Lucrările de îngrijire aplicate culturilor legumicole din câmp

​Lucrările de îngrijire sau de întreținere vizează, în egală măsură, atât solul, cât și plantele cultivate. În legumicultură, se deosebesc două grupe de lucrări: - lucrări cu caracter general, care se aplică la toate plantele legumicole - lucrări cu caracter special, care se aplică numai la unele culturi.

​De asemenea, lucrările de îngrijire aplicate culturilor legumicole pot fi: - lucrări aplicate solului, care vizează afânarea solului și distrugerea crustei; combaterea buruienilor și fertilizările faziale; - lucrări aplicate plantelor care asigură densitatea optimă (completarea golurilor și răritul plantelor); irigarea; fertilizarea fazială și combaterea bolilor și dăunătorilor.
 
Lucrări cu caracter general
Afânarea solului și distrugerea crustei - se face cu scopul asigurării condițiilor optime pentru creșterea și dezvoltarea plantelor prin menținerea umidității, îmbunătățirea regimului de gaze, încălzirea solului, intensificarea activității microbiologice, combaterea buruienilor etc. Afânarea solului se execută în mod repetat prin prășile mecanice și/sau manuale, încă dinaintea răsăririi plantelor (prășile oarbe), când rândurile sunt marcate de plante indicator sau după răsărirea culturii, prin prășile normale pe rând și între rânduri.
Distrugerea crustei se execută mecanic folosind mașini și utilaje specifice, înainte sau după răsărirea plantelor. În culturile de rădăcinoase, se folosește tăvălugul inelar sau grapa cu colți. După apariția plantelor, spargerea crustei se face cu atenție, folosind sape rotative sau cultivatoarele legumicole. În culturile legumicole cu distanțe mari între rânduri, se folosesc cultivatoarele legumicole echipate cu organe de prășit sau afânat.
Combaterea buruienilor este o lucrare de îngrijire costisitoare, datorită numărului mare de buruieni din culturile legumicole și ritmului rapid de creștere a acestora, însă combaterea eficientă a buruienilor se face printr-un complex de măsuri preventive și curative.
Fertilizări faziale se execută cu scopul aprovizionării solului cu elemente nutritive necesare obținerii unor producții superioare. Cantitatea de îngrășăminte diferă cu specia, producția estimată, gradul de utilizare a îngrășămintelor și se aplică fracționat, în mai multe reprize.
Asigurarea densităților se poate realiza prin:
- completarea golurilor, care se execută obligatoriu, atât la culturile înființate prin răsad, cât și la cele semănate direct. La culturile înființate prin plantarea răsadurilor, completarea golurilor se face cu răsad din același soi sau hibrid, de aceeași vârstă și calitate, din rezerva de răsad, în primele 2-3 săptămâni de la înființarea culturilor. La culturile semănate direct, completarea golurilor se face cu sămânță umectată sau încolțită, imediat după răsărirea plantelor și identificarea golurilor, se execută numai manual și are scopul de a asigura desimea optimă la unitatea de suprafață.
 - răritul care se execută manual, prin smulgerea plantelor când au 2-3 frunze adevărate, după o ploaie sau udare, când pământul este suficient de umed și plantele se smulg ușor fără a le deranja pe cele care rămân; se aplică culturilor semănate direct în câmp cu desime foarte mare; fiind o lucrare costisitoare se recomandă a se evita semănarea unei cantități mai mari de semințe decât norma optimă.
Irigarea - se face diferențiat în funcție de specie, faza de vegetație, stare de aprovizionare a solului cu apă, în scopul asigurării unui nivel optim de umiditate necesar creșterii și dezvoltării normale a plantelor; pentru majoritatea speciilor legumicole se recomandă irigarea pe rigole (tomate, ardei, vinete etc); irigarea prin aspersiune se practică la speciile iubitoare de umiditate atmosferică ridicată (castraveți, salată, varză); în ultimii ani s-a extins irigarea prin picurare care, deși este eficientă, necesită investiții mari financiare.
Fertilizarea fazială se execută în timpul vegetației plantelor cu scopul de a asigura un nivel optim de elemente nutritive fiecărei specii legumicole; numărul fertilizărilor faziale variază în funcție de perioada de vegetație a plantei, starea de aprovizionare a solului (ținând cont de fertilizarea de bază), specificul și destinația producției, se execută prin împrăștierea îngrășămintelor solide la suprafața solului (mecanizat pe suprafețe mari și manual pe suprafețe mici), fazial odată cu apa de irigat sau foliar.
Combaterea bolilor și dăunătorilor este o lucrare foarte importantă în culturile de legume, întrucât bolile și dăunătorii produc pagube mari, până la compromiterea culturilor. Se realizează printr-un complex de măsuri preventive și curative, astfel:
- măsurile preventive constau în: respectarea rotației culturilor, care contribuie la limitarea atacului de boli și dăunători, precum și la distrugerea buruienilor care sunt gazde pentru diferiți agenți patogeni și dăunători; folosirea de soiuri și hibrizi cu rezistență genetică la diferiți agenți patogeni; dezinfectarea termică și chimică a semințelor înainte de semănat;
- măsurile curative constau în folosirea diferitelor produse de combatere fără toxicitate sau cu toxicitate redusă pentru fauna utilă, în mod alternativ (pentru a nu crea rezistență la un anumit produs) și în doze optime pentru agentul patogen respectiv;
Se execută cu diferite tipuri de aparate de stropit și prăfuit. La efectuarea tratamentelor se ține cont de concentrația soluției, cantitatea de soluție la unitatea de suprafață, modul de acțiune și spectrul de acțiune al produsului și intervalul de pauză până la recoltare.
 
Lucrări de îngrijire cu caracter special
Aceste lucrări sunt: lucrări aplicate solului (mulcirea solului, mușuroitul, bilonatul) și lucrări aplicate plantelor (susținerea plantelor, copilitul, cârnitul, ciupitul, copcitul, înălbirea sau etiolarea plantelor, protejarea culturilor contra brumelor, combaterea grindinei).
Mulcirea solului - constă în acoperirea solului cu diferite materiale, în scopul prevenirii formării crustei, combaterii buruienilor, menținerii umidității la nivelul rădăcinilor plantelor și încălzirii solului. Materialele folosite pentru mulcire sunt: gunoiul de grajd păios, mranița, paiele, pleava, frunzele, compostul din ciupercărie, hârtia, folia de polietilenă de culoare fumurie sau albă etc.
Mulcirea cu diferite materii organice, după încheierea ciclului de cultură, se încorporează în sol odată cu lucrările de pregătire a terenului, constituind astfel un îngrășământ. Momentul aplicării mulciului este: - înaintea înființării culturilor, când mulcirea se face cu polietilenă, care se așează pe sol cu instalații speciale sau manual pe suprafețe mici; -concomitent cu însămânțarea, când pentru mulcire se folosește hârtie perforată; - după înființarea culturilor, când plantele sunt într-un stadiu mai avansat de creștere, când mulcirea se face cu pleavă, paie, frunze, compost de diferite tipuri, iarbă uscată sau proaspăt cosită, dar tocată.
Mușuroitul - se execută manual și constă în acoperirea bazei plantelor cu pământ, prin înălțarea nivelului solului față de coletul plantei prin adunarea pământului de pe intervale și deplasarea către plantă. Mușuroitul se mai execută și în zonele și perioadele în care se înregistrează exces de umiditate în sol, prin mușuroire mărind suprafața de evaporare a apei. În funcție de specie, mușuroitul se efectuază pentru: - stimularea apariției rădăcinilor adventive, când plantele sunt tinere (la castraveți, tomate); - susținerea tulpinilor semincere; - favorizarea formării tuberculilor de cartof mai la suprafață și susținerea vrejilor; - înălbirea părților comestibile la țelin de petiol, praz etc.; - crearea condițiilor de creștere a lăstarilor în condiții de etiolare la sparanghel; - protejarea de înghețul de peste iarnă a semincerilor plantați în toamnă.
Bilonatul - are același scop și se execută ca și mușuroitul, cu deosebirea că se face mecanizat, folosind cultivatorul echipat cu corpuri de rariță, rezultând un bilon de-a lungul rândului de plante.
Înălbirea sau etiolarea plantelor - constă în împiedicarea pătrunderii luminii la nivelul acestora, în scopul îmbunătățirii însușirilor organolepticee (părțile comestibile să fie fragede, lipsite de amăreală). Se aplică la sparanghel (prin bilonare), fenicul, praz (prin mușuroire), cicoare (prin acoperirea plantelor cu diferite materiale), țelina pentru petioli (prin legarea rozetei de frunze deasupra coletului și la vârf, cu rafie). Înălbirea se face treptat, pe măsura valorificării, întrucât plantele etiolate au perioadă scurtă de păstrare.
 
Victor Vătămanu