La ordinea zilei in pomicultura

În luna mai, pomicultorul trebuie să execute o serie de lucrări de îngrijire a recoltei de fructe și să vegheze la sănătatea pomului. Combaterea bolilor și a dăunătorilor specifici fiecărei specii în parte trebuie să constitue preocuparea principală din această perioadă a anului agricol.

---

La fiecare 10-15 zile din luna mai se fac tratamente cu insecticide și cu fungicide. La executarea tratamentului, se prepară o soluție alcătuită dintr-un insecticid și un fungicid; acestea se diluează separat, apoi se toarnă în apa din cisternelebucătărie și se completează nivelul până la 10, 50 sau 100 de litri, cât este nevoie. La executarea tratamentului următor, se alternează substanțele indicate de către Laboratorul Fitosanitar Județean. Substanțe de tipul Carbetox 37 CE, Decis 2,5 C sau Karate 2,5 CE sunt și substanțe acaricide, adică combat și acarienii (păienjenii), foarte periculoși în verile calde și secetoase. Substanțe de tipul zeamă bordeleză, Turdacupral, Fademorf 20 CE sau sulf muiabil combat făinările care atacă mărul (mai ales soiul Jonathan), piersicul, vița-de-vie, castraveții etc. Operațiunile în verde constau în eliminarea lăstarilor de prisos (cei concurenți, lacomi) din interiorul coroanei. Proiectarea și formarea pomilor plantați în această primăvară, care au fost scurtați la 60-80-120 cm, în funcție de vigoarea speciei și a portaltoiului. Trebuie să se aleagă lăstarii pentru șarpante și, eventual, ax, astfel: doi pentru șarpante (brațe) și unul pentru ax, dacă pomii se vor conduce ca palmetă etajată; trei lăstari (fără ax), dacă pomii se conduc ca un vas ameliorat; trei lăstari plus unul pentru ax, dacă pomii se conduc după sistemul piramidă etajată. În caz de secetă, se vor uda pomii nou plantați, astfel: la 2-3 săptămâni, cu 20-30 de litri de apă, și la 3-4 săptămâni, iar pentru pomii pe rod, udarea se va face cu 200-250 litri de apă. Se va întreține solul curat de buruieni și afânat (la o adâncime de 0,5-0,75 metri) de o parte și de cealaltă a rândului de pomi înierbat sau cu alte plante intercalate pe restul intervalului. La sfârșitul lunii mai se începe rărirea fructelor, după cum urmează: merele și perele, la o distanță de 10-15 cm; caisele și prunele pentru masă, la o distanță de 3-5 cm; piersicile, la 10-12 cm etc. În căpșunării, se va face mulcitul solului, așezând sub fiecare plantă paie curate, pentru a întreține fructele sănătoase. Tot acum se recoltează primele cantități de cireșe (cireșele de mai) și, eventual, de căpșune.

Folosirea erbicidelor de contact în livezi
Erbicidele sunt produse chimice folosite în lupta contra buruienilor, care, împreună cu mecanizarea, au rolul de a înlocui forța de muncă umană în lucrările de îngrijire a solului. Se cunosc două grupe de erbicide, după modul de acțiune asupra buruienilor, și anume: erbicide sistemice cu acțiune internă și erbicide de contact. Erbicidele de contact acționează prin atingerea directă cu planta sau partea de plantă ce trebuie distrusă, neinfluențând celelalte organe ale plantei. Efectul erbicidului apare sub formă de arsuri, care în câteva zile poate produce uscarea totală a plantei sau a părților acoperite de erbicid. Ca regulă, aceste erbicide se aplică pe buruieni, când acestea au înălțimea de 20-25 cm și sunt în plină creștere, evitându-se orele de dimineață, când buruienile sunt acoperite cu rouă. Pentru aplicarea erbicidării se vor prefera zilele frumoase, iar după aplicarea lor este bine ca, cel puțin o perioadă de 5-6 ore, să nu se înregistreze precipitații. Volumul de apă pentru un hectar stropit este de 400-500 de litri. Se vor evita, pentru reușita tratamentului, zilele cu vânt, pentru ca soluția să nu ajungă în coroana pomilor, unde poate produce arsuri. De aceea, în aceste condiții, se vor folosi și aparători, pentru evitarea pierderii de substanță preparată. Din această grupă fac parte unele erbicide, cum ar fi: a) erbicidele cu acțiune de contact directă, numite și substanțe desicante, de tipul: Gramoxone, 3-4 litri/hectar, Reglone, 2-3 litri/hectar, care au un efect de 3-4 săptămâni, după care tratamentul trebuie repetat. b) erbicide de contact cu acțiune indirectă, de translocație în frunze și în toate organele plantei, de tipul: Roundup, 3-5 l/ha, Fusilade, 1-2
l/ha, Galant, 2-3 l/ha și altele. De fapt, aceste erbicide sunt cele mai bune pentru plantațiile pomicole, pentru că distrug toate buruienile, atât anuale, cât și cele perene cu rizomi (de tipul pir), foarte mult răspândite în livezi. Efectul lor apare după 3-4 săptămâni de la erbicidare, dar nu mai necesită aplicarea tratamentului decât foarte rar. Erbicidele de contact au o toxicitate mai mare pentru om și pentru animale. Pompele cu care s-au aplicat aceste erbicide se vor spăla cu multă apă, imediat după terminarea lucrării, pentru că au efect coroziv.

Răritul fructelor la piersic
Datorită particularităților de așezare a mugurilor la piersic, în grupuri, fructele rezultate din ei sunt prea dese. În general, în cele mai multe cazuri, în pom rămân de 3-5 ori mai multe fructe decât ar fi necesare pentru o recoltă abundentă. În această situație, fructele fiind hrănite insuficient și nedispunând de spațiul necesar pentru creștere, rămân mici, de calitate mediocră. Pentru înlăturarea acestui neajuns și pentru a preveni îmbătrânirea prematură a pomilor, se practică răritul fructelor, care se poate face manual, chimic și mecanic. În prezentul articol, se vor face referiri mai în detaliu asupra răririi manuale a fructelor, aceasta fiind metoda cea mai la îndemâna producătorilor agricoli particulari. Răritul manual începe când fructele au mărimea unor alune și trebuie încheiat înainte de întărirea sâmburilor. El se face într-o singură repriză. Între fructele rămase se lasă distanța de 10-12 cm la soiurile timpurii, care în mod curent au fructul mic, și de 18-20 cm la soiurile târzii, care au fructul mai mare. Pe ramurile scurte (buchete și salbe) se lasă câte un fruct, pe ramurile mixte de vigoare mijlocie (25-40 cm) se lasă câte 3-4 fructe, iar pe ramurile lungi (peste 40 cm) se lasă 5-6 fructe sau chiar mai multe. Sunt eliminate fructele debile, cele gemene (crescute câte două lipite) și cele care nu au ramuri în apropiere care să le hrănească. Imediat după legat, fructele cresc încet la toate soiurile de piersic. În perioada întăririi sâmburilor, se înregistrează o cădere fiziologică. Fructele la care s-au întărit sâmburii nu mai cad fiziologic. Ele cresc cu atât mai intens, cu cât coacerea lor este mai timpurie; de aceea, aceste soiuri au prioritate la rărit, comparativ cu soiurile târzii, pentru evitarea deprecierii producției. Când pomii leagă abundent, se răresc două până la trei pătrimi din numărul total de fructe. La rărit, se ia în considerare nu cantitatea ce se suprimă, ci cantitatea de fructe care rămâne în pom. De asemenea, un rărit prea energic duce la o producție prea mică (și nicidecum la obținerea de fructe supradimensionate în raport cu caracteristicile de mărime ale soiului respectiv) și la fenomenul de despicare a sâmburilor în interiorul pulpei. Fiecărui fruct rămas în pom trebuie să-i revină 50-70 de frunze. Răritul chimic se poate face folosind substanțele aprobate de Laboratorul Fitosanitar Județean, în doza și la data exprimată în buletinul de avertizare. Răritul mecanic al fructelor de piersic se poate face cu vibratorul (nu mai mult de 20 de vibrații pe secundă), acționat la priza de putere a tractorului.
Victor VĂTĂMANU