Lucrări tehnologice în livezi

Lucrarea și întreținerea solului
În livada pe rod se recomandă ca solul să se mențină permanent curat de buruieni prin arături și prășile. Dacă spațiul permite, iar pomii nu umbresc complet pământul este foarte bine ca, între rânduri să se cultive legume, alte plante agricole de talie mică sau căpșuni, arbuști etc. Lucrările solului constau într-o arătură de toamnă la 15–20 cm, pentru combaterea buruienilor și afânarea solului.
Arătura se face cu 2–3 săptămâni înainte de căderea frunzelor. La 7–8 ani, intervalele dintre rânduri pot fi săpate la 28–32 cm, chiar mai adânc, deoarece solul se tasează puternic. În acest caz nu ne apropiem mai mult de 70–80 cm de trunchi. Din rădăcinile tăiate se formează altele noi, iar pomii își sporesc vigoarea de creștere.
 
Fertilizarea și udarea pomilor
Pomii pe rod consumă mai multe substanțe minerale. Consumul este în funcție de specie, soi, portaltoi, de producția de fructe și de precipitații. Cele mai mari consumuri le au căpșunul, coacăzul, agrișul, piersicul. Dacă pământul din grădină este sărac, este absolut necesar să se aplice îngrășăminte organice sau chimice. Dacă între pomi se cultivă legume sau alte plante, cantitățile de îngrășăminte se măresc.
Udarea speciilor pomicole devine o necesitate în zonele unde precipitațiile sunt sub 550–600 mm, neuniform repartizate, cu perioade secetoase și călduroase. Necesită să fie udați merii și perii altoiți pe portaltoi vegetativi, apoi piersicul și uneori prunul în anii secetoși. Apa de udare trebuie să pătrundă până la 40–50 cm la pomii tineri și 70–80 cm la cei pe rod. Udările dese și cu cantități mici de apă fac rău pomilor, deoarece rădăcinile se ridică spre suprafață. În mod normal se fac 4–5 udări (rareori fiind necesare mai multe); prima udare se face primăvara devreme, în martie, dacă solul este uscat; a doua udare se face la finele lunii aprilie, începutul lunii mai, după legarea fructelor; a treia udare în luna mai-iunie, la creșterea intensivă a lăstarilor, dacă în perioada respectivă nu cad suficiente ploi; la diferențierea mugurilor de rod și creșterea fructelor se face a patra udare (numai dacă este nevoie); în anii secetoși se mai face o udare în august, dar nu mai aproape de 2–3 săptămâni de a culege fructele și chiar în noiembrie, dacă toamna este secetoasă.
Pentru grădini, cea mai bună udare este pe brazde deschise în lungul rândului sau șanțuri inelare făcute în jurul pomului. Brazdele se fac din 50 în 50 cm, prima la de 80-100 cm aproape de trunchi. Adâncimea brazdei va fi la 15–18 cm. După infiltrarea apei, brazdele se nivelează, iar solul se sapă la 8-10 cm.
 
Îngrijirea florilor și a recoltelor de fructe
Pomii înfloriți sunt deosebit de frumoși. În această perioadă trebuie să cream condiții să lege un număr mare de fructe. De la plantare trebuie grijă pentru a avea polenizatori, adică 2–3 soiuri pentru o specie care să înflorească în același timp. Pentru o polenizare reușită este, de asemenea, necesar zborul insectelor polenizatoare și a unui vânt ușor. Vânturile prea puternice, reci sau uscate nu sunt favorabile. În nopțile cu brume se va face fum în grădină, aprinzând paie, frunze sau alte materiale fumigene. Fumul trebuie să persiste până la ora 8–9 dimineața. Dacă pomii sunt prea înfloriți, se răresc unele flori.
După formarea fructelor cea mai importantă lucrare devine combaterea bolilor și a dăunătorilor.
În condiții normale, pomii leagă prea multe fructe, față de nevoile unei producții normale și de calitate. În asemenea situație, fructele rămân mici, insuficient colorate, nu au gust corespunzător și se vând greu sau deloc. În plus, în anii cu producții exagerate se rup ramurile, coroanele se mutilează iar pomii nu diferențiază muguri de rod pentru anul următor.
Rărirea fructelor trebuie să se facă în faza tânără când fructul central la mere are 12-15 mm, utilizând substanțe chimice.
Rărirea se face de regulă la sfârșitul lunii mai și în primele zile din iunie, și se practică la măr, păr, piersic și uneori la cais și prun, soiuri cu fruct mare.
La păr și măr se lasă un singur fruct în inflorescență, iar fructele se răresc la 10-15 cm unul de altul, în funcție de mărimea lor. La piersic, fructele soiurilor timpurii se răresc la 10-12 cm, iar la soiurile târzii cu fruct mare la 12–15 cm. Pe o ramură mixtă lungă de 5-6 cm se lasă 4–6 fructe, adică aproximativ 500-600 grame fructe.
La prun și cais, rărirea se face la 3–5 cm, insistând mai mult în zonele unde fructele sunt prea dese. Fructele înlăturate se adună și se îngroapă pentru a nu constitui surse de infecție cu boli și dăunători.
Înainte de recoltare cu 2–3 săptămâni, fructele se îngreunează mult și apleacă sau rup crengile. Nu este bine să se ajungă la acest lucru. De aceea, se leagă ramurile de semi schelet de sârmele spalierului, când acesta există, sau se pun propte la o treime de vârful șarpantei. Fructele care cad se adună și se pun la fermentat (dacă sunt suficient de coapte). În anii secetoși și călduroși, merele și perele își grăbesc coacerea și cad peste măsură. În acest caz este bine să se grăbească culesul cu 1-2 săptămâni.
 
Recoltarea, sortarea și valorificarea fructelor
Recoltarea fructelor este o activitate plăcută, însă trebuie respectate anumite reguli, altfel se strică sau se pierde munca de un an de zile. Este necesar să cunoaștem cum și când se recoltează. Cireșele, vișinele, căpșunile, caisele, murele, zmeura, coacăzele, se recoltează când au ajuns la coacerea deplină, cel mult cu 1-2 zile înainte, deoarece ele avansează foarte puțin în coacere după ce au fost culese.
Piersicile se recoltează cu 2–3 zile înainte de coacerea deplină, când sunt destinate comercializării, iar merele și perele de vară cu 4–6 zile.
Merele, perele de toamnă, cele de iarnă și gutuile se recoltează cu mult înainte de a ajunge la coacere. Stabilirea momentului optim este mai greu de precizat. Ne vom ghida după aspectul fructului, atingerea mărimii și culorii de bază, brunificarea semințelor, ușurința desprinderii de ramură sau dacă de la înflorit s-au scurs 150–170 zile. La câmpie, culesul se face mai repede, iar în zonele de deal cu 10–15 zile mai târziu.
Fructele, oricare ar fi ele, nu se culeg pe rouă, ploaie, pe timp călduros, căci în toate aceste cazuri ele se strică ușor. Păstrarea fructelor se face după reguli speciale. Fructele de vară se păstrează 1-3 zile în camere reci sau beciuri. Cireșele, vișinele, zmeura, căpșunile se pot păstra 5–6 zile în frigider sau un timp mai îndelungat în congelator. Tot în congelator se mai pot păstra prunele, piersicile, caisele. Merele, perele de iarnă și gutuile se păstrează bine în spații reci cu temperatura de 1–3 grade Celsius și umiditatea aerului de 85–90%.
În spațiile amenajate, fructele se pot pune în lăzi sau pe paturi suprapuse cu grosimea stratului de fructe de 20–25 cm.
 
Victor Vătămanu