Legumele de câmp şi cererea pentru industrializare

La final de iulie, ferma Ectanio Plant din Latinu, judeţul Brăila, administrată de către Dimitris Goulas, a fost gazda unei întâlniri la firul ierbii a legumicultorilor, în special a celor care cultivă în câmp deschis. S-a discutat despre recoltele acestui an şi impactul climatic, necesarul intern de consum proaspăt şi pentru industrializare, modalităţi de valorificare, tendinţe, proiecte interne şi externe în sectorul legumicol.

Tema principală a fost cultura de ardeioase în câmp, dar discuţiile s-au extins şi asupra altor culturi (tomate, castraveţi, rădăcinoase). Anul acesta, alături de culturile de cereale, şi legumele de câmp au suferit serios din cauza frigului din primăvară şi a secetei atmosferice. Replantarea unor suprafeţe, stagnarea şi întârzierea în dezvoltarea plantelor vor aduce pierderi de recolte şi costuri mai mari. Prima problemă ridicată de Aurel Tănase, preşedintele organizaţiei OIPA Legume-Fructe, s-a referit la datele eronate privind suprafeţele reale cultivate cu legume, date cu care Ministerul Agriculturii încă lucrează. „Figurăm cu 220 mii hectare de legume, ceea ce este o mare miniciună. Noi am atras atenţia în mai multe rânduri că strategiile ar trebui să se bazeze pe cifrele prezentate de fermieri la APIA. Considerăm că suprafaţa nu este mai mare de 70-80 mii hectare. Există un dezechilibru foarte mare într-o ţară care poate să-şi asigure necesarul intern la multe specii de fructe şi legume minim 9 luni pe an. Se produc fenomene inexplicabile: în ciuda schemelor de sprijin din partea statului, dispar an de an suprafeţe de legume în câmp. Au crescut, e drept, cele de spaţii protejate, la care apreciem cam 7.500 ha, din care 4.000 de solarii comerciale. Dar şi din acestea, înregistrate la APIA pentru sprijin cuplat, au fost doar 1.420 ha.“

Cât priveşte ardeiul, cererea este foarte mare, mai ales din partea industriei. Dar preţul oferit producătorilor nu este întotdeauna unul satisfăcător, ci la limita profitabilităţii, au explicat fermierii, iar în lipsa unui sprijin mai consistent din parte statului există un mare risc al abandonului acestor legume. La nivelul celor 26 fabrici din Patronatul Romconserv, se acoperă din producţia internă doar 60% din necesarul de ardeioase. La castraveţi situaţia este şi mai tragică. De pildă, Horia Culcescu, cel care patronează şi fabrica de la Caracal, a spus că are nevoie în acest sezon de 400 de tone de ardei roşu doar pentru copt, mai ales că a achiziţionat o nouă linie de producţie în acest scop. „Putem să susţinem aceste iniţiative. Necesarul de materii este foarte mare, oamenii vor produse sigure, sterile, care nu mai sunt expuse atingerii de către alţii. Partea de procesare va creşte foarte mult“, a punctat el.

Prin asociere, nimeni nu pierde

Când se cer cantităţi mari şi calitate uniformă, de cele mai multe ori un singur fermier nu poate face faţă. De aceea această problemă a fost reluată, fiind singurul instrument prin care legumicultorii pot căpăta forţă în piaţă, în negocieri, în a face investiţii pe termen lung (depozite, utilaje etc.). Mândru Oreste de la Galaţi sau Ionuţ Dumitru din Dâmboviţa, lideri de grupuri de producători care livrează de mulţi ani către retail, au vorbit despre experienţele lor comerciale după asociere. „Este doar câştig, mai ales când vine vorba de valorificare. Important este ca fermierul să nu practice preţuri de dumping“, a spus şi Aurel Tănase, care le-a reamintit legumicultorilor despre proiectul OIPA de promovare şi valorificare a produselor româneşti în câteva ţări arabe.

El a subliniat din nou marea cerere a acestora şi dorinţa de a cumpăra cantităţi importante. „Dar un singur producător nu poate asigura cantitatea şi calitatea cerute. Este nevoie de mai mulţi“, a repetat el. Un alt subiect delicat, readus în atenţie, este problema reglementării pieţei. Aceasta, spune preşedintele OIPA, s-ar putea face simplu, prin utilizarea unui singur act - factura sau bonul fiscal, a introducerii ambalajelor de unică folosinţă cu toate informaţiile de trasabilitate şi, bineînţeles, aprecierea muncii fermierului prin plata unui preţ corect.

Proiecte pentru legumicultori

OIPA Legume-Fructe vrea să lanseze un program naţional de susţinere a tomatelor pentru industrializare, pentru că, în ciuda existenţei sprijinului cuplat, profitabilitatea acestei culturi este puţin peste zero. Pe de altă parte, fabricile din România importă peste 80% din necesarul de pastă de tomate de China, Turcia ş.a.m.d. Planul este să se stimuleze extinderea suprafeţelor până la circa 6.000 de hectare cu tomate, mai ales că sunt câteva ferme mari la noi unde s-au făcut investiţii în mecanizare şi unde se obţin circa 100 t/ha. Proiectul ar urma să fie extins şi la alte specii cerute de industrie şi la care sunt mari lacune: castraveţi, ardei, fasole galbenă etc.

Roxana DRĂGHICI