Lucrarile apicole din luna august, decisive pentru buna iernare a familiilor de albine

Începând cu sfârșitul lunii iulie, aria florei spontane se restrânge încetul cu încetul, ca urmare a maturării plantelor și a arșitelor de vară. Doar în anii în care vremea este caldă și umedă, luna august oferă culesuri prelungite. Din multitudinea preocupărilor specifice acestei luni, două aspecte prezintă o importanță deosebită, restrângerea cuibului și formarea generației de albine care iernează.

---

În funcție de zonă, timpul răcoros și diminuarea substanțială a culesului determină albinele să adopte un comportament economic prin gruparea majorității lor pe ramele cu puiet din centru, transferarea mierii din ramele mărginașe în cele centrale, diminuarea creșterii trântorilor, intensificarea propolizării în stup și efectuarea de zboruri în căutarea unei surse de hrană în jurul stupilor. Aceste manifestări reprezintă semnalul începerii pregătirii pentru iernare. În acest scop, se scot din stupi ramele neacoperite de către albine, se apreciază calitatea hranei (nu se va păstra pentru iernare miere de mană) și repartizarea ei pe rame, se iau măsuri de asigurare a unei stări de curățenie și de întreținere corespunzătoare, după care se procedează la împachetarea cu salteluțe a cuibului (pe părțile laterale și sus). Această operație făcută din vreme înseamnă economie de miere, creșterea intensă de puiet și prelungirea perioadei de ouat a mătcii.

Formarea generațiilor de albine care vor trăi până în primăvară este în raport direct cu cunoștințele și îndemânarea apicultorilor. Albinele ieșite din celule începând din luna august vor supraviețui iernii și în primăvară vor îngriji primele generații de puiet. În mod normal, hrana abundentă, buna izolare a stupilor și stimularea practicată ordonat conduc la creșterea unui puiet numeros și valoros. Sunt însă și familii care, deși au fost stimulate și au beneficiat de hrană suficientă, de la un moment dat nu mai cresc puiet. Astfel de situații se întâlnesc mai ales acolo unde mătcile sunt bătrâne (au peste 2 ani) și mai rar în cazul mătcilor tinere. Prin completarea hranei la timp, prelucrarea va fi efectuată de albinele bătrâne, care oricum nu mai apucă primăvara. Timpul fiind încă suficient de cald, siropul de zahăr va fi prelucrat enzimatic, fiind, din punct de vedere nutritiv, mai aproape de hrana (mierea) naturală. În cazul în care luna august oferă culesuri destul de bune, mierea obținută și nerecomandată pentru iernare (mierea de mană) se extrage. În această lună este încă posibilă schimbarea mătcilor, deoarece, atât timp cât există trântori în stup, se mai pot împerechea. Calitatea lor este inferioară acelora din lunile precedente. Se poate spune că lucrările ce caracterizează activitatea în stupină în luna august sunt importante, mai ales sub aspect calitativ, și că ele influențează în mod hotărâtor asupra delurării iernării familiilor de albine.

Îngrijirea roiurilor de albine în decursul sezonului activ

Înmulțirea intensivă a familiilor de albine se poate realiza cu succes prin formarea de roiuri în prima perioadă activă a anului (roiuri timpurii) sau în luna iunie, după valorificarea culesului de la salcâm. Atunci când condițiile de cules o permit, se pot forma roiuri și la sfârșitul lunii iulie sau chiar în august (roiuri târzii). Pentru asigurarea unei dezvoltări corespunzătoare a roiurilor, care să permită o iernare fără pierderi și obținerea unor unități biologice capabile să producă în anii următori, se impune ca pe parcursul sezonului activ să se ia măsuri de îngrijire, prin care să se intensifice creșterea unei cantități cât mai mari de puiet și să se asigure rezervele de hrană necesare iernării. În acest context, fiecare roi trebuie să dispună la intrarea în iarnă de cel puțin 1 kilogram de albine și de 12-15 kilograme de miere și păstură.

Lucrările de îngrijire a roiurilor în cursul sezonului activ constau în: administrarea de apă în faguri, în primele 24-48 de ore de la formarea roiurilor numai cu albine tinere (fără culegătoare); roiurile cu mătci neîmperecheate se întăresc prin introducerea de rame cu puiet necăpăcit sau ouă, doar după împerecherea mătcii și începerea ouatului; stimularea ouatului mătcii prin administrarea prin hrănitor, din două în două zile, a 200-500 ml sirop de zahăr 1:1; înlocuirea mătcilor epuizate biologic (cu ponta scăzută) cu mătci tinere; asigurarea căldurii în cuib, prin restrângerea acestuia la ramele efectiv ocupate cu albine și protejarea cuibului cu materiale termoizolante; corelarea intensității de ouat a mătcilor cu spațiul necesar pentru creșterea puietului și pentru depozitarea rezervelor de hrană în cuib; prevenirea apariției furtișagului în timpul hrănirilor stimulente, prin administrarea siropului doar în orele de seară (după încetarea zborului albinelor), reducerea urdinișurilor, astuparea crăpăturilor și evitarea prelingerii de sirop pe stupi; introducerea periodică de rame cu puiet căpăcit, luate din familiile puternice, sănătoase; stimularea instinctului de clădit, prin introducerea periodică de faguri artificiali; menținerea roiurilor în stare activă, valorificând culesurile, prin practicarea stupăritului pastoral; crearea de condiții de viață adecvate pentru roiuri, prin umbrirea stupilor, înlesnirea unei bune ventilații, asigurarea permanentă a unei surse igienice de apă ușor accesibilă; menținerea stării de sănătate a familiilor de albine prin tratamente medicamentoase pentru combaterea bolilor și prin  măsuri igienico-sanitare adecvate; administrarea roiurilor, în perioadele lipsite de cules, a câte 500 ml sirop de zahăr 1:1, din două în două zile.

După sfârșitul culesurilor principale, familiile nou formate se controlează, moment în care se stabilesc prezența și calitatea mătcilor, puterea roiurilor, calitatea și cantitatea rezervelor de hrană pentru iernare, modul de organizare a cuibului și starea de sănătate. În lunile august septembrie se continuă stimularea creșterii puietului prin hrăniri de stimulare cu sirop de zahăr, zahăr tos, miere descăpăcită, polen sau înlocuitori de polen. Pentru completarea rezervelor de hrană necesare iernării, se administrează sirop de zahăr 2:1. Începând din luna septembrie, se vor tria roiurile care vor ierna ca unități biologice de sine stătătoare. Roiurile care nu au ajuns la o dezvoltare corespunzătoare înainte de introducerea la iernare se desființează, ocazie cu care albinele, puietul și rezervele de hrană se folosesc la întărirea altor roiuri.

Toamna, în momentul restrângerii cuibului și a luării măsurilor de asigurare a căldurii în cuib, se vor avea în vedere următoarele acțiuni: se rețin numai faguri corect clădiți, închiși la culoare (din care au eclozionat câteva generații de puiet), care conțin minimum 1,5-2 kilograme de miere; se restrânge treptat cuibul, corelând dimensiunile acestuia cu puterea familiei de albine; fagurii scoși din cuib care conțin cantități mici de miere se trec după diafragmă și se descăpăcesc, pentru ca albinele să transfere hrana în zona de iernare și pentru stimularea ouatului mătcii; ultima reducere a cuibului se efectuează în momentul în care în familia de albine nu mai există puiet, scoțând din mijlocul cuibului fagurii goi (din care a ecozionat puietul) și aranjând provizii pe fagurii complet ocupați cu albine; se împachetează cuiburile cu materiale termoizolante și se așază la urdiniș gratiile contra șoarecilor.

Toate lucrările de îngrijire a familiilor de albine nou create, executate la timp și la un înalt nivel calitativ, au ca scop major obținerea unor unități biologice puternice, productive și sănătoase, care ne dau garanția traversării iernii fără pierderi și a dezvoltării cât mai timpurii în anul următor.

Victor VĂTĂMANU

revista, agricultura, apicultura, lucrari apicole, iernare albine