La ce boli şi dăunători noi trebuie să fie atenţi producătorii de nuci

Ca şi la alte specii pomicole, în jurul nucului s-a creat un fel de mit: este o cultură rezistentă şi profitabilă. De aceea foarte mulţi dintre cei care au optat pentru livezi de nuc au ales sistemul ecologic. Reversul medaliei este că extinderea masivă a plantaţiilor, mai ales cu material săditor importat, a adus o serie de alte probleme. Unele noi pentru nuc, şi care au foarte puţine soluţii de combatere sau la care de abia de acum încolo se caută soluţii.

Ravazs Szabolcs este pomicultor, fost cercetător la staţiunea de la Geoagiu şi are o bogată experienţă cu această specie, atât la noi, cât şi peste hotare. În opinia sa, nu contează prea mult orginea soiului când vine vorba de rezistenţa la atacul bacteriei Xanthomonas juglandis, de exemplu.
​
Este cea mai cunoscută boală a nucului şi una dintre cele mai păgubitoare, fiind purtată de vânt. Bacteria poate fi controlată prin tratamente, dar influenţa microclimatului este foarte mare. „Am văzut o livadă de 8 ani, lângă Ploieşti, care ar fi trebuit să intre pe rod, dar nu a fructificat. Am văzut livezi şi în Covasna, unde, datorită climatului, cu doar trei tratamente au reuşit să stopeze boala. Ar trebui să luăm în calcul şi acest aspect, al factorilor care răspândesc bacterioza, cum este vântul, atunci când alegem terenul pentru o plantaţie de nuc, nu doar solul. Iar aici apare un foarte mare semn de  întrebare şi în privinţa plantaţiilor ecologice, unde doar tratamente cu substanţe cuprice nu sunt suficiente. Şi pe de altă parte, câte tratamente sunt permise, astfel încât să nu se acumuleze în sol cuprul?“, spune inginerul.

Un alt patogen extrem de periculos, mai ales că nu este descris în lucrările despre nuci, este Phomopsis juglandina. De multe ori apare împreună cu bacterioza, ceea ce o face extrem de greu de identificat. Netratată, ciuperca produce pagube imense. „Eu am depistat boala într-o pepinieră mare din sudul ţării, care înmulţeşte foarte mult material săditor. Mie mi-a luat 2 ani ca să o identific şi să-mi dau seamna care a fost problema la plante. Nimeni nu a putut să mă ajute. Nici în laborator nu mi-au depistat-o“, explică ing. Ravazs Szabolcs, care a mai precizat că boala nu este nouă, dar nimeni nu o ia în seamă pentru că apare împreună cu bacterioza. Pentru prevenire/combatere sunt necesare minim două tratamente pe an cu sistemice pe bază de tebuconazol. Doar cuprul nu este eficient.

O lucrare în care este descris acest patogen a fost recent publicată de Cristina Mihăescu, Daniel Dunea, Adrian Gheorghe Băşa şi Loredana Neagu Frasin şi poate fi citită pe researchgate.net sau mdpi.com. Dacă pentru aceste boli există soluţii, pentru Brenneria nigriflues încă se caută. Provoacă crăparea scoarţei şi desprinderea ei de pe trunchi, lăsând „poarta deschisă“ şi pentru alţi patogeni. Boala este semnalată la multe specii arboricole şi a fost adusă, se pare, cu material săditor din SUA. În România a fost depistată în câteva livezi de nuci până acum. De asemenea, avem o nouă insectă care şi-a făcut apariţia în livezile de nuci de la noi.

Este originară tot din SUA, iar recent a invadat Europa. Pe lângă viermele merelor, care începe să devină unul dintre dăunătorii-cheie la această specie (aşa cum avertiza prof. Florin Stanică într-o prezentare recentă), musculiţa nucului (Rhagoletis completa) a fost şi ea identificată, necesitând soluţii de combatere sistemice. Larva este depusă sub coaja crudă, apoi fructul se înnegreşte aproape complet şi cade. Este chiar mai periculos decât Cydia. Există şi metode bio de combatere, cu capcane, însă sunt costisitoare şi este necesar un număr mare de dispozitive (la fiecare al cincilea pom).

Biofungicide pe bază de virusuri specifice împotriva bacteriozelor 

Pentru combaterea bacteriozei nucului a apărut un biofungicid pe bază de virusuri bacteriofage. Ravazs Szabolcs face teste de 4 ani deja, cu rezultate mai mult decât promiţătoare, cu efect de peste 90% în pepinieră.

Anul trecut a testat eficienţa bacteriofagilor şi la plante mature în câmp deschis (este vorba despre un soi nou românesc foarte bun, cu fructificare laterală, dar extrem de sensibil la bacterioză), iar rezultatul a fost uimitor - 96% eficienţă la un pom infectat.

Anul acesta va începe testarea şi la alţi producători din ţară, inclusiv staţiuni de cercetare. Speranţe sunt şi pentru combaterea focului bacterian, folosind tot un biofungicid pe bază de bacteriofagi care se poate aplica la înflorire. Se pare că la vecinii unguri este deja pe piaţă un astfel de produs.

Roxana DRĂGHICI