Lucrările solului la cultura de porumb

Porumbul trebuie semănat într-un sol afânat, pe un strat adânc, bine mărunţit la suprafaţă, cu rezervă mare de apă şi curat de buruieni. Aceste cerinţe se realizează, după cum prezintă Gh. Bîlteanu şi V. Bârnaure, acordându-se o atenţie deosebită pregătirii terenului cu mult timp înainte de semănat.

Rezultatele experimentale obţinute în cercetarea agricolă românească au scos în evidenţă că după grâu, sau după alte plante ce se recoltează timpuriu, pentru porumb este suficientă o singură arătură executată în agregat cu grapa stelată. Eficienţa acestei arături este cu atât mai mare cu cât se efectuează mai repede după recoltarea plantei premergătoare (imediat după strângerea recoltei). Întârzierea arăturii de vară atrage după sine o reducere simţitoare a producţiei de porumb, în comparaţie cu arătura efectuată imediat după recoltarea plantei premergătoare.

Pregătirea solului după plantele ce se recoltează timpuriu, prin două lucrări - una superficială vara şi alta adâncă toamna - nu determină sporuri de producţie care merită să fie luate în considerare. De asemenea, între arătura de 20 cm şi cea de 30 cm adâncime nu se înregistrează diferenţe pe nici unul dintre solurile principale din Câmpia Română. Până toamna târziu, arătura adâncă de vară se întreţine afânată şi curată de buruieni cu ajutorul grapei cu discuri. O adâncime a arăturii mai mare de 30 cm prezintă importanţă numai pe solurile în pantă. Pe solurile în pantă, supuse eroziunii, arătura adâncă asigură o mai bună infiltrare a apei în profunzime, împiedicându-se astfel scurgerile la suprafaţă şi protejându-se solul împotriva eroziunii. După plantele cu recoltarea târzie (porumb, soia, sfeclă de zahăr, floarea-soarelui etc.), imediat ce s-a eliberat terenul, se execută direct arătura de bază, la adâncimea de 20-30 cm, în funcţie de umiditatea solului. Pentru aceste arături, grapa stelată se foloseşte numai după plantele care se recoltează mai devreme (soia, floarea-soarelui, porumbul siloz sau hibrizii timpurii de porumb). După plantele mai tardive, arătura rămâne negrapată, cu excepţia zonelor de stepă şi silvostepă, cu zăpezi puţine şi vânturi frecvente, unde folosirea grapei stelate asigură o mai bună conservare a solului şi a apei în sol. Ca şi în cazul arăturilor de vară, pe terenurile în pantă, după plantele târzii, arăturile adânci creează condiţii pentru producţii mai mari.

Lucrările de primăvară - o sinteză a datelor obţinute în cercetarea ştiinţifică agricolă subliniază că, în primăvară, arătura bine executată vara sau toamna rămâne nelucrată până la semănat, când se pregăteşte patul germinativ cu grapa cu discuri sau cu un cultivator în agregat cu grapa cu colţi.

Dacă arătura de toamnă este corect executată (nivelată, fără resturi organice la suprafaţă), o singură trecere a grapei cu discuri sau a combinatorului, în ziua sau în preziua semănatului, este suficientă pentru pregătirea în condiţii optime a patului germinativ. Numai arăturile denivelate trebuie lucrate la desprimăvărare în curmeziş cu grapa cu colţi, urmând ca patul germinativ să se pregătească la semănat. Modul de pregătire a solului în primăvară, prezentat mai sus, trebuie considerat ca fiind cel mai bun şi cel mai frecvent. În unele cazuri însă, determinate de condiţiile din timpul iernii sau de starea texturală a solului, apare necesitatea unor măsuri deosebite faţă de cele menţionate. Astfel, când arăturile sunt foarte tasate primăvara, din cauza unei texturi argiloase a solului (cum este pe lacovişti, soluri brune podzolite), se cere până la semănat o arătură cu plugul (cu cormană sau fără cormană) la adâncimea de 15-20 cm (la adâncimea la care brazda se revarsă după plug) folosind în agregat şi grapa reglabilă. Prin această lucrare, solul se afânează şi se zvântă, creându-se astfel condiţii optime pentru semănatul porumbului. Pe terenurile în pantă, lucrările de primăvară, executate obligatoriu tot pe curbele de nivel, se fac în aşa fel încât să nu se niveleze prea mult valurile realizate prin arăturile de toamnă. În ultima perioadă, pentru solurile podzolice argilo-iluviale, cu subsol compact, sau pe podzolurile pseudogleice cu subsol permeabil, s-au adus elemente noi în pregătirea solului pentru semănatul porumbului.

Astfel, pe solurile brune podzolite şi pe smolniţele din Podişul Getic, afânarea solului cu scormonitorul, la intervale de 1,4-1,5 metri, o dată la 3-4 ani, la adâncimea de 50 cm, iar anual arat normal (20 cm adâncime) în curmeziş, au determinat sporuri de recoltă destul de mari; pe podzoluri pseudogleizate cu subsol permeabil, desfundarea la adâncimea de 70-80 cm, o dată la 4 ani, iar anual arătură normală (20-25 cm) au condus, de asemenea, la obţinerea unor importante sporuri de producţie. Pentru realizarea unor asemenea lucrări se cere o dotare adecvată cu mijloace mecanizate de ultimă oră. Fără a intra şi în alte detalii asupra pregătirii solului pentru semănatul porumbului, accentuăm că eficienţa erbicidelor, asigurarea uniformităţii adâncimii de semănat şi repartizarea corectă pe rând a seminţelor de către semănătorile folosite se obţin numai atunci când, înainte de erbicidare şi semănat, terenul este bine mărunţit, nivelat şi fără resturi vegetale. Asemenea cerinţe se îndeplinesc introducând la pregătirea solului pentru semănat şi cultivatorul pentru cultivaţie totală sau combinatorul.

Sistemul de lucrări minime în cultura porumbului („minimum tillage“) - din totalul energiei consumate pentru un hectar cultivat cu porumb lucrările solului reprezintă 60% (Fl. Pipie), iar din cheltuielile directe pentru aceste lucrări şi pentru combaterea buruienilor se folosesc până la 50% (I. Staicu). Se înţelege că lucrările solului, semănatul şi combaterea buruienilor necesită, în prezent, cheltuieli care ridică costul porumbului. Sistemul minim de lucrări ale solului pentru porumb se impune din ce în ce mai mult, S. Aldrich şi E. Leng susţinând necesitatea construcţiei unor maşini agricole necesare acestui scop.

Prin sistemul de lucrări minime în cultura porumbului se urmăreşte efectuarea în timpul optim numai a lucrărilor solului strict necesare, evitând distrugerea structurii şi tasării solului, prin înlăturarea trecerilor repetate cu maşinile agricole pe teren. Prin acest sistem se asigură o mai bună combatere a buruienilor, se reduce gradul de eroziune al solului şi se realizează economie de carburanţi. Numai prin două treceri ale tractorului pe teren se pot realiza răspândirea îngrăşămintelor pe toată suprafaţa, aratul, grăpatul, răspândirea erbicidelor pe toată suprafaţa (prima cursă a tractorului); pregătirea patului germinativ, semănatul cu aplicarea concomitentă a îngrăşămintelor chimice pe rând (a doua trecere a tractorului). Există şi posibilitatea ca toate lucrările (răspândirea îngrăşămintelor pe toată suprafaţa, aratul, grăpatul, semănatul, răspândirea erbicidelor) să se efectueze într-o singură trecere pe teren. Este vorba de agregate purtate de tractoare de mare capacitate, care îndeplinesc toate operaţiile amintite. Această din urmă variantă se poate aplica numai în zonele umede, unde nu se pune problema acumulării rezervelor de apă. În zonele secetoase se poate aplica numai în condiţii de irigare.

Sistemul minim de lucrări ale solului pentru porumb asigură producţii corespunzătoare dacă: se aplică îngrăşăminte şi pe rândul de seminţe, pentru a grăbi creşterea tinerelor plante; se folosesc dispozitive de presat solul peste sămânţă; solul se lucrează în condiţii optime de umiditate şi se aplică erbicide pentru reducerea la minimum a numărului de praşile. Pentru România, unde până în prezent arătura de toamnă pentru porumb este o condiţie obligatorie, sistemul minim de lucrări s-ar putea executa în două etape: la prima, aplicarea îngrăşămintelor pe toată suprafaţa şi aratul; la a doua, lucrările solului de primăvară, aplicarea erbicidelor, aplicarea îngrăşămintelor pe rând şi semănatul. Sistemul minimului de lucrări în cultura porumbului se referă nu numai la pregătirea solului, ci şi la eliminarea din cultura acestei plante a tuturor lucrărilor de îngrijire, prin utilizarea erbicidelor. Sistemul minim de lucrări ale solului pentru cultura porumbului se poate realiza în diferite variante, în funcţie de textura solului, de planta premergătoare, de umiditate, de forţa motrică şi de utilajele care stau la dispoziţie. Aplicarea acestui sistem trebuie să conducă la economie de carburanţi, la combaterea eroziunii solului, la conservarea apei, la combaterea eficientă a buruienilor, fără să se diminueze producţia finală de porumb boabe. Sistemul „alternativ“ de lucrare a solului (arătură la intervale mai mari - lucrări anuale cu grapa cu discuri) se situează ca producţie sub nivelul arăturii normale anuale cu numai 4-5%. Rezultatele acestea încurajează abordarea unei orientări noi în lucrarea solului pentru porumb, gândind şi la alte tipuri de grape cu discuri pentru tractoarele de mare putere ce se află în dotarea unor unităţi agricole mari, la soluri cu textură mai favorabilă decât textura solurilor brun-roşcate tipice.

S-a experimentat şi semănatul porumbului în teren nelucrat, metodă de cultură fără arătură („no tillage“). Pe scurt, este vorba de semănatul porumbului în miriştea plantei premergătoare sau în ţelină, fără o mobilizare prealabilă a solului. Buruienile şi miriştea se distrug prin erbicide. Seminţele de porumb semănate în asemenea condiţii, beneficiind de o microclimă mai caldă şi mai umedă (determinată de prezenţa la suprafaţa solului a unui strat de mulci, format din miriştea pe cale de descompunere), germinează mai repede şi produc recolte cel puţin egale celor obţinute prin metodele clasice de cultură. Această metodă a asigurat obţinerea unor recolte de porumb deoarece, în multe cazuri, în terenul nelucrat, unde miriştea a fost distrusă cu erbicide, plantele s-au dezvoltat mai bine decât pe terenul lucrat în mod tradiţional. Sigur, experienţele viitoare se pot axa pe sistemul „no tillage“, pentru verificarea pe suprafeţe mari. N. Şarpe menţionează posibilitatea introducerii acestei metode de cultivare a porumbului într-o monocultură cu durata de 3-5 ani. Erbicidele vor duce, fără îndoială, la profunde transformări şi în pregătirea terenului pentru semănatul porumbului.

Victor VĂTĂMANU