Lucrari apicole in luna lui Cuptor

Luna iulie, denumită popular și luna lui Cuptor, își pune vizibil amprenta atât asupra evoluției cuibului, cât și asupra florei melifere. După cum bine știm, în această lună se derulează culesurile de nectar la tei, floarea-soarelui și altele. Teiul, deși capricios și sensibil la fenomenele climaterice, are o capacitate deosebit de mare în ceea ce privește secreția de nectar (800-1.200 kilograme miere la hectar), motiv pentru care merită să i se acorde toată atenția, iar apicultorii cu posibilități de transport să se deplaseze la masivele de tei, unde pot avea mari satisfacții.

---

Floarea-soarelui, cea mai stabilă (productiv) plantă meliferă, asigură între 40 și 120 kilograme de miere la hectar. La această cultură, de primă importanță nu este producția de miere și polen obtinută, ci faptul că, prin polenizarea culturii de floarea-soarelui cu ajutorul albinelor, se obține un spor de recoltă de 30-50%. Trebuie avut în vedere că în acest moment albinele au tendința de a bloca cuibul cu miere căpăcită, semn al pregătirii pentru iernare. La familiile puternice, pentru a debloca cuibul, se ridică 2-3 faguri cu miere, fără albine, și se introduc în familiile mai slabe (formate în lunile precedente).

În situatia în care culesul de la floarea-soarelui nu a fost corespunzător, iar familiile nu au asigurată hrana pentru iernare, se va trece imediat la completarea rezervelor (se va administra sirop de zahăr) necesare în vederea iernării. Dacă lucrarea se face mai târziu, siropul va fi invertit (transformat) în miere de albinele care vor ierna, ceea ce le va uza prematur și, drept urmare, va apărea o mortalitate mare chiar în prima perioadă de iernare.

După terminarea hrănirii de completare, se vor efectua hrăniri de stimulare, luând în ambele cazuri măsuri de prevenire a furtișagului în stupină. Recoltarea și extragerea mierii obținute din culesurile de vară trebuie făcute cu multă grijă, lăsând fiecărei familii circa 10-12 kilograme de miere (echivalentul a 4 faguri de dimensiunile 415x270 mm sau a 5-6 faguri de dimensiunile 415x205 mm). Cel mai favorabil moment al schimbării mătcilor necorespunzătoare (nu depun ouă în mod normal, ca urmare a îmbătrânirii sau a epuizării) din familiile de bază cu mătci tinere din nucleele formate în acest scop (în luna iunie) este după culesul de vară.

În momentul efectuării reviziei generale a cuiburilor, se scot din cuibul familiei fagurii vechi, negri, care sunt focare de boli, și se vor topi. Se vor cerceta cu atenție toți fagurii puiet (necăpăcit și căpăcit) pentru depistarea și tratarea bolilor puietului și se reduce deschiderea urdinișului în caz de nevoie. Fagurii de rezervă vor trebui tratați contra găselniței, în caz contrar existând riscul degradării lor.

Înmulțirea intensivă a familiilor de albine prin metoda nucleelor

În decursul existenței lor, albinele au reușit să-și conserve și să-și perpetueze specia grație unui sistem propriu de înmulțire, ce poartă denumirea de roire. Acest instinct puternic de înmulțire se manifestă în sezonul activ prin divizarea familiilor puternice și sănătoase, care au atins nivelul maxim de dezvoltare, într-un număr mai mare de unități biologice (roi sau nucleu).

După culesul principal de la salcâm, în perioada de roire naturală a albinelor, se stabilește pentru familiile puternice, pregătite din timp pentru acest scop, numărul de rame cu puiet și cu provizii necesare acestora, iar cu restul fagurilor se formează nuclee. În momentul în care zborul albinelor este mai intens, familiile de bază se împart în nuclee care conțin 2-3 faguri, din care un fagure căpăcit gata de ecloziune și 1-2 faguri cu provizii de hrană și albinele care acoperă toți acești faguri. Nucleele se pot caza în stupi împărțiți în mai multe compartimente sau în stupi separați. După formare, nucleele se așază pe locuri umbrite, situate la distanță (2-3 kilometri) de familiile divizate.

În vederea evitării depopulării nucleelor, urdinișurile stupilor care le adăpostesc se închid timp de 36-48 de ore (asigurând o bună ventilație) sau se lasă deschise, dar în acest caz se pun în fața lor șomoioage de iarbă, care îngreunează ieșirea albinelor în exterior. După 3-6 ore de la formare, în fiecare nucleu se introduc 1-2 botci gata de ecloziune.

Seara, se procedează la reorganizarea cuibului familiilor divizate, în care au rămas faguri cu puiet necăpăcit și o parte din albinele culegătoare, pentru valorificarea culesurilor de vară. Periodic, după împerecherea mătcilor eclozionate din botci, nucleele se întăresc cu faguri cu puiet căpăcit aproape de ecloziune, luați din familiile care se pregătesc de roire sau din cele puternice. În locul fagurilor scoși din familiile donatoare, se introduc faguri artificiali. În momentul în care nucleele adăpostite în stupi compartimentați devin suficient de puternici, se transferă în stupi separați. Pentru a preveni rătăcirea albinelor, stupii se așază alături de compartimentele din care au fost transferate nucleele. Întărirea nucleelor se continuă până când ele devin familii dezvoltate normal. Nucleele depopulate sau mătcile pierdute în timpul zborului nupțial se desființează, fagurii cu puiet și miere se introduc în nucleele care au evoluat în mod normal. Nucleele formate, posedând un număr mare de albine tinere, sunt capabile să valorifice culesurile de vară (tei, floareasoarelui, fâneață etc.) și, în majoritatea cazurilor, să-și asigure rezervele de hrană necesare iernării. Toamna, nucleele care nu pot ierna individual se desființează, albinele și proviziile lor fiind împărțite familiilor apte de a ierna. Pe baza celor consemnate anterior, atragem atenția asupra perioadei de formare a nucleelor. Opinăm că cel mai bine este ca nucleele să se formeze de la sfârșitul lunii mai, până cel târziu la 10 iunie. În luna iunie, mătcile tuturor nucleelor se pot împerechea, producând până în toamnă (în 90-100 de zile), 4-5 generații de albine, ceea ce face ca roiul să ajungă în prag de iarnă cu 3-5 intervale compacte de albine. Întărirea periodică, în sezonul activ, cu rame cu puiet căpăcit, gata de ecloziune, poate contribui la obținerea unor familii de putere medie, capabile să ierneze separat.

Trebuie evitată formarea nucleelor pe 2-3 rame la sfârșitul culesului de floarea-soarelui, adică la sfârșitul lunii iulie, cu mătci crescute de nuclee din botcile de salvare. Aceste familii au șanse reduse de supraviețuire până în primăvară și constituie un real pericol pentru stupină. Prin înmulțirea intensivă a familiilor de albine prin metoda nucleelor se asigură creșterea efectivului acestora în stupină, se previne intrarea în frigurile roitului a familiilor puternice și se obține, concomitent, o producție mare de miere.

Despre albine: știați că...

• o colonie de albine, în timpul sezonului activ, se compune din 40-60.000 de indivizi?
• în perioada de maximă activitate, matca depune 1.500-2.000 de ouă pe zi, care cântărite depășesc greutatea ei?
• o colonie de albine puternică recoltează în cursul unui an peste 100 de kilograme de nectar, 30-50 kilograme de polen și 50 de litri de apă?
• numărul bătăilor aripilor albinei în zbor este de 400-500 pe secundă?
• pe timp favorabil, fără vânt, albinele zboară cu o viteză de 25-30 kilometri pe oră, iar când este ajutată de vânt, poate atinge viteze de până la 60 de kilometri pe oră?
• o albină care cântărește circa 100 miligrame poate transporta în gușă și pe picioare o încărcătură totală de peste 75 miligrame?
• albina zboară în mod normal la o înălțime de 10-30 de metri de la sol, dar în zonele cu vânturi foarte puternice are tendința de a zbura cât mai aproape de sol?
  

Victor VĂTĂMANU

revista, agricultura, apicultura, stupina, polen, albine, lucrari apicole