global, în anul 2013 cultura de porumb ocupa o suprafaţă de 184 milioane de hectare. În România, anii trecuţi, acestei culturi i se alocau 3-4 milioane de hectare, însă, după anul 2000, se înregistrează o tendinţă de scădere a suprafeţelor cultivate cu porumb, la un nivel de sub 3 milioane ha. Printre cauzele care au determinat diminuarea suprafeţei cultivate cu porumb, dl Roman a amintit: condiţiile de secetă, problema irigaţiilor, preţul scăzut de valorificare şi diminuarea numărului de animale din fermele zootehnice. În timp ce suprafeţele cultivate cu porumb în România scad, statistica arată faptul că producţia medie pe unitatea de suprafaţă a crescut, de la 3,8 t/ha în 2005 la 4,78 t/ha în 2013. În urmă cu trei ani, România a realizat o producţie de porumb de peste 11 milioane de tone. Cu toate acestea, producţia medie la hectar în România rămâne mică în comparaţie cu cea obţinută de alte ţări. Una dintre ţările mari cultivatoare de porumb este SUA, unde producţia medie este de 11-12 t/ha. „Practicăm o agricultură de tip minerit. Nu returnăm solului decât parţial din ce am luat.“ Prof. univ. dr. Mihail Dumitru, director ştiinţific al Institutului Naţional de Pedologie, Agrochimie şi Protecţia Mediului, a susţinut prezentarea cu titlul „Cartarea agrochimică şi sisteme de fertilizare“. Acesta a declarat că sunt foarte mulţi factori care restricţionează capacitatea de producţie a solurilor: 7,1 milioane ha sunt afectate de secetă, 6,3 milioane ha de eroziunea prin apă, apoximativ 378 mii ha de eroziunea eoliană, 7,4 milioane ha au un conţinut mic şi foarte mic de humus. „Avem probleme extrem de mari cu scăderea nivelului de fertilitate a solului. Am uitat să fertilizăm organic în România, iar resturile vegetale le folosim în alte scopuri, alteori chiar le-am ars, ceea ce este o greşeală substanţială.“ Potrivit dlui Dumitru, lipsa fosforului din sol, în cantităţi suficiente, va fi principala cauză care va bloca  dezvoltarea agriculturii din România, deoarece în ţările din vestul Europei solurile sunt suprasaturate cu fosfor. „Dacă nu redresăm nivelul de fosfatare a solurilor, este imposibil să ajungem la producţiile pe care ni le dorim cu toţii. Problema nu se va rezolva, pentru că diferenţa este mare şi suntem în Comunitatea Ruropeană, care nu mai doreşte să importe prea mult fosfor. UE a luat măsura să introducă un control prin nivelul de cadmiu din superfosfat, ceea ce va conduce la dublarea preţului la fosfor. Dacă aş fi fermier, principala măsură pe care aş lua-o ar fi să administrez un pic mai mult fosfor decât am strictă nevoie prin recomandarea agrochimică, ca să încerc să ajung la un nivel mediu de aprovizionare a solului cu fosfor“, a spus directorul Institutului de Pedologie. „Problema cu potasiul este un pic pusă greşit la noi în ţară, în sensul că s-a spus mereu că solurile noastre au suficient potasiu şi, cu toate acestea, avem suprafeţe mari unde plantele de orz şi grâu cad în luna iunie, pentru că avem o perioadă de 2-3 săptămâni în an în care nivelul potasiului, din cauza condiţiilor climatice, nu mai este suficient. Cu cât producţia creşte, cu atât trebuie să vă completaţi gama de elemente nutritive pe care să le returnaţi solului, în funcţie de cartarea agrochimică. Dacă cultivaţi legume, viţă-de-vie, pomi fructiferi, nu vă gândiţi numai la potasiul sub formă de clorură, care este cel mai ieftin, urmăriţi-l şi pe cel sub formă de sulfat. Clorul este dăunător şi nu puteţi administra decât cantităţi foarte mici.“ Privitor la cartarea agrochimică, dl Dumitru a precizat că pentru a obţine rezultate corecte, parcelele de pe care se prelevează probe de sol trebuie să fie omogene. „Toate studiile, nu doar cele din România, ci şi din alte ţări ale lumii, arată că o probă de sol se recoltează la suprafeţe între 0,2 şi 5 ha. Dacă probele nu se fac în mod corect, mai bine nu le faceţi, pentru că neuniformitatea nu înseamnă nimic altceva decât risipă.“ Prin efectuarea analizelor agrochimice, fermierii pot justifica aplicarea unor cantităţi mai mari de îngrăşăminte chimice, peste limitele impuse de normele în vigoare.  România are soluri acide pe 3,4 milioane de hectare. Cunoaşterea pHului solului este importantă deoarece acesta influenţează foarte mult solubilitatea şi absorbţia diverselor elemente nutritive în plante. Conţinutul de humus din sol este un alt factor care influenţează producţia. „Avem foarte multe suprafeţe cu conţinut mic şi foarte mic în humus şi alte elemente. În România, din nefericire, producţia continuă să scadă în loc să crească. La porumb avem o situaţie mai bună: în intervalul 2007-2012 s-a înregistrat un plus de producţie nu foarte mare, de 3,6%. La cultura grâului însă nu am ajuns nici cel puţin la nivelul de dinainte de Revoluţie. La orz este şi mai redus. Vorbim despre media pe ţară, medie care ia în calcul şi fermele de subzistenţă. Îngrăşămintele sunt responsible pentru creşterea cu 55% a producţiilor în ţările în curs de dezvoltare. În România se folosesc de cinci ori mai puţine îngrăşăminte decât în alte ţări. Datoria noastră este ca măcar să returnăm solului ceea ce am luat. În România practicăm o agricultură de tip minerit. Nu returnăm solului decât parţial din ce am luat.“

Prin încorporare, dublaţi efectul îngrăşămintelor

„Dacă vreţi producţii mari, gândiţi-vă să încorporaţi, să aplicaţi îngrăşamintele fie în benzi, fie prin încorporare pe rând, dacă aveţi utilaje moderne. Dacă aplici pe toată suprafaţa, sistemul radicular nu este uniform distribuit şi atunci indicii de valorificare sunt mai mici. Prin încorporare dublaţi efectul acestora. Fermierii care dispun de  irigaţii pot să aplice îngrăşăminte sub formă lichidă, reuşind astfel să regleze mai bine raportul între elemente, este şi un pic mai ieftin şi reuşesc să distribuie plantei elementele nutritive atunci când aceasta are cea mai mare nevoie. Trebuie să acordaţi atenţie nu doar calităţii îngrăşămintelor, ci şi cantităţii, la momentele în care planta are cel mai mare consum de elemente. Îngrăşămintele trebuie administrate în acord cu indicii de dezvoltare a plantelor“, a spus directorul ştiinţific al Institutului Naţional de Pedologie, Agrochimie şi Protecţia Mediului.

Sisteme de lucrări ale solului

În cadrul evenimentului, au fost supuse atenţiei două exemple de succes din fermele Agro Chirnogi, care exploatează o suprafaţă de 30.000 ha în judeţul Călăraşi, şi Frizonagra, cu o suprafaţă de 3.400 ha pe raza judeţului Vrancea. Subiectul abordat au fost sistemele de lucrări ale solului practicate la cultura porumbului în cele două exploataţii agricole. Ştefan Mihalcea, inginer agronom şi director tehnic al SC Agro Chirnogi, a declarat că anul acesta cultura de porumb va ocupa o suprafaţă de aproximativ 10.000 ha. „Niciodată nu ne-am propus să obţinem la porumb producţii de sub 10 t/ha, de obicei obţinem 14-15 tone de boabe pe unitatea de suprafaţă“, a afirmat acesta. În cadrul Agro Chirnogi se practică atât sistemul convenţional de lucrări, unde lucrarea de bază este arătura cu plugul cu cormană, sistemul de lucrări minime (minimum tillage), cât şi sistemul fără lucrări (no-tillage), care presupune semănatul direct în mirişte. „Efectuăm lucrarea de arat după recoltarea culturii premergătoare, ideal este să se intrevină imediat pentru că, dacă se întârzie, calitatea lucrării scade şi consumul de motorină creşte pe măsură ce solul se usucă. Când nu avem posibilitatea să efectuăm arătura imediat după recoltare, realizăm o lucrare cu grapa cu discuri pentru a mărunţi resturile vegetale şi pentru a limita pierderea apei din sol, prin capilaritate. 60% din consumul energetic per hectar revine lucrărilor solului şi 35% lucrării de arat. Arătura de vară trebuie realizată până la 15 august, iar cea de toamnă până la 15 noiembrie. Avem în vedere să alternăm adâncimea de la un an la altul, în funcţie de tipul culturilor din cadrul asolamentului. Efectuăm arături pe solurile grele şi mijlocii la 25-30 cm, iar pe cele uşoare la 20-25 cm. În ferma noastră predomină solurile grele şi o dată la 4 ani facem o afânare adâncă cu scarificatorul, la o adâncime de 50 cm. Pregătirea terenului pentru semănatul porumbului o facem, de regulă, toamna şi foarte rar înainte de semănat, primăvara. Primăvara lucrăm în special cu combinatorul. După arătură, facem maximum două lucrări. Sistemul de lucrări minime la cultura de porumb începe prin aplicarea îngrăşămintelor pe bază de fosfor. Lucrarea de bază o realizăm cu scarificatorul şi, în unele cazuri, cu grapa cu discuri. Lucrările minime ale solului presupun combaterea buruienilor numai prin metode chimice. Avem instalaţii de erbicidat performante, dotate cu GPS, cu lăţimi de lucru de 30 m, cu o productivitate de 200 ha în 10 ore. Folosim erbicide pe bază de glifosat, iar o problemă specifică fermei noastre este stuful.  În ultimul timp am început să folosim îngrăşăminte lichide. Am renunţat la cele solide, de tipul azotatului de amoniu, din mai multe considerente, cum ar fi preţul ridicat, dar şi neuniformitatea dozei pe întreaga suprafaţă ce urmează să fie fertilizată. Aplicăm îngrăşăminte cu azot fie înaintea semănatului, fie în perioada de la semănat până la răsărirea culturii. O dată cu semănatul aplicăm şi îngrăşăminte chimice complexe de tipul 20:20:0 200 kg/ha. Semănăm atât ziua, cât şi noaptea. În 24 de ore putem semăna 250 de hectare. După semănat, combatem buruienile răsărite folosind un erbicid pe bază de glifosat sau un amestec de două erbicide. Folosirea sistemului minim de lucrări şi fără lucrări este posibil la Agro Chirnogi deoarece porumbul este inclus într-un asolament cu alte culturi, acest lucru contribuind la combaterea bolilor, dăunătorilor şi buruienilor. În asolament avem şi cultura de soia care îmbogăţeşte natural solul în azot. Maşinile şi agregatele sunt de mare complexitate. Resturile vegetale nu prezintă o problemă în cadrul exploataţiei noastre. Comparativ cu lucrarea clasică, cele două sisteme de lucrări conservative presupun, în condiţiile noastre, folosirea unor doze mai mari de îngrăşăminte chimice, îndeosebi cu azot. De asemenea, aplicăm erbicide şi insecticide în cantităţi mai mari şi folosim la semănat densităţi între 75 mii (FAO 500-520) şi 85 mii boabe germinabile/ha (FAO 400)“, a precizat dl Mihalcea. În cadrul fermei Frizonagra, administrată de dl Teofil Dascălu, se efectuează atât tehnologiile clasice de lucrare a solului, cât şi cele neconvenţionale. „Dintre tehnologiile conservative ale solului, cea care a dat cele mai bune rezultate în cadrul fermei este lucrarea cu plugul paraplow plus un agregat complex. Fiecare fermier trebuie să aleagă sistemul de lucrări ale solului care se potriveşte cel mai bine exploataţiei sale“, a afirmat dl Dascălu.

Încălzirea globală favorizează extinderea zonelor de atac al dăunătorilor

Tema combaterii răţişoarei frunzelor de porumb (Tanymecus dilaticollis) şi a sfredelitorului (Ostrinia nubilalis) a fost abordată de dr. ing. Emil Georgescu, cercetător în cadrul INCDA Fundulea. Potrivit acestuia, încălzirea globală favorizează atacul dăunătorilor, care încep să provoace pagube şi în zonele considerate înainte ca fiind nefavorabile dezvoltării acestora. Perioada de maximă sensibilitate a culturii de porumb la atacul de răţişoară este de la răsărit până în faza de patru frunze. Distrugerile sunt şi mai accentuate dacă primăvara este una secetoasă. „În urma cercetărilor efectuate la Institutul Fundulea a reieşit faptul că cea mai mare rezervă a răţişoarei este atunci când porumbul este cultivat în monocultură şi când se cultivă floarea-soarelui după porumb. Desigur că fermierii mari respectă asolamentul culturilor, însă sunt multe alte suprafeţe mici unde nu este respectată rotaţia culturilor. La acestea adăugăm şi faptul că, din păcate, dăunătorul nu este monofag, el atacă peste 35 de plante-gazdă, inclusiv buruienile, cum este pălămida. Experienţele noastre relevă faptul că, momentan, în combaterea gărgăriţei frunzelor de porumb nu există insecticide care au aceeaşi eficacitate ca şi neonicotinoidele folosite la tratamentul seminţelor. Lipsa tratamentelor la sămânţă poate duce la creşterea intensităţii atacului dăunătorului. România trebuie să solicite în continuare derogări privind tratarea seminţelor cu neonicotinoide“, a afirmat dl Georgescu. Referitor la sfredelitorul porumbului, cercetătorul a afirmat că probleme mari sunt semnalate în vestul ţării, însă încep să fie semnalate şi în zonele de sud şi sud-est ale României, pentru că dăunătorul a ieşit din zona sa de favorabilitate. Metodele de combatere sunt: evitarea monoculturii; tocarea resturilor vegetale deoarece larvele iernează în tulpinile de porumb; cultivarea de hibrizi toleranţi şi aplicarea tratamentelor chimice. „Combaterea chimică a dăunătorului este mai dificilă deoarece trebuie să nimereşti foarte bine momentul când apar fluturii, pentru a depune ponta. Se folosesc capcane feromonale, iar la 5-7 zile după ce apar primii fluturi în capcană ar trebui efectuat tratamentul“ - a fost recomandarea specialistului de la Fundulea. „Concluzia de la Congresul Mondial de Protecţia Plantelor de anul trecut a fost aceea că schimbările climatice favorizează atacul insectelor dăunătoare, în special al lepidopterelor, cum sunt Ostrinia, Helicoverpa, dar şi atacul insectelor iubitoare de căldură şi secetă, cum este Tanymecus dilaticollis. Din păcate, schimbările climatice defavorizează duşmanii naturali ai acestora, necunoscându-se încă motivele, a spus dr. ing. Emil Georgescu.

Previziuni pesimiste privind evoluţia preţului la porumb

Gabriel Razi, iniţiator al proiectului independent Agrofinanciar, a vorbit despre porumbul românesc în context european şi internaţional, preţuri şi previziunile pentru acest sezon agricol. La nivel european, România ocupă locul 1 după suprafaţa cultivată cu porumb. Cel puţin 34% din suprafaţa ocupată cu cereale este reprezentată de porumb. După producţia totală de porumb, România ocupă locul 2, după Franţa, însă media recoltelor obţinute per unitatea de suprafaţă este foarte mică, de 3,5 t/ha. „Suntem consideraţi un producător şi jucător impredictibil pe piaţa internaţională, avem o volatilitate foarte mare, în special în anii secetoşi. Având o productivitate mică, la nivel internaţional suntem ca o picătură în ocean, cu mai puţin de 1% din producţia mondială de porumb. SUA acoperă o treime din producţia mondială, cu 970 milioane de tone, urmate de America de Sud. Din importator net, România a devenit un exportator net. În ultimele şapte sezoane, volumele livrate la export au crescut de cinci ori. „Este o performanţă de neignorat de pieţele internaţionale.“ De exemplu, 50% din recolta de porumb a anului trecut a fost exportată. Jumătate din cantitate a fost destinată ţărilor din UE şi cealaltă către ţări din afara Comunităţii Europene. „Pe piaţa din UE, cea mai importantă destinaţie pentru porumbul românesc este Spania. Unul dintre marii procesatori spanioli de producţie energetică a intrat în faliment, ceea ce poate însemna un potenţial declin al cererii dinspre această destinaţie foarte importantă pentru noi. Mai exportăm în zona de nord a Europei, în Germania, Olanda, Belgia, dar şi în Italia. În Turcia am livrat mult în ultimele sezoane, însă în acest sezon livrările se vor diminua deoarece producţia şi stocurile turceşti sunt suficiente. La fel şi în Iran, ceea ce va avea un impact asupra noastră. Exportăm şi în Coreea şi Japonia, peste 300 mii tone pe sezon, precum şi în nordul Africii. Surprinzător este că SUA cumpără porumb din România, circa 7.000 tone pe an, în special porumb bio“, a afirmat dl Razi. Conform acestuia, pe piaţa exporturilor internaţionale de porumb există o dominaţie a exporturilor americane, cu o pondere de aproximativ 40%. Brazilia şi Argentina sunt alţi mari jucători importanţi, având o pondere de 37% din exportul mondial de porumb. „Cele două ţări vor aduce foarte multă marfă în piaţă şi au un comportament agresiv“, a subliniat jurnalistul. România, plasată în Top 10 primii jucători pe piaţa exporturilor de porumb, acoperă mai puţin de 3% din totalul exporturilor la nivel mondial. În privinţa modalităţii de formare a preţului, dl Razi a afirmat că o regulă simplă a comerţului spune că cine generează volum face şi preţul, însă în mediul internaţional sunt mulţi alţi factori de influenţă. De asemenea, sunt mulţi indicatori care pot influenţa evoluţia preţurilor, cum sunt cererea şi oferta sau preţul petrolului. „Sunt calcule foarte complicate şi este chiar o artă să faci previziuni privind preţurile la materiile prime.“ O recomandare privind valorificarea porumbului la export a fost aceea ca fermierii să încerce să valorifice producţia pe parcursul întregului an, în loc să concentreze vânzările pe câteva luni. „În ultimele şapte sezoane, s-a observat o concentrare foarte puternică pe lunile octombrie şi noiembrie, aproximativ 30% din recoltă pleacă la export în acest interval. Franţa dozează foarte bine exporturile pe parcursul întregului sezon pentru a balansa riscul pe parcursul a 12 luni şi nu pe 3 luni cum face România. Trebuie să vă faceţi un plan de vânzări echilibrat.“ Referitor la provocările de piaţă 2015-2016, jurnalistul Razi a declarat că stocurile sunt la nivel record, atât la porumb, cât şi la grâu. „Raportul dintre stocuri şi consum ne arată un potenţial minim de creştere a preţului“, a declarat jurnalistul Razi.

Ana IONIȚĂ