Lucrările de îngrijire la cultura de hamei

15/7/2021

Imediat după lăstărirea („răsărirea“) butaşilor se determină în plantaţie golurile şi se iau măsuri de completare a lor cu butaşi înrădăcinaţi. În cursul verii, pământul dintre rânduri se lucrează de mai multe ori cu cultivatorul sau grapa cu discuri, pentru a ţine solul curat de buruieni. Cu ocazia acestor lucrări se umplu gropile treptat cu pământ, care ştim că la plantare rămân fără pământ pe o adâncime de 7-10 cm.

În caz de secetă, fiecare butaş se udă cu 4-5 litri de apă. După ce apa a pătruns în sol, se pune deasupra un strat de pământ mărunţit, de 3-4 cm, strat care împiedică evaporarea apei. Se iau măsuri pentru combaterea buruienilor pe rând şi în jurul plantelor, cu grijă deosebită, dată fiind fragilitatea mare a lăstarilor tineri.

Când lăstarii au atins înălţimea de 60-80 cm se leagă pe araci sau fisele din sârmă, care au servit drept picheţi. În timpul vegetaţiei, plantele se tratează împotriva manei şi afidelor (7-8 tratamente). Toamna, la sfârşitul lunii octombrie, când frunzele se îngălbenesc şi încep să cadă, se execută o arătură de acoperire a butucilor, la adâncimea de 20-25 cm („îngroparea butucilor“). În primul an de vegetaţie nu se fac tăieri la butuc. Se obţine o recoltă de 200-500 de conuri uscate la hectar.

Îngrijirea plantaţiei de hamei pe rod

Începând cu anul al doilea de vegetaţie, plantaţia de hamei necesită o serie de lucrări specifice, lucrări, care în linii mari sunt aceleaşi în fiecare an pe toată durata plantaţiei.

Lucrările solului în plantaţiile de hamei au o importanţă deosebită deoarece prin ele se asigură afânarea acestuia, mărirea permeabilităţii, intensificarea activităţii microorganismelor, o mai bună dezvoltare a rădăcinilor, combaterea buruienilor, administrarea îngrăşămintelor şi îngroparea butucilor pentru ferirea de îngheţ.

Toamna, în plantaţia de hamei se execută o arătură adâncă de 20-25 cm, cu plugul tras de tractor, de preferat pe şenile. Brazdele se răstoarnă spre butucul de hamei, realizându-se cu această ocazie şi îngropatul. Odată cu arătura de toamnă se încorporează în sol îngrăşămintele organice şi chimice.

Primăvara, lucrarea de descoperire se execută cu un plug pe care se montează două trupiţe cu disc. Trupiţele desfac bilonul de pe rândurile de hamei, asigurând şi o zonă de protecţie a butucilor de 15-20 cm de o parte şi de alta. Lucrarea de descoperire se poate face şi cu plugul obişnuit, prin răsturnarea brazdei la cormană. Lucrarea solului pentru descoperirea butucilor se completează în continuare cu sapa sau săpăliga, în jurul butucului, cu mare atenţie, petru a nu răni plantele. Când tăierea butucilor s-a realizat din toamnă, arătura de primăvară se face superficial, numai pentru descoperirea butucilor (6-8 cm).

În timpul vegetaţiei urmează mai multe lucrări de întreţinere (3-4), între rânduri, utilizând discuitorul
de hamei, cultivatorul sau freza şi pe rând, sapa. Praşila I se execută după ce lăstarii de hamei au fost îndrumaţi pe sârme şi au atins înălţimea de 120-200 cm. Momentul executării praşilelor se determină ţinând seama de umiditatea şi de gradul de îmburuienare. În regiunile umede este necesară muşuroirea, pentru a înlesni eliminarea surplusului de apă din sol.

Mersul lucrărilor de întreţinere a solului în plantaţiile de hamei este făcut şi prezentat sugestiv de către P. Abraham şi S. Ursu. Odată la 3-4 ani se recomandă afânarea adâncă (scarificarea) între rândurile de hamei, pentru a se crea condiţii de aerisire şi infiltraţie a apei în profunzime, de activare a proceselor biologice, elemente care determină o mai bună dezvoltarea a sistemului radicular, în general, a părţilor „subterane“. Afânarea se execută cu piese de scarificare, la adâncimea de 60-70 cm, distanţa între piesele active fiind de 80-100 cm. Pentru a realiza lucrarea într-o singură trecere pe intervalul dintre rânduri, este necesar ca scarificatorul să fie format din trei piese active cu distanţa între ele de 100 cm. Rămâne astfel pe ambele părţi ale rândului de hamei şi fâşia afânată distanţa de 50 cm (distanţa minimă). Pentru combaterea speciilor de buruieni mono- şi dicotiledonate (inclusiv dicotiledonate perene) se pot folosi erbicidele recomandate de către specialiştii agronomi ai Laboratoarelor fitosanitare judeţe.

În cazul în care în plantaţie cresc totuşi buruieni monocotiledonate perene (Agropyrom repens, Cynodon dactylon şi Agrostis stolonifera), se adoptă următoarea variantă: erbicid de tipul Gesastop administrat după tăiere, plus Fusilade Super (125 g/l fluaziflop-butyl) administrat când pirul are 15-20 cm înălţime (4-6 l/ha), plus Icedin forţe asociat cu substanţe de tipul Gramoxone, administrate după lignificarea la bază a lăstarilor (coardelor, când acestea au 5 m înălţime). Tratamentele menţionate cu erbicidele propuse de specialiştii fitosanitari se recomandă în plantaţiile de hamei începând cu anul 3 de exploatare.

Tăierile la cultura de hamei

În fiecare an, dar mai ales primăvara, se aplică plantelor de hamei lucrări de tăiere, prin care se asigură suprimarea lăstarilor de prisos, ţinerea capului butucului de hamei la o anumită adâncime sub nivelul pământului, o formă avantajoasă a butucului, suprimarea rădăcinilor adventive şi a drajonilor laterali, îmbunătăţirea calităţii conurilor de hamei, grăbirea maturităţii şi recoltarea butaşilor pentru înfiinţarea de noi plantaţii.

Cu ocazia tăierilor anuale, de pe butucul de hamei trebuie înlăturaţi toţi lăstarii secundari ce se dezvoltă în jurul butucului. Aceştia uscându-se, formează cioturi care împiedică lucrările de întreţinere. Se cere ca butucul de hamei să aibă o formă rotundă. Prin tăieri se asigură obţinerea de plante a unor conuri mai mari, de formă regulată, cu aromă mai pronunţată şi o grăbire a maturităţii lor cu câteva zile. Cel mai mult se practică în cultura hameiului tăierile de primăvară, timpul optim situându-se în ultima decadă a lunii martie şi prima decadă a lunii aprilie. Tăierile de toamnă se practică mai puţin, din cauză că ele produc unele modificări în metabolismul plantei, care determină îmbătrânirea prematură a butucului. Se practică mai multe metode de tăiere: tăierea razantă, când toţi lăstarii se taie razant, direct pe capul butucului, lăstarii anuali urmad să pornească din ochii dorminzi ai butucului; tăierea normală, la doi ochi, când rămân după tăiere numai ochii coronari de la capul butucului, tăiere „joasă“ (E. Spaldon) şi tăierea înaltă, la 4-6 ochi, ce se practică la plantele cu capul butucului prea adânc, în plantaţiile bătrâne, în ultimul an de defrişare şi la butucii tineri din completări de goluri. Înainte de taiere, pământul din jurul butucilor, care a rămas după dezgropare, se înlătură cu ajutorul unor săpăligi, lucrare care se execută chiar de către lucrătorii care fac tăierea. Pentru tăierea propriu-zisă se folosesc cuţite, cu lama de oţel bine ascuţite.

Este posibilă şi tăierea mecanizată. În acest caz, arătura de descoperire se înlocuieşte cu o discuire, grapa cu discuri fiind în agregat cu grapa cu colţi reglabili. Productivitatea muncii în tăierile mecanizate se măreşte de 8-10 ori.

Producţia de conuri prin acest procedeu de tăiere este apropiată de producţia ce se obţine prin tăierea manuală. Tăierile trebuie să se execute numai pe timp frumos. În zilele prea călduroase şi uscate, butucii nu trebuie lăsaţi prea mult timp descoperiţi, deoarece se pot deshidrata. După tăiere, butucii se acoperă din nou cu pământ.

Irigarea

În anii cu veri secetoase, irigarea hameiului atrage după sine sporuri de recoltă de până la 34%. Irigarea se execută în faza de formare a lăstarilor secundari, de înflorire şi formare a conurilor (a doua jumătate a lunii iunie şi în iulie). De regulă, se execută două udări, cu norme de udare de 300 metri cubi apă. Irigarea se face prin aspersiune, dirijând planta la mică înălţime (1,5-2 metri, zonă din care s-au eliminat lăstarii secundari) sau deasupra plantelor, prin tuburi montate pe stâlpi de susţinere.

Metoda de udare cu cele mai bune rezultate ar fi prin picurare, metodă la care cultura de hamei se pretează foarte bine. În afară de lucrările menţionate se mai are în vedere şi completarea golurilor care pot să apară în plantaţia de hamei pe parcursul anilor. Este mai indicată competarea golurilor cu butaşi înrădăcinaţi sau, în lipsa acestora, cu butaşi simpli, recoltaţi cu ocazia tăierilor, sau cu drajoni cu rădăcini recoltaţi de la butucii de hamei în plină vegetaţie. De asemenea, în cursul vegetaţiei, se fac obligatoriu mai multe tratamente (14-16) împotriva manei (Peronoplasmopara humuli) şi păduchelui hameiului (Phorodon humuli).

Se efectuează şi un tratament în uscat la tăiere cu un produs sistemic, tot împotriva manei.

Victor VĂTĂMANU

0 Comments

articole

Lucrările de îngrijire la cultura de hamei

Leave a Reply.

NEWSLETTER

SERVICII

PARTENERI

CONTACT