Lucrările solului și sistemele de lucrare specifice

​Prin lucrările solului se creează condiții favorabile pentru germinația și creșterea plantelor. Solul nelucrat are însușiri nefavorabile. Apa și aerul necesar vieții plantelor pătrund greu și se rețin în cantități mici. Solul nelucrat este bătătorit, greu permeabil, cu o porozitate redusă, iar aceasta situație face ca viața bacteriană să fie redusă, și implicit un conținut scăzut de substanțe nutritive asimilabile.

​Pe de altă parte, solul nelucrat este invadat de buruieni, care-l secătuiesc de apă și hrană. Semințele nu pot fi încorporate mecanizat pe solul nelucrat, cele care cad pe suprafața lui răsar greu, iar plantele sunt înăbușite de buruieni. În cele mai multe cazuri aceste plante nici nu ajung la maturitate. Dimpotrivă, prin lucrări culturale starea solului se schimbă și toate însușirile lui se îmbunătățesc.
Scopul lucrărilor solului este în primul rând de a crea un pat germinativ bun pentru sămânță și apoi un strat arabil cu însușiri favorabile pentru creșterea plantei.
Prin lucrările solului se realizează o stare afânată, care mărește capacitatea de pătrundere a apei, a aerului și căldurii din atmosferă. Într-un sol afânat semințele se pot încorpora mecanizat ușor, uniform și la aceeași adâncime. Germinația se face mai repede, iar creșterea și dezvoltarea plantelor au loc în condiții mai bune. În stratul arabil afânat, adâncit se mărește capacitatea solului pentru reținerea apei, astfel că și în condiții de secetă să se obțină producții mari. Prin afânarea și mărunțirea solului se distruge capilaritatea startului superficial al solului și se împiedică evaporarea apei. În felul acesta se asigură și pătrunderea apei și aerului în sol.
Al doilea scop principal al lucrării solului este să se îmbogățească solul cu substanțe nutritive. Realizarea unui regim favorabil de apă, aer și căldură, intensifică toate procesele chimice și biologice din sol. Prin aceste procese, compușii minerali greu solubili și humusul sunt transformași în substanțe solubile, ceea ce are ca urmare îmbogățirea solului în substanțe hrănitoare. Alte microorganisme fixează azotul liber din aer.
Prin lucrările solului se distrug buruienile, care, ca și resturile plantelor de cultură sunt introduse în sol, unde sunt transformate în humus sau în săruri minerale. Odată cu lucrările solului se încorporează îngrășămintele organice, chimice și amendamentele.
Prin lucrările solului se aduce din adâncime la suprafață un strat de sol mai fertil cu structura refăcută și cu mai puține semințe de buruieni, cu excepție la solurile podzolice, unde stratul din adâncime este mai puțin fertil, în care caz, arătura se execută mai superficial cu întoarcerea brazdei, mobilizarea solului în adâncime făcându-se folosind piesele active numite scormonitori. Stratul de la suprafață se încorporează în adâncime.
Principalele procese tehnologice care se realizează prin lucrările solului sunt: tăierea, răsturnarea, mărunțirea și amestecarea solului; afânarea, nivelarea și tasarea solului, precum și tăierea și distrugerea buruienilor.
 
Lucrarea solului cu grapa
Lucrarea adâncă de bază a solului este aratul, dar mărunțirea solului, amestecarea, afânarea, nivelarea și tasarea, precum și combaterea buruienilor se realizează și prin alte lucrări. Acestea sunt în general lucrări mai superficiale care nu întorc brazda. În această grupă de lucrări intră grăpatul, lucrările cu cultivatorul, cu sapa rotativă și cu tăvălugul.
Scopul grăpatului este multiplu: în primul rând sfărâmă și mărunțește bulgării; prin grăpat se distruge crusta (scoarța terenurilor arate); în acest mod se întrerupe capilaritatea și se împiedică evaporarea apei din sol; prin afânare se înlesnește pătrunderea apei din precipitații și a aerului, ceea ce are ca urmare stimularea proceselor fizice, chimice și biologice din sol; solul se nivelează creându-se condiții favorabile pentru semănatul mecanizat, pentru germinație și pentru răsărirea plantelor; se încorporează diferite îngrășăminte; se combat buruienile, se adună rizomii și rădăcinile lor; se distrug mușuroaiele și mușchii de pe pajiști, se aerisește stratul de la suprafață, ceea ce ajută regenerarea și stimulează înfrățirea ierburilor perene; prin grăparea terenurilor semănate și a culturilor se urmărește distrugerea crustei și buruienilor creându-se un regim favorabil de apă și hrană pentru plante.
 
Clasificarea grapelor
După piesele active, grapele se împart în grape cu colți, grape stelate, grape cu discuri. După adâncimea de lucru grapele se grupează astfel: grape ușoare, grape mijlocii și grape grele. Dintre acestea vom prezenta pe cele mai răspândite în producție:
Grapele cu colți (dinți) - sunt alcătuite din cadru și dinți. Aceste grape sunt formate din 2-3-6 câmpuri, legate între ele prin verigi. Dinții sunt fixați de bare metalice în așa fel încât în timpul lucrului nu trec 2 colți pe aceeași urmă.
Grapele cu discuri sunt folosite în primul rând pentru pregătirea terenului în vederea însămânțărilor de toamnă sau de primăvară. Părțile principale ale grapelor cu discuri sunt cadrul și bateriile cu discuri. Piesele active sunt discurile de forma unor talere sau calote sferice, netede sau crestate. Discurile mărunțesc bulgării, nivelează solul, distrug buruienile și afânează solul.
Grapele stelate se folosesc în agregat cu plugurile de tracțiune mecanică sau la grăparea semănăturilor. Grapa stelată este formată dintr-un cadru cu 3 axe pe care sunt montate piesele active (stele cu 5 colți).
Grapele ușoare sunt destinate lucrărilor pentru solurile ușoare, adâncimea la care pătrund colții este de 5-8 cm. Grapele grele sunt recomandate în special pe solurile grele; dinții pătrund în sol la adâncimea de 10-15 cm. Grapele mijlocii se folosesc pe solurile mijlocii (lutoase), pătrunzând până la 8-10 cm adâncime.
În afară de grapele enumerate mai sus sunt folosite și altele pentru unele lucrări speciale dintre care amintim: grapele flexibile (articulate), grape lanțete, grape cu discuri grele, grape cu discuri pentru vie, sau pentru livezi.
Timpul în care se execută grăpatul - toate arăturile de vară și de toamnă se grăpează în agregat cu plugul, sau în aceeași zi cu aratul. Arăturile adânci de toamnă, târzii, de pe solurile brune de pădure, podzoluri, lacoviști și aluviuni, rămân ne grapate peste iarnă în scopul de a se evita formarea crustei și pentru păstrarea permeabilității lor. Pentru grăparea arăturilor de vară și de toamnă se folosește grapa stelată.
Se grăpează arăturile înaintea semănatului, spargerea crustei și nivelarea arăturii. În acest caz se folosesc cu bune rezultate grapele cu colți reglabili. Arăturile bolovănoase proaspete sau arăturile tasate de ploi sau zăpezi se grăpează înaintea semănatului cu grapa cu discuri, care mărunțește bulgării, distruge buruienile și nivelează solul.
Primăvara timpuriu se grăpează arăturile de toamnă pentru a împiedica evaporarea apei din sol. Dacă apar buruieni sau solul prinde crusta, grăpatul se va repeta până la semănat.
Arăturile de toamnă timpurii sau târzii, efectuate în regiuni în care cade puțină zăpadă (Dobrogea), se grăpează în același timp ca să nu se piardă apă multă datorită vânturilor uscate. Pe arăturile proaspete de primăvară în vederea însămânțărilor de primăvară se grăpează cu grapa cu colți reglabili. Se grăpează întotdeauna după lucrarea cu cultivatorul. Grapele se folosesc și după mașinile de semănat. Culturile de toamnă se grăpează când ies bine înrădăcinate și înfrățite din iarnă, iar solul are crustă și buruieni. În acest caz se folosește grapa cu colți reglabili sau grapa stelată de-a curmezișul rândurilor. Se grăpează lucernierele și pajiștile după cosit. Grapa se mai folosește înainte și după răsărirea unor culturi prășitoare, cartofi, porumb etc.
 
Lucrarea solului cu cultivatorul, sapa rotativă și tăvălugul
Lucrarea cu cultivatoarele - cultivatoarele sunt mașini cu care se execută lucrări de afânare și mărunțire a solului, până la adâncimea de 15 cm, fără a întoarce solul. Primăvara se pot executa 1-3 lucrări cu cultivatorul în funcție de data semănatului.
Cu ajutorul cultivatoarelor se pot efectua și brazde pentru irigarea culturilor, montându-se în acest caz în locul cuțitelor, piese speciale.
Cultivatoarele se folosesc și pentru lucrările de îngrijire a culturilor prășitoare, executând o lucrare numită cultivație parțială sau prășit mecanic. Cultivația parțială se aplică după ce plantele au răsărit și se repetă de câteva ori.
Efectele lucrării cu cultivatoarele sunt: afânarea și aerisirea solului, înmagazinarea și păstrarea apei în sol, distrugerea buruienilor și aplicarea îngrășămintelor suplimentare.
Piesele active care realizează aceste lucrări sunt de forme variate după scopul principal care se urmărește prin lucrare. Astfel sunt piese active în formă de labă de gâscă, de dălți curbate, de rarițe (care se montează atunci când se execută lucrări de amenajare în vederea irigației) etc.
Pe lângă efecte pozitive, cultivatoarele prezintă și unele dezavantaje și anume: pe solurile grele nu lucrează destul de adânc, nu îngroapă buruienile și dăunătorii și nu afânează suficient solul, de aceea în unele cazuri se folosesc și alte mașini care se deosebesc de cultivatoarele propriu-zise prin forma pieselor active și adâncimea la care pot lucra. Acestea sunt: extirpatorul, scarificatorul și scormonitorul.
Lucrarea cu sapa rotativă - se execută pentru distrugerea crustei și afânarea superficială a arăturilor, distrugerea buruienilor mici, întreținând arăturile curate și afânate până la semănat. Este folosită mai mult pentru lucrările de îngrijire a culturilor, în prima perioadă de vegetație, când plantele au o talie mică.
Piesele active ale sapei rotative sunt discurile cu dinți sau colți curbați. Sapa rotativă are o lățime de lucru de 4,5 metri, fiind formată din 4 corpuri de lucru.
Lucrarea cu tăvălugul - tăvălugirea este o lucrare superficială a solului, care se execută în scopul de a tasa și nivela suprafața arăturii, de a sfărâma bulgării și de a distruge crusta.
Tăvălugirea se aplică în primul rând pe arăturile proaspete prea înfoiate și uneori cu bulgări mari, care urmează să fie însămânțate imediat. Întrucât structura actuală a culturilor în România cere ca suprafața de porumb să fie de circa 40%, iar a grâului de toamnă de circa 30-35% din terenul arabil al țării, înseamnă că este necesar să se însămânțeze grâu de toamnă după porumb. În acest caz, tăvălugirea se face înainte sau după semănat.
Arăturile de vară se tăvălugesc în vederea culturii a doua (culturi succesive), în legumicultură, mai ales când se seamănă semințe mici. De asemenea, se tăvălugesc arăturile de primăvară prea afânate. Se tăvălugesc semănăturile în miriște îndată după semănat, pentru a grăbi răsărirea lor.
După tăvălugire este necesar să se afâneze solul la suprafață, distrugându-se capilaritatea numai în straturile superficiale. Există tăvălugi care realizează în același timp și tasarea solului și afânarea lui la suprafață.
Tăvălugirea se aplică și ca lucrare de întreținere a culturilor. Prin tăvălugirea culturilor de toamnă după semănat, se previne descălțarea plantelor în timpul iernii.
 
Victor Vătămanu