Lucrările de îngrijire pentru culturile de leguminoase

Lucrările de îngrijire pentru culturile de leguminoase

Cultura de mazăre

Una dintre lucrările de îngrijire care se execută pe terenurile cu textură lutoasă este combaterea crustei, care apare în urma unor ploi rapide, torenţiale, şi care se realizează cu grapa cu colţi reglabili orientate „în spate“, după cum prezintă Gheorghe Matei. Combaterea buruienilor la culturile de mazăre se face în sistem integrat, preventiv, utilizând toate metodele de natură agrotehnică ce împiedică apariţia acestora, şi curativ, în vegetaţie, cu ajutorul următoarelor erbicide: Agil 100 EC, Butixine M 40, Leopard 5 EC, Proponit 720 EC, Pulsar 40, Roundup, Select Super. Combaterea bolilor - antracnoza (Ascochyta pisi) se combate prin măsuri preventive (rotaţie, tratament la sămânţă, seminţe sănătoase) şi tratamente în vegetaţie. Tratamentele în vegetaţie se fac cu produse pe bază de cupru, în doze de 2-4 kilograme/hectar: Turdacupral, 0,5%, Topsin 70 PU 1 kilogram/hectar, Dithane M 45, 2 kilograme/hectar. Combaterea dăunătorilor - dintre dăunătorii mazării, cel mai periculos este gărgăriţa mazării (Bruchus pisorum), specie care atacă atât în câmp, cât şi în depozite. Adulţii depun ouăle în perioada formării păstăilor, iar larvele se instalează în interiorul acestora şi consumă boabele în formare. Combaterea acestui dăunător se face la atingerea Pragului Economic de Dăunare (PED) de 2 adulţi/metru pătrat, utilizând produse pe bază de malathion (Carbetox 37 CE, 1,5 litri/hectar) sau dimetoat (Sinoratox 35 CE, 1,5 litri/hectar) Împotriva păduchelui verde al mazării se utilizează substanţe de combatere pe bază de endosulfan 25% - Thionex ULV, în doză de 2 litri/hectar.

Cultura de fasole

Fasolea este deosebit de sensibilă la îmburuienare şi luptă greu cu acestea, mai ales în primele faze de vegetaţie, când ritmul de creştere este mai redus. Asocierea măsurilor de combatere preventive cu cele curative asigură un sistem de combatere integrat în care principalul obiectiv este acela al obţinerii şi păstrării unei igiene culturale ridicate. Combaterea buruienilor se poate realiza prin mijloace mecanice (praşile mecanice) sau chimice (aplicare de erbicide). Combaterea mecanică a buruienilor din cultura de fasole se face prin aplicarea a 2-4 praşile între rânduri, cu echipamente de cultivaţie, reglate cu zonă de protecţie faţă de rândul de plante. Cum numărul şi diversitatea speciilor întâlnite în cultura fasolei sunt foarte mari, cercetătorii români recomandă aplicarea erbicidelor antigramineice ppi la pregătirea patului germinativ şi a unor erbicide pentru combaterea dicotiledonatelor, când acestea au 2-4 frunze formate. Ca erbicide, la cultura fasolei se pot utiliza următoarele erbicide: Agil 100 EC, Basagran Forţe, Butoxone M 40, Dual Gold 960 EC, Focus ultra, Leopard 5 EC, Proponit 720 EC, Select Super. Pentru creşterea eficienţei combaterii buruienilor se poate aplica, după erbicidare, o lucrare de cultivaţie, cu efect nu numai asupra distrugerii buruienilor, dar şi pentru crearea de condiţii aerohidrice în sol, favorizând astfel dezvoltarea nodozităţilor. Combaterea bolilor la fasole vizează principalii agenţi patogeni acestei specii: antracnoza (Colletotrichum lindemuthianum), bacterioza (arsura comună - Xanthomonas phaseoli) şi rugina (Uromyces appendiculata). Bolile se combat preventiv, prin tratamentele la sămânţă efectuate înainte de semănat, sau curativ, în vegetaţie, utilizând produsele: pentru combaterea antracnozei - Captadin 50 PU 0,25%; Captan 50 WP 0,25%; Merpan 50 WP 0,25%; pentru combaterea bacteriozei se utilizează produse comerciale pe bază de cupru: Champion 50 WP 0,25%, Funguran OH 50 WP 0,25%, Mancozeb 800, 0,2%; putregaiul alb (Sclerotinia sclerotiorum) se combate cu produse pe bază de promicidon - Sumilex 50 PU 0,1% sau Sumilex 50 WP 0,1%. Combaterea dăunătorilor - la fasole, cei mai important dăunători sunt: gărgăriţa fasolei (Acanthoscelides obtectus), păianjenul roşu (Tetranychus urticae) şi musca leguminoaselor (Delicia cilicrura). Combaterea acestor dăunători se face prin metode agrotehnice (rotaţie corespunzătoare, lucrări ale solului), tratamente în vegetaţie sau tratamente în depozite. Curativ, se pot aplica tratamente la avertizare, folosind produse pe bază de malathion (Carbetox 37 CE, 1,5 litri/hectar) sau dimetoat (Sinoratox 35 CE, 1,5 litri/hectar). Irigarea este o lucrare de îngrijire foarte importantă la fasole, administrarea apei în anii secetoşi conducând la dublarea producţiilor obţinute. Pentru stimularea răsăririi se aplică o udare de răsărire de 200-300 metri cubi/hectar în primăverile secetoase, iar în vegetaţie se pot aplica 2-3 udări cu norme de udare de 400-500 metri cubi/hectar. Perioada critică pentru apă se situează de la înflorirea plantelor la formarea şi umplerea seminţelor. În acest interval se va menţine un plafon minim de 60-70% din IUA calculate pe adâncimea de 50 cm. Norma de irigare, rezultată din însumarea normelor de udare, pentru România, se încadrează între 1.200 şi 1.600 metri cubi/hectar. Pe nisipuri, norma de udare este mai mică, de 200-300 metri cubi/hectar, adâncimea de udare de 30 cm, iar intervalul între două udări 6-7 zile, aplicându-se 5-6 udări pe vegetaţie, la plafonul minim de 70% din IUA.

Cultura de soia

Soia are o putere redusă de concurenţă faţă de buruieni. Buruienile pot produce reduceri de producţie la soia de 40-70%, iar în unele situaţii pot compromite cultura. Buruienile din familiile Cruciferae, Compositae, Chenopodiaceae transmit boli care sunt comune cu cele regăsite la fasole, floareasoarelui, cum este cazul Sclerotiniei. Ca la orice cultură, şi la soia combaterea buruienilor trebuie realizată într-un sistem integrat, punându-se accent pe metodele preventive, în special pe cele agrotehnice: asolamente şi rotaţii corespunzătoare ale culturilor; efectuarea semănatului culturii soiei în epoca optimă; alternarea erbicidelor; arături de vară întreţinute până toamna; lucrări de calitate a pregătirii patului germinativ; filtrarea apei de irigaţie pentru a împiedica îmburuienarea specifică cu : Solanum nigrum, Sorghum halepense, Xanthium sp., Chenopodium sp.; lucrări de întreţinere efectuate la timp şi la nivel calitativ ridicat pentru fiecare cultură din asolament. Combaterea curativă se va efectua cu mijloace mecanice (praşile mecanice) sau chimice (aplicarea de erbicide). Praşilele mecanice vor fi realizate prin 2-3 lucrări cu cultivatorul, la adâncimi de 6-8 cm, respectând viteza de deplasare şi asigurând o zonă de protecţiv a rândurilor de plante. Aplicarea erbicidelor se va realiza în funcţie de spectrul de buruieni, respectând condiţiile de aplicare ale produsului comercial utilizat. Erbicidele omologate pentru a fi utilizate în cultura de soia sunt: Agil 100 EC, Basagran Forte, Dual Gold 960 EC, Focus Ultra, Frontier Forţe,Fusilade Forţe 150 EC, Guardian,Harmony 50 SG, Leopard 5 EC, Proponit 720 EC, Pulsar 40, Sencor 70 WG, Select Super, Stomp 330 EC, Targa Super 5 EC. Combaterea bolilor - cele mai frecvente boli întâlnite la soia sunt: mâna (Peronospora manshurica), arsura sau bacterioza (Pseudomonas glycinae), fusarioza (Fusarium sp.) şi căderea plantulelor (Pythium debarianum). Tratamentele în vegetaţie se pot face cu Ridomil Gold MZ 68 WG, 2,5 kilograme/ hectar, Apron XL 350 ES, 1 litru/ hectar, Captan 50 WP 0,25%, Orthocid 50 Super 60 PU, 2,5 kilograme/hectar sau Sumilex 50 WP, 1 litru/hectar. Pentru combaterea dăunătorilor: musca cenuşie (Hylemia platura), paianjelul roşu (Tetranicus urticae) sau molia păstăilor (Etiella zinkenella) se vor utiliza substanţele recomandate: Faster 10 CE, Envidor 240 SC, Omite 570 EW, Nissorun 10 WP. Irigarea este o lucrare de îngrijire foarte importantă. Soia este mare iubitoare de apă, în condiţii normale consumând între 1.000 şi 2.000 metri cubi/tona de seminţe, apă ce se asigură din rezerva solului şi irigare. Pentru o producţie de 3.000 kilograme/hectar boabe, soia consumă 6-7.000 metri cubi/hectar. Fiecare mm de apă aplicată sporeşte producţia de soia cu 4-7,8 kilograme/hectar. Perioada critică pentru apa la soia 10 iunie…15-25 august (de la apariţia primelor flori până la umplerea boabelor din partea superioară a plantelor). În primăverile secetoase, când în primii 10 cm nu se găseşte apă suficientă pentru răsărirea uniformă, se recomandă o udare pentru stimularea răsăririi, cu o normă de 200-300 metri cubi/hectar. În vegetaţie se administrează 4-6 udări, cu 400-500 metri cubi/hectar pe solurile mai puţin permeabile şi pe cele nisipoase şi de 700-800 metri cubi/hectar, pe solurile normale, cu permeabilitate bună. Norma de irigare pentru perioada de vegetaţie a soiei este de 6.000-7.000 metri cubi. La calcularea normelor de irigare se va avea în vedere menţinerea plafonului minim la 5070% din IUA, calculate pe 60-80 cm. Intervalele dintre două udări variază în funcţie de sol şi temperaturile înregistrate, între 7 şi 14 zile.

Cultura de linte

Pentru favorizarea răsăririi, în primăverile mai puţin ploioase se recomandă aplicarea unui tăvălugit, imediat după semănat. Dacă apare crusta, aceasta se combate cu grapa cu colţi „întorşi“. Principala lucrare de îngrijire rămâne însă combaterea buruienilor, deoarece planta are un habitus redus şi poate fi uşor concurată de acestea. Pentru asigurarea unei igiene culturale ridicate, se pot aplica aceleaşi erbicide menţionate la fasole, în vederea distrugerii spectrului de buruieni. Una dintre buruienile-problemă la această cultură este lintoiul - Vicia sativa, var, lensisperma, care mai ales la culturile semincere trebuie eliminate din lan. Pentru asigurarea purităţii culturilor de seminceri se fac pliviri manuale, lintoiul putând fi recunoscut după talia mai mare a plantelor, flori roşcate, colorate, foliolele mai late şi cu mucronul îngropat în vârful în formă de „V“.

Cultura de năut

Pentru stimularea răsăririi uniforme, în primăverile secetoase, după semănat, la năut se poate aplica o lucrare de tăvălugit. În vederea combaterii crustei se aplică o grăpare, cu grapa cu colţi, înainte de răsărire. Pentru combaterea mecanică a buruienilor se poate realiza o lucrare cu sapa rotativă, când plantele sunt ofilite sau se pot combate buruineile prin 2-3 praşile mecanice şi eventual un plivit la loturile semincere. În sistemul de întreţinere a culturii prin erbicidare, se vor aplica: preemergent - Acetoclor Super, 1,75-2,5 litri/hectar; Guardian 1,752,5 litri/hectar sau Dual Gold 960 EC, 1-1,5 litri/hectar; postemergent - Prenap 3-4 litri/hectar sau Flex 2-3 litri/hectar. Pentru combaterea buruienilorproblemă, costreiului, iarba vântului etc. se pot utiliza erbicidele administrate la cultura de soia. Bolile mai frecvente la năut sunt: antracnoza (Ascochyta rabi) şi rugina (Uromyces ciceri arietini), care se combat integrat, prin rotaţie, tratamente la seminţe şi tratamente în vegetaţie. Cu rezultate bune se folosesc la sămânţă Metoben 70 PU, 2 kilograme/hectar, Divident 030FS 1,7 litri/tona de sămânţă, iar în vegetaţie Fundazol 50, 2,5 kilograme/hectar, Mancozeb 80, 2 kilograme/hectar sau Ridomil Gold, 2,5 kilograme/hectar. Dintre dăunători, cel mai des întâlniţi în cultura de năut sunt omida capsulelor (Heliothis armigera) şi musca minieră a năutului (liriomiza cicerina), care se combat prin tratamente cu piretoizi de sinteză.

Cultura de bob

Pe solurile argiloase apare frecvent crusta după semănat, de aceea la 4-5 zile, pe aceste soluri, se recomandă distrugerea crustei şi a buruienilor în curs de răsărire printr-o lucrare cu grapa cu colţi reglabili. În culturile neerbicidate, combaterea buruienilor se face prin lucrări mecanice de cultivaţie, numărul acestora fiind, în general, de 1-3 la interval de 10-14 zile. Combaterea buruienilor prin aplicarea erbicidelor se realizează folosind produse selective pentru cultura bobului. Astfel, la combaterea buruienilor monocotiledonate se pot administra erbicide antigramineice: Guardian 1,75-2,5 litri/hectar sau Acetoclor Super 1,75-2,5 litri/hectar aplicate preemergent. În vegetaţie se pot aplica Dikotex 1,5-2 litri/hectar, Fusilade Super 2 litri/hectar sau Flex 2-3 litri/ hectar. Pentru combaterea bolilor, cum sunt ruginile (Uromyces viciae fabae), se execută tratamente la sămânţă. Pentru dăunătorii gărgăriţa bobului (Bruchus rufimanus) şi afidele (Aphis fabae) se pot folosi substanţe de combatere din grupa a IV-a de toxicitate, cum sunt piretroizii de sinteză: Fastac 0,15 litri/hectar, Decis 0,1 litri/ hectar, Mospilan 0,1 litri/hectar etc.

Cultura de lupin

Dintre lucrările de îngrijire specifice lupinului, mai importante sunt combaterea crustei şi a buruienilor, culturile de lupin având mai puţine boli şi dăunători care să reducă semnificativ nivelul producţiilor. Combaterea crustei, care reduce numărul şi uniformitatea plantelor răsărite, se face printr-o lucrare cu grapa cu colţii „întorşi“ sau sapa rotativă, ocazie cu care se distrug şi buruienile în curs de apariţie sau dezvoltare. Combaterea buruienilor se poate face prin mijloace mecanice la culturile semănate în rânduri rare, echidistante sau în benzi, prin aplicarea praşilelor mecanice, folosind echipamente cu organe de cultivaţie. Pe cale chimică, combaterea buruienilor se face cu ajutorul erbicidelor selective pentru cultura de lupin, administrând preemergent Acetoclor Super 1,75-2,5 litri/hectar, Guardian 1,75-2,5 litri/hectar sau Dual Gold 960 EC, 1-1,5 litri/hectar. În vegetaţie, se pot aplica erbicidele Dikotex 1,5-2 litri/hectar, Fusilade Super 2 litri/hectar sau Flex 2-3 litri/hectar.

Victor VĂTĂMANU