Lucrari executate in luna octombrie (Brumarel) in viticultura si pomicultura

_În această lună, se desfășoară următoarele lucrări în viticultură: se încheie recoltarea strugurilor pentru masă și vin; strugurii de masă se trec în consum sau la păstrare, iar cei pentru vin se prelucrează; se completează golurile în plantație; se execută fertilizarea de bază, arătura adâncă de toamnă și se protejează vițele contra gerului; se pregătește terenul pentru înființarea noilor plantații viticole; se recoltează, sortează și depozitează, în vederea iernării, vițele din școala de vițe; în pivniță se termină lucrările de vinificare a strugurilor; vinurilor obținute li se acordă lucrările de îngrijire necesare și li se asigură condiții optime de păstrare.

---

_Recoltarea strugurilor
O dată cu venirea toamnei, în luna octombrie în viticultură este în plină desfășurare campania de recoltare și prelucrare a strugurilor. Recoltarea strugurilor este o operație de maximă importanță. Ea trebuie efectuată la timp, cu o deosebită atenție, fără pierderi, deoarece strugurii reprezintă rezultatul muncii viticultorilor în anul respectiv. Una dintre principalele verigi din lanțul de măsuri tehnologice care stau la baza realizării unor vinuri de calitate deosebită este stabilirea datei când trebuie începută recoltarea strugurilor.

Recoltarea strugurilor pentru masă
Strugurii pentru masă se consideră copți atunci când boabele au mărimea, forma, culoarea, gustul și aroma caracteristice soiului.

Atenție! După recoltare, strugurii nu mai evoluează în coacere. În cazul strugurilor pentru masă, momentul optim de cules se stabilește în urma examinării aspectului și degustării lor sau pe baza analizelor chimice de laborator, prin care se determină aciditatea și conținutul în zahăr.

În funcție de soi, aciditatea trebuie să fie de 3,5-4,5 grame per litru, exprimată în acid sulfuric, iar conținutul în zahăr, de 140-160 grame la litru, exprimat în zaharuri.

La un soi, pe măsură ce strugurii ajung la maturitate, se fac 2-3 recoltări. Dacă este posibil, recoltarea se face pe timp frumos, fără ploaie și se întrerupe în orele de arșiță. Strugurii copți se recoltează prin tăierea pedunculului cu cuțite sau cu foarfeci, după care se așază în lădițe, într-un singur rând, cu pedunculul în jos. În urma recoltării, strugurii trebuie să fie întregi, boabele să aibă pruina intactă, ceea ce le dă un aspect Comercial cât mai plăcut, lucru important în cazul strugurilor pentru masă.

Strugurii pentru masă  sunt supuși operațiilor de sortare, cizelare și ambalare. În urma acestor operațiuni, se îndepărtează strugurii atacati de boli și dăunători, boabele mici necoapte, ofilite sau bolnave. Dacă este cazul, se pot îndepărta aripioarele sau vârfurile strugurilor care au boabe mai mici.

Așezarea strugurilor în lădițe se face în modul arătat mai sus; în plus, trebuie să se aibă grijă ca strugurii să nu depășească marginea lădiței, pentru a nu fi zdrobiți în timpul transportului.

Recoltarea strugurilor pentru vin
Momentul optim de recoltare la strugurii pentru vin se stabileștre prin urmărirea dinamicii de maturare a strugurilor, analizându-se în laborator cantitatea de aer, aciditatea și greutatea a 100 de boabe. Analizele se fac din 5 în 5 zile, începând cu momentul când strugurii sunt în faza de pârgă.

Strugurii pentru vin se recoltează la maturitatea tehnologică, adică atunci când au o anumită compoziție chimică specifică preparării diferitelor categorii de vinuri. Strugurii se recoltează pe soiuri și numai în situații deosebite se recoltează în amestec, dar nici în acest caz nu se vor amesteca soiurile albe cu cele roșii, după cum nu se vor amesteca struguri sănătoși cu cei atacați de boli.

Recoltarea strugurilor începe cu soiurile albe, se continuă cu soiurile aromate și se încheie cu soiurile roșii. Hibrizii producători se recoltează direct și se vinifică separat. Culesul strugurilor trebuie efectuat la timp, deoarece, în cazul soiurilor roșii și aromate, bruma depreciază aroma și substanțele colorante.

Pentru a obține un vin de bună calitate, transportul strugurilor la cramă se face cât mai repede posibil, fără a se zdrobi boabele, și se prelucrează în cel mai scurt timp.

Recoltarea la timp a strugurilor în bune condiții, transportul rapid și vinificarea corespunzătoare asigură obținerea unor vinuri de calitate.

Recoltarea merelor
Recoltarea merelor include totalitatea operațiunilor necesare pentru ca fructele să ajungă din livadă la beneficiar. Cele mai importante operațiuni sunt: desprinderea fructelor din pom, încărcarea lor în recipiente și ambalaje, transportul lor, sortarea, ambalarea și transportul la
beneficiar.

Desprinderea fructelor de face prin cules cu mâna, la fructele care se consumă în stare proaspătă, și prin scuturare, la merele ce se industrializează. La recoltarea manuală, fiecare fruct se prinde în podul palmei în așa fel încât vârful degetului arătător să se afle pe codița fructului, în apropierea locului unde aceasta se prinde de ramură. Printr-o ușoară ridicare a fructului și prin apăsarea codiței cu degetul sau chiar printr-o ușoară răsucire, codița se desprinde de ramură. Merele nu se apasă cu degetele și nu se aruncă în găleată, coș sau sacul de recoltare, ci se așază ușor, fără a le lovi.

Desprinderea fructului se face în așa fel încât să nu se rupă rămurica de rod (bursa, vatra) pe care se află, iar codița fructelor trebuie să rămână intactă. Recoltarea prin smulgere a merelor (tragere) nu se recomandă, pentru că duce la ruperea formațiunilor fructifere și diminuarea producției din anul următor și rănirea merelor la punctul de inserție a codiței. La recoltarea din pom, fructele nu trebuie lovite sau înțepate, pentru a-și păstra nu numai compoziția chimică, ci și însușirile organoleptice, aspectul comercial și capacitatea de păstrare. Merele se culeg numai pe timp frumos, fără ploaie sau vânt, după ce dispare roua de pe pom. Fructele ude, mai ales așezate în grămadă, se încing și putrezesc. În zilele prea călduroase, merele nu se recoltează în perioada prânzului.

Recoltarea se face de la periferie spre interiorul coroanei și din partea de jos a coroanei spre partea superioară. Pentru a recolta merele din partea superioară, se folosesc scări, dar mai recomandate sunt platformele, săniile și banchetele de recoltare, pe care se pot așeza și ambalajele.

În ultimul timp, coșurile și gălețile în care se făcea recoltarea au fost înlocuite cu saci de recoltare, care sunt niște cilindri de pânză tare, cu capacitatea de 10-20 kg și fundul mobil, prevăzut cu două cârlige, pentru a se agăța de gura sacului. Sacul este prins de pieptul culegătorului, permițându-i să recolteze cu ambele mâini. Fructele nu se mai golesc unul câte unul, ci se descarcă în ladă sau boxpalet prin scoaterea cârligelor și rabatarea fundului sacului. Folosirea sacilor de recoltare mărește productivitatea muncii cu circa 20-25%.

Recoltarea trebuie efectuată în așa fel încât să se facă o presortare direct din pom, în funcție de scopul și destinația valorificării fructelor, eliminându-se merele cu vătămări mecanice, deformări, subcalibrate și cu urme de boli și dăunători, care se recoltează separat și cărora li se dă altă destinație.

Umplerea ambalajelor este bine să se facă până la nivelul marginii lăzilor, pentru a evita strivirea prin presare prin așezarea lor suprapusă. Ambalajele cu merele culese se țin la umbra pomilor, nu în bătaia soarelui, și este bine să fie expediate cât mai repede în depozite sau locuri cu temperatură mai coborâtă.

Recoltarea merelor din siturile de iarnă reprezintă cea mai mare parte din volumul lucrărilor manuale și mecanice, putând ajunge la 60-70% din necesarul de forță de muncă al culturii. În funcție de sistemul de cultură, un muncitor poate să recolteze pe zi între 300 și 400 kg în livezile clasice cu trunchi mijlociu, 500-800 kg în cele intensive și 800-1.200 kg în cele superintensive.

Manipularea și transportul ambalajelor se fac cu grijă, pentru evitarea lovirii merelor și baterea lor.

Înainte de livrarea merelor către beneficiar, se execută operațiunile de sortare (separarea pe calități) și calibrare (separarea pe dimensiuni în cadrul acelorași calități). Indicii calitativi și dimensiunile pe care trebuie să le îndeplinească sunt prevăzute în standardele de stat sau cele comerciale, care caracterizează autenticitatea și uniformitatea soiului, forma, mărimea, culoarea, aspectul pieliței.

Fructele sortate și calibrate se ambalează în lăzi sau în cutii speciale, practice, rezistente, ușoare, aspectuoase și cu o etichetare cât mai frumoasă și mai atrăgătoare, care să se preteze la stivuire și să mențină integritatea și calitatea merelor pe timpul transportului.

Victor VĂTĂMANU