Lucrările de îngrijire la culturile legumicole

1/7/2021

La culturile legumicole se aplică o serie de lucrări de îngrijire, care au scopul de a crea condiţii cât mai favorabile creşterii şi dezvoltării plantelor.

Completarea golurilor se face la 4-6 zile după plantare, cu răsad de aceeaşi vârstă. Distrugerea crustei favorizează răsărirea şi creşterea plantelor. Formarea crustei este frecventă în grădină din cauza udărilor repetate care se aplică, precum şi a precipitaţiilor. Lucrarea se execută manual, cu sapa sau săpăliga. Afânarea solului se face cu scopul de a îmbunătăţi regimul de aer din sol. Lucrarea de afânare este recomandată a se face cât mai des, deoarece terenul cultivat cu legume este în general tasat, ca urmare a numeroaselor treceri pentru efectuarea lucrărilor. Mobilizarea solului se face la adâncimea de 4-8 cm, folosindu-se sapa, săpăliga sau unelte speciale. Dintre lucrările cu caracter special amintim: răritul, muşuroitul, arăcitul sau pălişatul, copilitul, cârnitul, ciupitul şi tratamentele cu stimulatori.

Răritul se aplică numai anumitor culturi, care se înfiinţează prin semănatul direct (morcov, pătrunjel, păstârnac, ceapă, sfeclă, salată etc.), în vederea asigurării unei desimi optime. Răritul se face manual, prin smulgerea plantelor care au, de regulă, o dezvoltare mai slabă. Se recomandă ca lucrarea să se facă în două etape, materialul recoltat putând fi valorificat pentru consum. Muşuroitul se aplică la unele specii legumicole cu scopul de a favoriza formarea de rădăcini adventive (tomate, castraveţi, varză etc.), iar la altele se asigură etiolarea (înălbirea) părţii comestibile, care în lipsa luminii devine mai fragedă şi mai plăcută la gust (lăstari de sparanghel, cicoare de Bruxelles, peţioli de ţelină). Executarea lucrării se face în general manual. Este necesar însă ca pământul să fie bine mărunţit şi reavăn, bolovanii putând provoca rănirea plantelor sau chiar distrugerea lor.

Arăcitul sau pălişatul se aplică culturilor legumicole care nu se pot menţine în poziţie verticală (tomate cu creşterea nedeterminată, castraveţii şi pepenii cultivaţi în sere şi solarii, fasolea urcătoare, ardeii şi vinetele cultivate în sere şi solarii). Prin această măsură, florile şi frunzele au mai multă lumină şi se evită deprecierea fructelor prin contactul cu solul: la tomate, prin intermediul acestei lucrări, se grăbeşte maturarea fructelor. Copilitul, aplicat la tomate, castraveţi etc. constă în eliminarea lăstarilor secundari care se formează la subsoara frunzelor.

În cazul în care copilitul nu se face la timp, tufa plantei se îndeseşte foarte mult, fapt ce conduce la întârzierea coacerii fructelor. Momentul optim pentru efectuarea lucrării este când lăstarii au 5-7 cm lungime şi sunt încă în stare ierboasă. Ruperea de la bază se face cu mâna sau se taie cu un cuţit.

Cârnitul constă în suprimarea vârfului de creştere la tomate, castraveţi etc. pentru a opri creşterea în lungime şi a grăbi creşterea şi maturizarea fructelor aflate pe plantă. Astfel, la cultura tomatelor timpurii, cârnitul se face când plantele au 3-4 inflorescenţe, la 1-2 frunze deasupra ultimei inflorescenţe. Ciupitul sau ruperea vârfului lăstarilor stimulează apariţia ramificaţiilor laterale, unde numărul florilor femele este mai mare, fiind astfel stimulată fructificarea.

Lucrarea de ciupit este caracteristică culturii de castraveţi şi pepeni galbeni cultivaţi în sere şi răsadniţe. Tratarea cu substanţe stimulatoare se face cu scopul de a regla procesele de creştere şi fructificare la unele specii legumicole.

Dintre factorii fizici şi chimici utilizaţi ca stimulatori amintim: ultrasunetele, substanţele stimulatoare de creştere etc. Tratarea cu biostimulatori se aplică la culturile de tomate din seră, solar, prevenind avortarea florilor, cauzată de luumina insuficientă. Tratamentul constă în îmbăierea inflorescenţei într-o soluţie de stimulatori (10-15 mg/1 l apă). Timpul cel mai favorabil pentru efectuarea tratamentului este dimineaţa, înainte ca aerul să se încălzească prea tare. Prin utilizarea unor concentraţii prea mari se va înregistra o deformare puternică a fructelor, vor apărea fructe goale în interior, încreţite, care nu se pot valorifica.

Prevenirea şi combaterea bolilor şi a dăunătorilor

Măsurile de prevenire şi combatere a bolilor şi a dăunătorilor au un rol esenţial în obţinerea de legume de calitate şi în cantităţi sporite. Multe din lucrările de întreţinere contribuie la prevenirea bolilor şi a dăunătorilor. Pregătirea bună a terenului, fertilitatea lui corespunzătoare fac ca plantele să se dezvolte repede şi viguros, putând rezista la atacul unor boli şi dăunători.

Un rol important în combaterea bolilor şi a dăunătorilor îl au lucrările de întreţinere (plivit, prăşit etc). Buruienile, pe lângă faptul că răpesc plantelor cultivate hrana, apa, lumina, căldura, sunt gazde pentru numeroşi dăunători. Pe ele se pot dezvolta, de asemenea, şi numeroase boli. Prin lucrarea de mobilizare a solului cu hârleţul sau sapa, pe lângă distrugerea buruienilor, sunt distruşi şi o serie de dăunători din sol.

Astfel, sunt distruse larvele viermilor- sârmă (Agriotes sp.), de coropişniţă (Gryllotalpa gryllotalpa), precum şi o serie de dăunători care se retrag în sol pentru iernare: gândacul din Colorado (Leptinotarsa decemlineata), buha verzei (Mamestra brassicae), buha mazării (Mamestra pisi), musca cepei (Delia antiqua) ş.a Efectuarea unor plantări mai timpurii a răsadurilor fereşte plantele de îmbolnăvire şi infestare, iar materialul săditor (bulbi, bulbili etc.) trebuie să fie sănătos. Folosirea la plantare a unui material bolnav poate să compromită cultura în totalitate.

Prin recoltarea la timp a culturilor şi evitarea formării samulastrei, pe care se pot dezvolta diferite boli şi dăunători, putem combate o gamă largă de agenţi patogeni şi dăunători. Irigarea culturilor favorizează dezvoltarea corespunzătoare a plantelor, contribuind la micşorarea atacului unor dăunători care preferă uscăciunea.

Tratamentele chimice se vor efectua numai la nevoie, interzicându-se efectuarea lor cu 10-15 zile înainte de recoltarea produselor. Aplicarea substanţelor chimice se face prin stropiri sau prăfuiri. Pentru stropiri se folosesc soluţii sau emulsii. Soluţiile se obţin prin dizolvarea în apă a produsului insecticid sau fungicid.

În cazul preparării emulsiilor, se procedează astfel: cu ajutorul unui cilindru gradat pentru lichide sau cântărind pulberile umectabile se măsoară cantitatea de concentrat emulsionabil, se toarnă într-un vas şi se amestecă bine cu o cantitate de 3-4 ori mai mare, obţinând astfel „soluţia mama“. Se adăugă apoi, conform concentraţiei dorite, apă până la volumul necesar şi se agită continuu. Procedând astfel, obţinem o emulsie stabilă mai multe ore, iar stropirile efectuate au eficienţă maximă. Stropirile şi prăfuirile trebuie făcute în zile liniştite, fără vânt sau cu soare puternic. Prăfuirile se fac cât mai uniform, iar plantele nu trebuie să fie acoperite cu un strat gros de praf.

Se recomandă respectarea cantităţii de praf la metrul pătrat, deoarece cantităţile sporite nu duc la o mărire a eficacităţii produsului, ci la o poluare a mediului şi a produselor obţinute. Stropirile se efectuează respectând concentraţiile fiecărui produs. Plantele se „îmbăiază“ cu lichid, având grijă ca soluţia să ajungă şi pe dosul frunzelor (cu deosebire la produse nesistemice).

Victor VĂTĂMANU

0 Comments

articole

Lucrările de îngrijire la culturile legumicole

Leave a Reply.

NEWSLETTER

SERVICII

PARTENERI

CONTACT