Lucrările mecanice aplicate în viticultură

E. Vişoiu şi colaboratorii consideră că prezentarea lucrărilor mecanice ce se aplică în viticultură prezintă o mare importanţă în tehnologia de cultivare a viţei-de-vie şi de aceea am considerat absolut necesară prezentarea acestora, în vederea executării corecte a acestor lucrări în anul agricol 2014-2015.

Desfundatul terenului

Lucrarea de bază în vederea înfiinţării plantaţiilor de vii este desfundatul la 60-70 cm adâncime. În urma acestei lucrări se ameliorează structura solului, se acumulează mai bine apa provenită din precipitaţii, se asigură un procent de prindere a butaşilor de până la 98% şi ajută la intrarea mai rapidă a viţei pe rod. Pe suprafeţe mai mari, această lucrare se execută cu plugul de desfundat. Acest plug este destinat executării arăturilor adânci de desfundat în toate tipurile de sol, pe terenuri cu pantă până la 17 grade, în vederea plantarii viţei-de-vie.

Terasarea terenului

Scopul de bază în amenajarea teraselor este crearea unor condiţii optime pentru creşterea şi dezvoltarea viei, precum şi pentru executarea mecanizată a lucrărilor. La terasarea unui teren în pantă, înaintea executării desfundatului terenului sunt necesare unele lucrări pregătitoare, ca defrişarea şi curăţirea terenului de arbuşti, cioate, pietre etc., precum şi nivelarea terenului.

Plantatul culturilor viticole

După pregătirea terenului în vederea plantării, următoarea operaţiune o constituie pichetarea terenului. În situaţia înfiinţării unor suprafeţe mai mari de viţei-de-vie, pichetarea se poate face şi mecanizat. Cea mai simplă pichetare mecanizată se poate executa cu ajutorul cultivatorului. Astfel, pe cadrul cultivatorului se montează cuţite-daltă la distanţe egale cu distanţa între rândurile de plantare şi de trasează rândurile de viţei-de-vie. După terminarea acestei operaţiuni, se montează cuţitele la distanţe egale cu distanţa dintre rândurile de butuci, pe rând se trece cu cultivatorul perpendicular pe direcţia iniţială. La intersecţia urmelor se înfig ţăruşi, ce servesc drept pichete. Pentru a păstra distanţe egale între parcursuri, cultivatorul trebuie echipat cu marcatoare de urme. Pentru executarea gropilor de plantare a viţei-de-vie se folosesc maşinile de săpat gropi, de tipul purtat în spatele tractorului, acţionate de la priza de putere a tractorului. O astfel de maşină simplă este compusă din dispozitivul de suspendare în trei puncte, transmisie cardanică şi cuplajul de siguranţă, reductorul principal, reductorul inversor şi organul activ de lucru - burghiul. Burghiele folosite pentru plantarea viţei-de-vie au diametrele de 400 sau 600 mm şi o greutate de 41, respectiv 75 kg. Maşinile de săpat gropi realizează o reducere a volumului de muncă manuală de până la 85%.

Mecanizarea lucrărilor de întreţinere a viilor tinere

Acolo unde plantarea viţei-de-vie s-a făcut manual se face imediat o arătură cu plugul. După aceea se execută lucrări de afânare a solului, spargerea crustei şi distrugerea buruienilor. Aceste lucrări se execută printre rânduri, cu ajutorul cultivatoarelor viticole prevăzute cu organe active tip săgeată. O lucrare importantă în plantaţiile noi o constituie completarea golurilor, pentru menţinerea densităţii optime a butucilor pe rând. Pentru realizarea gropilor de completare cu vie, dar şi pentru spalieri se folosesc maşinile de săpat gropi prezentate anterior.

Executarea lucrărilor de arat

În vederea îngropării resturilor de materie organică, a îngrăşămintelor, precum şi pentru afânarea şi mărunţirea solului se efectuează arături atât toamna, cât şi primăvara. Arăturile se execută cu plugul obişnuit sau cu pluguri viticole în viile cu distanţe mari între rânduri sau printr-o singură trecere cu pluguri speciale în viile cu distanţe mici între rânduri. Aceste lucrări se execută prin inversarea trupiţelor între ele, precum şi prin echiparea plugului cultivator cu organe active de tip prăşit şi afânat. Lucrarea de îngropat a viei executată mecanic necesită o corectare manuală. Din cauza executării an de an a lucrării de arat cu plugul la aceeaşi adâncime se formează harpanul, care împiedică pătrunderea apei în sol. Pentru înlăturarea acestui neajuns se impune, la 2-3 ani, executarea lucrării de afânare profundă a solului.

Cultivatul

Cultivatul este lucrarea prin care se realizează distrugerea buruienilor şi menţinerea solului afânat la suprafaţă în vederea reducerii evaporării apei din sol. Pentru această lucrare agricolă sunt destinate cultivatoare speciale, prevăzute cu organe active arcuitoare, sau pluguri viticole, pe care s-au montat cuţite de prăşit, aşa după cum am prezentat anterior. În viile cu lăţime mare între rânduri se pot folosi şi cultivatoarele universale, dotate cu organe active corespunzătoare şi cu o distribuţie eficientă în câmpul de cuţite. Acestea trebuie ascuţite de câte ori este nevoie, iar poziţia faţă de sol trebuie să fie orizontală. Discuitul se execută atunci când solul nu este îmburuienat şi când, după lucrarea de arăt, au rămas bulgări ce necesită a fi mărunţiţi sau când pe mijlocul spaţiului dintre rândurile de vie s-au creat şanţuri sau coame care trebuie nivelate. Adâncimea de lucru a grapei este dată de unghiul de înclinare a bateriilor, iar gradul de mărunţire a solului creşte direct proporţional cu viteza de deplasare a agregatului. Frezatul se execută în următoarele situaţii: pentru distrugerea bulgărilor mari rezultaţi din arătură ce nu au mai putut fi distruşi de grapa cu discuri sau în lipsa acestui utilaj; când terenul este puternic îmburuienat şi nu se rezolvă problemă prin cultivaţie; pentru tocarea şi încorporarea în sol a centurilor de îngrăşământ verde dintre rândurile de vie. Întrucât lucrarea de frezat contribuie la distrugerea structurii solului este de dorit înlocuirea ei cu lucrări de discuit şi cultivat.

Stropitul şi prăfuitul

Este lucrarea care îi ocupă cel mai mult timp fermierului din viticultura, fiind într-adevăr cea mai importantă dintre lucrările prevăzute în tehnologie. Se apreciază că în România, în prezent, pierderile de producţie, datorate bolilor, dăunătorilor şi buruienilor pot ajunge uneori la 35%. Consumurile energetice directe şi indirecte pentru aplicarea tratamentelor prin stropire reprezintă în vii până la 28-30% din consumul anual de tehnologie. Întrucât o pondere importantă în combaterea bolilor, dăunătorilor şi buruienilor din culturile agricole este ocupată în prezent de mijloacele chimice, utilizându-se în special lichide de stropit, pe plan mondial se urmăreşte continuu evoluţia parametrilor calitativi ai procesului de pulverizare (constanţa debitului, dimensiunile picăturilor şi uniformitatea repartiţiei realizate de maşinile de stropit). Prin evoluţie se urmăreşte reducerea consumurilor specifice de pesticide, de carburant, de forţă de muncă şi mai ales reducerea poluării mediului. Este de dorit ca fermierii să nu mai utilizeze la tratamentele prin stropire norme mari de lichide (pesticide) la hectar, deoarece acestea se acumulează în sol şi în pânza freatică. În viitor, se impun reglementări exigente în legătură cu protecţia mediului, pentru reducerea drastică a poluării. Maşinile de stropit, după modul cum realizează pulverizarea lichidului, pot fi: cu pulverizare hidraulică; cu pulverizare mecanică; cu pulverizare pneumatică. În vii se folosesc maşini de stropit cu pulverizare pneumatică şi cu pulverizare hidraulică cu jet purtat. Pentru transportul lichidelor toxice de la rezervor la dispozitivele de pulverizare şi pentru creşterea presiunii necesare pulverizării se folosesc pompe de diferite tipuri, ce realizează presiuni cuprinse între 0,5 şi 50 bari (1 bar = 1,02 atmosfere). La maşinile de stropit cu pulverizare pneumatică se folosesc pompe centrifugale care asigură vehicularea lichidului la presiunea de 0,5-3 bari. La aceste maşini pulverizarea se realizează datorită curentului de aer debitat de ventilator în dispozitivele de pulverizare, cu viteze de peste 100 m/secundă. Lucrările de stropit şi prăfuit în vie pot fi executate cu mijloace mecanice terestre, dar şi cu avioane sau elicoptere, acestea din urmă având avantajul că lucrarea de stropit se poate face şi imediat după ploaie, când există pericolul cel mai mare de mănare a viţei-de-vie.

Administrarea îngrăşămintelor chimice şi organice

Administrarea îngrăşămintelor chimice în vii se face cu maşini de împrăştiat purtate. Această lucrare se face de regulă toamna, după căderea frunzelor, sau primăvara, înainte de înmugurirea coardelor. Dacă administrarea îngrăşămintelor chimice trebuie făcută în vegetaţie, lucrarea se execută tot cu aceste maşini, însă după ce li s-a făcut adaptarea necesară, aplicându-se pe discul distribuitor un disc convex din tablă cu rolul de dirijare a îngrăşămintelor administrate numai la rădăcina butucilor de pe cele două rânduri pe unde trece maşina. Administrarea îngrăşămintelor chimice se poate face şi cu ajutorul unui fertilizator montat pe plugul viticol, cultivator sau subsolier. Administrarea îngrăşămintelor organice se face cu ajutorul maşinilor de împrăştiat îngrăşăminte organice în vii şi livezi. Eliberarea terenului de coardele de viţă rezultate din tăieri se face mecanizat, prin două metode: adunarea coardelor de viţă tăiate la capetele rândurilor; tocarea coardelor de viţă-de-vie tăiate şi încorporarea ulterioară în sol, prin executarea arăturii.

Lucrările în verde

Cârnitul este o operaţiune de suprimare a lăstarilor cu şi fără rod în perioada creşterii încetinite sau spre sfârşitul său. Prin această lucrare se micşorează pericolul de umbrire al lăstarilor şi frunzelor, ducând la o folosire mai economică a substanţelor nutritive. Pentru executarea mecanizată a acestei lucrări s-au făcut mai multe încercări în diverse ţări, realizându-se maşini cu discuri rotative care taie lăstarii atât pe părţile laterale ale butucilor, cât şi pe partea superioară a acestora.

Recoltarea strugurilor

Recoltarea mecanizată a strugurilor este o problemă foarte delicată şi se foloseşte în exclusivitate la recoltarea strugurilor pentru vin. Pierderile prin recoltare mecanică sunt mai mari, calitatea strugurilor este diminuată prin spargere şi lovire, iar maşinile de recoltat au un preţ destul de ridicat. Conceperea acestor maşini presupune existenţa mai multor principii: principiul pneumatic, adică smulgerea boabelor de pe ciorchine prin absorbţie; tăierea codiţelor strugurilor cu ajutorul unui aparat de tăiere; colectarea pe jgheaburi şi transportul cu elevatoare a ciorchinilor loviţi cu palete clasice. Deocamdată aceste maşini sunt folosite numai în ţările în care forţa de muncă este foarte scumpă şi numai acolo unde integritatea ciorchinilor nu este o condiţie obligatorie.

Transportul strugurilor

din plantaţiile de vie se face diferit la strugurii pentru vinificaţie faţă de strugurii de masă. Pentru transportul strugurilor de vin se folosesc remorci cu bene din oţel inox alimentar, fibră de sticlă sau plastic, precum şi buncăre din material plastic sau fibră de sticlă. Acestea au avantajul că se curăţa uşor, au o greutate redusă şi nu deteriorează, prin combinaţii chimice, mustul. Buncărele din material plastic pot avea culori diferite, uşurându-se astfel munca de sortare a strugurilor pe soiuri. Transportul acestor buncăre până la remorcile de transport etanşe se poate face mecanizat, cu tractoare de mică putere prevăzute cu dispozitive de prindere şi descărcare. În ceea ce priveşte transportul strugurilor de masă, care de regulă sunt culeşi în lădiţe, pentru înlăturarea deprecierii unor cantităţi apreciabile se folosesc remorci cu stelaje sau stelaje tip container pentru încărcarea şi descărcarea mecanizată. În lipsa acestor remorci amenajate se pot folosi şi remorci obişnuite, în care lădiţele sunt stivuite corespunzător.

Victor VĂTĂMANU