Lucrările solului pentru cultura de grâu de toamnă

​Grâul de toamnă este una din plantele agricole pretențioase la pregătirea solului. Se poate spune fără rezervă că de starea solului la semănat depinde în cea mai mare măsură felul cum vegetează plantele în toamnă și capacitatea lor de a trece cu ușurință peste perioada îndelungată a iernii.

​Solul în care se seamănă grâul de toamnă trebuie să fie afânat pe o adâncime de 20–22 cm, nu prea mărunțit, suficient de așezat, curat de buruieni, bogat în apă și substanțe nutritive, mai ales în nitrați. Toate aceste condiții se realizează prin efectuarea diferențiată a lucrărilor, ținând seama de planta premergătoare și de umiditatea solului în momentul când este lucrat.
 
După plantele care se recoltează timpuriu, solul trebuie arat la adâncimea de 20 cm, plugul fiind în agregat cu grapa stelată. Arătura aceasta se poate efectua la adâncimea menționată numai în cazul când se execută imediat după recoltarea plantei premergătoare, când solul este încă umed. Orice zi întârziere atrage după sine pierderea din sol a unei însemnate cantități de apă, ceea ce înrăutățește condițiile pentru efectuarea unei arături de calitate la adâncimea corespunzătoare.
Arătura de vară pentru grâul de toamnă prezintă o importanță deosebită. Prin această lucrare se înlesnește acumularea apei din ploile care cad în timpul verii și păstrarea acesteia în sol: se creează condiții optime de nitrificare, astfel că solul se îmbogățește în nitrați. Arătura de vară și lucrările suplimentare care se fac până la semănat distrug cea mai mare parte a buruienilor. Până la semănat, arătura de vară se așează, astfel plantele de grâu sunt ferite de pericolul dezrădăcinării.
Pe măsură ce se întârzie (după recoltarea plantei premergătoare) cu efectuarea arăturii de vară, producția de grâu scade, fapt dovedit prin experiențele efectuate în România cu mai mulți ani în urmă.
Arătura de vară, comparativ cu arătura de toamnă, asigură sporuri de recoltă în toate zonele de cultură ale grâului de toamnă. Rezultatele experimentării agricole au reliefat ineficiența unor arături de vară mai adânci de 20 cm. Nici în cazul când arătura se execută în luna august și septembrie nu este necesară o adâncime mai mare de 20 cm. Pe nici un tip de sol nu este necesar să se are mai adânc de 20–25 cm. Hotărâtor în realizarea unor producții ridicate de grâu de toamnă nu este adâncimea arăturii, ci timpul când se execută și calitatea acesteia.
Arătura de vară se întreține până la semănatul grâului, curată de buruieni și afânată, prin lucrări cu grapa cu discuri în agregat cu grapa stelată, sau numai cu grapa cu colți reglabili, în funcție de starea de îmburuienare a solului. Cu o zi, două, înainte de semănat, solul se lucrează obligatoriu prin discuire în agregat cu grapa stelată, la adâncimea de 8–10 cm. În ziua semănatului, imediat înaintea mașinilor de semănat, lucrarea solului cu cultivatoare pentru cultivație totală, care dispun de grapă elicoidală sau cu combinatorul, constituie o măsură fitotehnică de mare importanță pentru răsărirea grâului în cele mai bune condiții. Prin construcția lor, aceste unelte asigură o mai bună mărunțire, o nivelare și așezare a solului sub stratul de germinație.
Aratul de două ori la 20 cm adâncime nu este economic. Cu a doua arătură, producția de grâu nu crește; se măresc doar cheltuielile ce se fac cu lucrările solului.
Solul pentru grâul de toamnă nu trebuie să fie prea mărunțit din cauză că în timpul iernii poate fi spulberat de vânt. Solul prea mărunțit la suprafață formează mai ușor crusta. Bulgărașii, de mărimi diferite, până la 5 cm, împiedică spulberarea zăpezii de către vânt, iar primăvara se sfărâmă și îmbracă plantele într-un strat de sol, împiedicând astfel formarea crustei. Într-un asemenea pat germinativ grâul se seamănă în cele mai bune condiții. Există însă două situații care nu permit total pregătirea terenului după plantele ce se recoltează timpuriu, când după recoltarea plantei premergătoare pământul are puțină apă și deci nu se poate ara fără bulgări, sau când tractoarele sunt ocupate cu alte lucrări, în special cele de recoltat și treierat, care nu pot suferi amânare.
În aceste situații, pentru a păstra totuși apa din sol, suprafețele de teren ce nu pot fi arate imediat după recoltarea plantelor premergătoare, se discuiesc, folosind grapa cu discuri în agregat cu grapa stelată. Dacă este posibil, discuirea se face de două ori (în lung și în lat). Prin discuire se distrug buruienile, iar resturile vegetale se amestecă cu solul, fiind supuse procesului de descompunere.
După lucrarea de discuire, atunci când utilajele s-au eliberat și umiditatea solului este suficientă, se execută arătura în agregat cu grapa stelată, la adâncimea maximă de 20 cm. Între discuire și arătură se transportă și se împrăștie pe câmp îngrășămintele chimice și organice.
Folosirea discurilor construite pentru tractoarele de mare putere poate să atragă după sine eliminarea totală a arăturii de vară. Aceste mașini mobilizează terenul suficient de adânc, asigurând solului aceleași condiții ca și arătura, pentru acumularea apei în sol, combaterea buruienilor și pentru mineralizarea substanței organice. Până la semănatul grâului, lucrarea efectuată cu discul se întreține ca și în cazul arăturii.
 
După plantele premergătoare târzii (floarea soarelui, porumb siloz, porumb boabe, cartof etc), pregătirea solului pentru semănatul grâului de toamnă se face printr-o arătură mai puțin adâncă, dar fără bulgări, decât o arătură adâncă, dar bulgăroasă. Pentru mărunțirea bulgărilor ar fi necesare lucrări suplimentare, lucrări prin care nu s-ar putea realiza totuși un pat germinativ corespunzător, pământul fiind, în general, sărac în apă.
Înainte de arat, terenurile care au fost ocupate cu porumb, după eliberarea de resturile vegetale sau terenurile ocupate cu floarea soarelui, se discuiesc perpendicular pe direcția rândurilor. Prin această lucrare se taie resturile de tulpini și rădăcini, realizându-se condiții mult mai bune pentru obținerea unei arături uniforme și mărunțite.
După efectuare, indiferent de aspectul patului germinativ, arătura se discuiește, formând un agregat din grapa cu discuri și trei câmpuri de grape stelate. Prin această lucrare se realizează o mărunțire a bulgărilor pe adâncimea de 12–15 cm și în același timp o tasare a solului. În acest caz, o lucrare cu tăvălugul pentru ”așezarea” arăturii, înainte sau după semănat, nu mai este necesară.
În unii ani, în România toamnele sunt foarte secetoase, cauză din care pământul pe suprafețele cultivate cu porumb sau alte plante este foarte uscat și nu se poate ara fără scoaterea unor bulgări mari. Însămânțarea grâului într-o arătură uscată și bulgăroasă este o greșeală: semințele cad printre bulgării uscați și nu încolțesc; apa se pierde în continuare; prin așezarea arăturii, plantele de grâu pot fi dezrădăcinate.
Pentru a nu întârzia cu însămânțatul grâului, în situațiile menționate se recurge la discuirea terenului (în agregat cu grapa stelată) de mai multe ori, până se obține o mobilizare a solului pe 10–12 cm adâncime. Concomitent cu discuirea se încorporează în sol obligatoriu cele mai potrivite doze de îngrășăminte minerale.
Cercetările de dată recentă au arătat că în condițiile descrise grâul realizează producții normale. În toamnele secetoase, producțiile în variantele în care solul a fost lucrat numai prin discuire sunt mai mari decât producțiile în variantele în care s-a arat solul uscat. În toamnele favorabile aratului însă, prin simpla discuire cu grapele cu discuri obișnuite se înregistrează scăderi apreciabile de recoltă. S-a concluzionat că, pregătirea solului pentru grâul de toamnă după porumb prin simpla discuire se aplică numai în cazul când nu se pot executa arături corespunzătoare.
Grapele cu discuri construite pentru tractoarele de mare putere vor determina totuși modificări importante în pregătirea solului pentru grâul de toamnă după plantele târzii. Acestea vor consta în primul rând în înlocuirea arăturii chiar și atunci când solul va fi suficient de umed. Efectul lucrării cu discul va fi cel puțin egal cu efectul lucrării cu plugul. Și reușita va fi mai mare atunci când pentru planta premergătoare s-a efectuat o arătură adâncă, de bună calitate. Problema va îmbrăca aspecte importante legate de consumul de energie.
În prezent se studiază semănatul grâului în teren nelucrat (sod seeding), metodă ce apare fără îndoială ca o tendință în totală opoziție cu principiile universal acceptate în această problemă. În esență, metoda constă în însămânțarea grâului într-un teren care nu a suportat nici una din lucrările cunoscute. Terenul destinat a fi însămânțat cu grâu este supus unui tratament energic cu erbicide pentru distrugerea tuturor buruienilor. Semănatul se face pe acest teren nelucrat, folosind o semănătoare anume construită, sau adaptată, pentru a ”săpa” terenul și a pune sămânța la adâncimea potrivită. Îngrășămintele se aplică înainte de semănat fără încorporare.
Se înțelege că prin această metodă se realizează enorme economii, deoarece se elimină complet lucrările costisitoare de pregătire a terenului. Rămâne ca metoda să fie studiată în continuare în condițiile din România, ea aflându-se în studiu și în alte țări.
 
Victor Vătămanu