Lecţiile anului 2020 şi planuri pentru... următorii şapte

Evenimentul RALF 2020 a adus în faţa noastră fermieri mari, fermieri tineri, precum şi reprezentanţi ai companiilor, ai organizaţiilor de fermieri din România şi Europa, autorităţi şi mediul academic. 

S-a încercat o radiografie a acestui an, cu bune şi cu rele, o discuţie amplă despre ce a fost şi ce ne va aştepta începând cu anul 2021. Seceta, irigaţiile, pactul verde european, forţa de muncă, noile tehnologii de ameliorare au fost printre subiectele abordate în cele trei paneluri ale conferinţei. Printre invitaţi: ministrul Adrian Oros, Valeriu Tabără, Costin Telehuz, Martin Muller, Dimitrie Muscă, Dan Corbuţ, Ovidiu Onişor, Ionel Arion etc. Redăm câteva din principalele idei ale vorbitorilor. Evenimentul a fost deschis de către ministrul Agriculturii, cu o scurtă intervenţie în care a reluat unele teme deja dezbătute în presă. O altă idee despre care a vorbit a fost şi cea de punere la punct a unei reţele de distribuţie pentru produsele autohtone ca alternativă la marile lanţuri de hipermarketuri, după modelul ţărilor vecine, unde se doreşte o astfel de reţea naţională. Implicarea statului va fi doar la început, urmând ca apoi să fie gestionată de agenţi privaţi, a spus ministrul Oros. În contextul lipsei acute de oameni pregătiţi pentru agricultură, Răzvan Teodorescu, prorector USAMV Bucureşti, a subliniat că „formarea specialiştilor necesită timp, răbdare şi resurse. Ar trebui să ne întrebăm ce ne-am face dacă nu am avea specialişti? Cineva trebuie să gestioneze şi să manevreze sursele naturale şi tot ce înseamnă tehnică agricolă. Numărul studenţilor înscrişi la USAMV a crescut, în ciuda faptului că numărul celor care reuşesc să treacă de bacalaureat a scăzut şi care generază şi reducerea forţei de muncă în general“, amintind şi de necesitatea extinderii sistemului de învăţământ dual, în special în unităţile de învăţământ cu profil tehnic. Valeriu Tabără, preşedinte Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice, un cunoscut susţinător al inovaţiei şi biotehnologiilor, nu crede „că acest mare program european va avea şanse în condiţiile în care este interzis accesul la biotehnologii, prin faptul că decizia CEJ blochează, prin justiţie, gândirea liberă şi găsirea de soluţii la marile probleme ale omenirii. Nu sunt atât de optimist precum oficialii, că noi vom putea rezolva problema producţiei agricole şi alimentare de calitate, consistentă, dacă nu deschidem calea către două direcţii: 1. gestionarea problemelor de mediu prin crearea şi cultivarea de forme noi care să reziste la anumite condiţii; 2. efectele schimbărilor de mediu care favorizează intensificarea atacurilor unor agenţi patogeni nu se previn prin eliminarea de substanţe de protecţie fără a avea organisme cu rezistenţă naturală“. Un alt aspect la care s-a oprit preşedintele ASAS a fost managementul eficient al apei: „Se vorbeşte mult de seceta pedologică, dar poate mai dăunătoare este seceta atmosferică. Managementul apei înseamnă procedee complexe şi nu am văzut un studiu mai aplicat pe această problemă. Mai cred că este o greşeală să condiţionezi folosirea apei de OUAI-uri (vezi cazul SCDP Dăbuleni, şi nu numai).Trebuie să schimbăm întreaga paradigmă pentru a eficientiza sistemul de irigaţii. În condiţii de arşiţă, cu cele mai bune sisteme de irigare la sol, pierderile au fost de 2 tone la porumb anul acesta. Mai trebuie revizuit inclusiv modul cum se desfăşoară agricultura bio la noi, cum abordăm acest tip de cultură. Termenul de agricultură verde (pentru că cel de ecologic începe să cam iasă) se bazează pe echilibrul natural, care trebuie înţeles şi activat“. Legat de pregătirea profesională a agricultorilor, preşedintele ASAS a precizat că avem mari lipsuri în ceea ce priveşte consultanţa tehnică (diferită de cea comercială), nu avem o instituţie specializată, neutră. „România are forţa de a veni cu idei în cercetare. Dar nu cu cele impuse de alţii“, a concluzionat Valeriu Tabără. George Scarlat, secretar de stat MADR, responsabil de domeniul irigaţiilor, a vorbit despre masterplanul la care se lucrează privind sistemul de management al apei. „Suma de 6,5 miliarde de euro nu e suficientă, dar este mare. Ceea ce a funcţionat, noi trebuie să modernizăm. O altă componentă a proiectului este identificarea de soluţii pentru noi sisteme de exploatare a surselor de apă de suprafaţă. Nu sunt adeptul exploatării apelor din forarea de puţuri, dacă sunt alte soluţii.“ El este de părere că „politicile trebuie să le facă fermierii, iar ministerul este cel care să le implementeze. Şi trebuie să vorbim de întreg sectorul agroalimentar, nu doar de agricultură (ca producţie primară)“. Şi în privinţa producţiei de proteină vegetală există un plan la minister, pentru un sprijin cuplat mărit la culturi precum soia, cu condiţia ca ea să fie procesată în ţară, a spus Scarlat. El a mai amintit şi de redefinirea fermei de familie ca o fermă viabilă economic, care produce pentru piaţă, nu ferme de subzistenţă. Martin Muller (localitatea Albota, judeţul Sibiu) are o afacere extinsă în mai multe domenii din agricultură, cu o fermă mare, abator, carmangerie, agroturism şi restaurant, deci un lanţ închis. El a punctat ideea unui management mai prudent al afacerilor agricole şi a stimulării performanţei: „Am văzut că atunci când nu avem turism, moare şi agricultura din spate. Asta am învăţat, că trebuie să mergem noi la clienţi: cu o rulotă sau vânzare online şi promovare. Şi am învăţat că trebuie să avem două picioare sănătoase: unul cu HORECA şi al doilea să ne focusăm pe comerţ. Pătrunderea în retail este extrem de dură, iar hrana sănătoasă din produse româneşti pierde. Spunem că facem agricultură sănătoasă, verde, eco, dar vedem cum se dezvoltă industria fast-food, şi când te raportezi la piaţă, la potenţial şi voinţa pieţei, trebuie să te lupţi. În plus, la noi se dau subvenţii, dar nu sunt condiţionate de fiscalitate sau de performanţă. Asta înseamnă ajutor social, nu sprijin pentru performanţă“. Costin Telehuz, ACCPT Ialomiţa, a recunoscut deschis: „A fost un an care ne-a expus ca breaslă, ca ţară; individual, a arătat că suntem slabi administrativ, tehnic şi ca atitudine de management. Nu suntem pregătiţi, deşi facem agricultură în Bărăgan, una dintre cele mai sărace zone în precipitaţii. Anul acesta ne-a arătat că porumbul poate să facă 7 tone sau 0,7 tone. A fost un şoc pentru noi. Ani ca aceştia nu vor fi preveniţi doar cu irigaţii, iar acestea nu vor putea fi peste tot. Va trebui, legislativ, să înlesnim accesul la apă, să ocolim OUAI acolo unde nu funcţionează, să încurajăm finanţarea din diverse surse (preferabil private) a sistemului de irigare. Un instrument financiar care să ne ajute real. Este ruşinoasă situaţia să asteptăm bani publici. Nu este prima dată când încercăm să rezolvăm o situaţie prin aceeaşi metodă (despăgubiri), iar lucrurile se agravează. Organizaţia pe care o reprezint nu sprijină nici fondul mutual. Suntem întreprinzători privaţi şi ideal ar fi statul să nu se implice în afacerile noastre, dar trebuie să fim conştienţi că nu se poate. Nu poţi face o poliţă de asigurare naţională fără implicarea statului. Asigurătorii nu vor concura să se înscrie la poliţa aceasta dacă ea nu are dispersie naţională, pentru a putea împărţi riscul“. Telehuz a atras şi el atenţia asupra modului de acordare a subvenţiilor, asupra noţiunii de fermier activ, care trebuie să fie cât mai exactă, deoarece nu doar la APIA se „ascund“” vânătorii de subvenţii, ci şi în Codul Fiscal sunt forme care ar trebui să dispară. Secretarul de stat George Scarlat a promis că aceste tipuri de sprijin nu vor mai continua şi se va clarifica şi dreptul la subvenţii al celor care lucrează pământul. Dimitrie Muscă (localitatea Curtici, judeţul Arad) a fost mulţumit anul acesta (vestul ţării fiind mai avantajat de precipitaţii). Însă atrage atenţia asupra unui alt mare pericol în ţară: reducerea drastică a suprafeţelor cultivate cu floarea-soarelui din cauza lipsei de tratamente eficiente la sămânţă. Nemulţumit s-a arătat şi de majoritatea absolvenţilor de USAMV: „Cred că se dau mai mulţi bani pe cantitate, nu pe calitate, pentru că mulţi dintre ei nu ştiu lucruri elementare, probabil că de aceea pleacă atunci când întâmpină greutăţi. O altă problemă este PPA - trebuia să se oprească intrarea porcilor mistreţi. La noi în unitate, cei din MADR au recunoscut că nu pot interveni deoarce problema mistreţilor ţine de Mediu, iar cei de acolo nu vor să facă nimic. În continuare nu se face nimic. În Arad sunt mari focare, s-au sacrificat peste 100 de porci din gospodării. Dar atât. Iar mistreţii umblă liberi. Dacă sunt împuşcaţi, nu sunt îngropaţi, iar boala se perpetuează. Este un sabotaj la siguranţa naţională“, a spus cu vehemenţă fermierul. El le-a reamintit autorităţilor şi despre problema gazelor de şist din zonă, pe care, de asemenea, o consideră o problemă de siguranţă alimentară, unde Guvernul ar trebui să intervină ferm în favoarea agricultorilor. Dan Corbuţ, Agroind Cauaceu, judeţul Bihor, a insistat în scurta sa intervenţie ca la minister să fie atenţi cei care se ocupă de sistemele de irigaţii, să analizeze fiecare judeţ/zonă în parte deoarece judeţul Bihor nu a avut nici înainte de ’90 un sistem de irigaţii pus la punct. „Avem terenuri bune şi apa necesară, dar nu putem face sisteme de irigaţii sau să ne alimentăm cu apă din râuri decât pe o suprfaţă mică. Singura variantă pentru noi sunt forajele şi insist să vă informaţi cât mai bine, punctual“, a spus fermierul. În numele societăţii Şerban Holding, directorul financiar Ovidiu Bucătaru a vorbit despre scăderile de producţii din acest an şi cum a trebuit gestionată situaţia: „Ne-am văzut puşi în faţa unor situaţii care au necesitat luarea rapidă a unor decizii şi implementarea lor. Una dintre ele se referă la infrastructura de irigaţii, mai exact un demers prin care am reuşit să facem producţie pe încă 600 ha (prin două componente - investiţie într-un sistem de pivoţi şi printr-un UAI, încercând să găsim o soluţie de a nu ocoli organizaţia şi de a funcţiona împreună)“. El a insistat asupra ideii de colaborare, atât cu organizaţiile, cât şi cu autorităţile pentru a putea merge mai departe. „Sunt investiţii de miliarde. Indiferent câţi bani avem, singuri nu se poate. Vorbim de un plan financiar pe 7 ani de care trebuie să ne folosim. Este o şansă pentru România şi trebuie să profităm de fiecare program.“ Ca şi ceilalţi, s-a oprit la ceea ce înseamnă azi educaţia agronomică, deoarece, în ciuda eforturilor pe care şi ei le fac, „rata de retenţie este redusă, de maxim 20%. Cum transmitem mai departe experienţa generaţiilor anterioare? Vom repeta greşelile?“, se întreabă directorul de la Şerban Holding. Ovidiu Onişor (localitatea Viişoara, judeţul Cluj), care administrează o fermă cu zootehnie şi producţie vegetală, a cerut şi el clarificarea noţiunii de fermier activ şi folosirea subvenţiilor pentru performanţă, pentru piaţă, nu ca ajutoare sociale. În privinţa cadastrului, crede că „de unul singur nu poţi face, pentru că depinzi de alţii, este nevoie de viziune unitară. Trebuie să obligăm primarii să facă acest lucru, dar ei nu prea au interes să le clarifice. O soluţie simplificată ar fi: dacă terenul este, de exemplu, declarat la registrul agricol pe unul dintre utilizatori, sau vândut pe un contract de mână, să se dea un termen în care toţi cei care au de revendicat ceva să o facă, după care terenul să rămână celui din registrul agricol. Altfel procesele de intabulare pot dura ani“. Şi pentru Nicolae Apopi (localitatea Popagra, judeţul Timiş) care cultivă 2.500 ha, a fost un an greu, cu lecţii dure: „Am învăţat că trebuie să mă adaptez permanent la noile condiţii, să ne folosim de genetica pe care o avem la dispoziţie, de tehnologiile potrivite. La începutul activităţii mele ca proaspăt proprietar de fermă am avut parte de mari inundaţii la foarte scurt timp după ce am semănat, dar nu am cerut şi nu am beneficiat de niciun fel de ajutor pentru că alţii aveau mai mare nevoie. De aceea insist ca îmbunătăţirile funciare să prevină atât pericolul secetei, cât şi al excesului de apă“. Nicu Vasile, preşedintele LAPAR, a atins mai multe probleme: lipsa strategiilor pe termen mediu şi lung, a unei direcţii în agricultură, făcând apel şi la colegii săi să fie mai unitari, mai puternici în discuţiile cu autorităţile de aici sau de la Bruxelles. A atras atenţia şi asupra felului în care ajutoarele sociale au încurajat nemunca, a modului cum arată educaţia (agricolă) în acest moment şi cum s-ar putea stopa migrarea forţei de muncă de la sat la oraş, a felului în care ar trebui investiţi banii din fondurile naţionale sau europene pentru a echilibra balanţa comercială a ţării. „Suntem singura ţară cu ieşiri constante de capital, cu alte cuvinte, investiţiile străine şi fondurile europene nu acoperă deficitul contului curent. Guvernul doar scoate bani, fără a acoperire reală în producţie“, a spus şeful LAPAR.

Roxana DRĂGHICI