Lucrari de protectie in livezi pe timpul iernii

_O bună parte din recolta de fructe de anul viitor este asigurată încă din perioada de iarnă prin lucrările ce se fac în livezi, pentru a proteja pomii de atacul unor boli. Aceste lucrări pot fi chimice sau fi zice.

---

În livezile cu pomi seminţoşi (măr, păr, gutui), după căderea frunzelor, dintre lucrările fizice obligatorii pentru protejarea rodului din anul următor amintim: curăţarea pomilor de ramurile atacate de rapan (Venturia) sau cele care prezintă cancere deschise cu gome ori sunt atacate de bacterii (Pseudomonas) şi chiar de unele ciuperci care produc arsuri şi debilitări, mai ales ale lăstarilor de un an, cum sunt ciupercile ce provoacă putregaiul brun al fructelor (Monilinia) şi cea care produce făinare (Podosphaera). De asemenea, se vor tăia şi trebuiesc distruse prin ardere ramurile cu „mături de vrăjitoare” (proliferări produse de Mycoplasme). În livezile bătrâne, la care pomii au scoarţa (ritidomul) crăpata, aceasta se vă răzui, deoarece în lenticele îşi găsesc adăpostul bacterii (Pseudomonas) şi conidii de rapan (Fusicladim), făinare (Podosphaera) şi putregai brun (Monilinia). Următoarea lucrare importantă este strângerea fructelor mumificate. Materialul rezultat în urma acestor lucrări de igienizare se adună şi se arde. După toate lucrările fizice, se poate aplica primul tratament chimic cu substanţe de tipul zeamă sulfocalcică, pentru distrugerea ciupercilor din genurile Podosphaera (monilia şi Venturia). La o lună de la primul tratament, într-una dintre ferestrele iernii (temperatura este de peste 0 grade Celsius), se aplică al doilea tratament cu substanţe de tipul polisulfură de bariu, în concentraţie de 5-6% sau zeamă sulfocalcică, în concentraţie de 20%. Împotriva făinării mărului mai poate fi folosită şi metoda aplicării unor substanţe chimice de tipul polisulfură de calciu, în concentraţie de 20%.

Îngrijirea trunchiului la pomii bătrâni
Pe trunchi şi pe ramurile groase, scoarţa pomilor bătrâni este acoperită cu un strat de celule moarte, cu multe crăpături, unde se pot instala dăunători şi boli criptogamice. De asemenea, scoarţa acestor pomi se poate acoperi cu licheni şi muşchi, care au şi un efect negativ asupra stării fitosanitare normale a pomului. Lucrările de îngrijire prin care se curăţă scoarţa şi se tratează scorburile au ca rezultat final prelungirea vieţii pomilor. Aceste lucrări se execută în perioada de repaus vegetativ, concomitent cu tăierile de rodire. Sunt preferate zilele umede, când scoarţa pomilor este jilavă. Înainte de lucrarea propriu-zisă, în jurul pomului supus operaţiei se aşază o prelată, unde se coletează ceea ce se răzuie. După finalizarea operaţiei, ceea ce s-a colectat se arde. Răzuirea se face cu razuri speciale. După ce se face o răzuire grosieră, se face o finisare cu o perie de sârmă până se îndepărtează ţesutul mort, lichenii, muşchii. Operaţiile se execută cu atenţie pentru a nu răni porţiunea vie a scoarţei. După răzuire, trunchiul curăţat se va vărui cu lapte de var, pentru dezinfectare. Scorburile de pe ramurile bătrâne sau din trunchi se răzuie în interior cu ajutorul unor linguri ascuţite sau cu o daltă, scoţându-se afară murdăria şi putregaiul. Interiorul se dezinfectează cu o soluţie de sulfat de cupru 1%. Întregul gol rămas în trunchi sau în ramuri va fi umplut cu un amestec de ciment şi nisip (o parte ciment, două părţi nisip şi apă). Spre exterior, amestecul va fi bine netezit, înainte de a se întări, cu scopul de a se scurge cu uşurinţă apa provenită de la ploi.

Câteva noţiuni despre rodirea pomilor fructiferi
Pomii fructiferi sunt arbori care, în decursul vieţii lor, rodesc de zeci de ori. Recolta unui an este influenţată de recolta anilor anteriori, care, la rândul lor influenţează recolta anilor următori. Formarea rodului se eşalonează pe doi ani. Diferenţierea mugurilor de rod începe şi se desfăşoară în cursul anului anterior rodirii. În general, procesele de creştere şi de dezvoltare a fructelor şi cel de diferenţiere a mugurilor floriferi pentru recolta anului următor se desfăşoară în condiţii de concurenţă. O rodire abundentă determină un proces redus de muguri de rod pentru anul următor sau chiar lipsa completă a diferenţierii. Experimental, s-a stabilit că raportul optim între mugurii vegetativi şi cei de rod este de 4/1. În acest mod, se realizează o suprafaţă asimilatoare ideală, atât pentru creşterea şi dezvoltarea fructelor, cât şi pentru diferenţierea de noi muguri de rod. Recolta normală de fructe presupune ca o proporţie de 60-80% din producţie să fie de calitate extra şi I şi diferenţierea să se facă în aşa fel încât anul următor să se obţină o recoltă la nivelul cantitativ şi mai ales calitativ cel puţin ca în anul precedent. Realizarea unei recolte normale nu presupune o înflorire abundentă a pomilor. Spre exemplu, la măr, considerând 6-7 fructe la un kilogram, pentru a obţine 100 kg/pom trebuie să se recolteze 600-700 de fructe. Dacă din 100 de flori leagă şi formeaza fructe numai 10, urmează ca 6.000-7.000 de flori pe un pom să poată asigura 100 de kilograme de fructe. O recoltă normală la pomii conduşi în sistem clasic, normal formaţi, nu necesită susţinere artificială în livadă. Pomii înfloresc primăvara după ce mugurii de rod şi-au definitivat diferenţierea în cursul perioadei de repaus biologic. Înflorirea se produce, în general, în următoarea ordine: alun, corn, cais, migdal, piersic, cireş, vişin, prun, măr, păr, gutui. În cadrul fiecărei specii, soiurile nu înfloresc în acelaşi timp, ci într-o anumită ordine, care se menţine, de obicei, de la un an la altul. Cunoaşterea acestor particularităţi este necesară pentru alegerea soiurilor avizate la polenizare încrucişată. Procesul de polenizare poate şi trebuie ajutat de pomicultori, prin asigurarea a 1-2 colonii de albine pentru fiecare hectar de livadă. Timpul însorit, fără vânt, fără secetă atmosferică pronunţată este cel mai favorabil pentru polenizare şi legarea fructelor. În cazul unei înfloriri normale, sunt suficiente 1-2 zile favorabile în perioada de maximă receptivitate a florilor, pentru ca polenizarea şi legarea să se producă normal. În timpul înfloritului se fac tratamente fitosanitare împotriva bolilor şi dăunătorilor, care manifestă maximă virulenţă: viespea prunelor, făinarea etc. Tratamentele trebuie aplicate la începutul înfloririi (când sunt deschise 3-5% din flori sau imediat după înflorirea maximă, o dată cu scuturarea petalelor primelor flori). De asemenea, trebuie să se folosească substanţe nedăunătoare pentru albine. Când fructele au mărimea unei alune, se produce căderea fiziologică (căderea din iunie), fenomenul fiind urmarea firească a incapacităţii pomului de a hrăni suficient toate fructele. În cazul unei legări excesive, după căderea fiziologică, se impune rărirea fructelor, cel mai târziu când diametrul acestora este de 12-15 mm. În situaţia unei legări insuficiente, imediat după înflorire se impun măsuri urgente de fertilizare, cu îngrăşăminte pe bază de azot, udarea, afânarea solului, pentru a diminua la maximum numărul de fructe căzute. După legare, în prima parte a perioadei de creştere, fructele sunt foarte sensibile la atacul bolilor şi dăunătorilor. Protecţia fitosanitară în această perioadă este de maximă importanţă pentru obţinerea a unei recolte competitive pe piaţă.
Perioada de creştere a fructelor este diferită, în funcţie de specie şi sol. La cele timpurii, perioada de creştere durează o lună şi jumătate - până la două luni, iar la cele târzii, 4-5 luni. După atingerea dimensiunilor maxime, în condiţiile fiecărui an, cerinţele pomilor faţă de hrana din sol şi faţă de umiditate se reduc. De asemenea, şi rezistenţa la unele boli şi dăunători este mai mare.

Victor VĂTĂMANU_